Exodul 22
22
1Dacă hoțul este prins în timp ce sparge#22,1 Vg adaugă: „sau sapă sub zid”., e lovit și moare, [cel ce l-a lovit] nu va fi vinovat de omor. 2Dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor. Hoțul să plătească totul! Dacă nu are nimic, să fie vândut pentru furtul lui! 3Dacă ceea ce a furat, fie bou#22,3 În LXX lipsește „fie bou”., fie măgar, fie oaie, se găsește încă viu în mâinile lui, să dea înapoi de două ori.
Delicte care cer răscumpărare
4Dacă cineva lasă să fie păscut un ogor sau o vie sau își dă la păscut animalul pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul său și cel mai bun rod din via lui.
5Dacă izbucnește un foc și cuprinde spinii și arde grâul – în snopi sau în picioare – sau câmpul, cel care a pus foc să plătească ceea ce a ars!
6Dacă un om dă altuia bani sau lucruri spre păstrare și le fură cineva din casa omului aceluia, dacă va fi găsit, hoțul să plătească dublu.
7Dacă hoțul nu este găsit, stăpânul casei să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu#22,7 LXX adaugă: „și să jure”. ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său.
8Oricare ar fi obiectul înșelăciunii cu privire la bou, la măgar, la oaie, la haină sau la un lucru pierdut despre care se va zice: „Iată-l!”, obiectul [neînțelegerii] părților să fie dus până la Dumnezeu; acela pe care-l va condamna Dumnezeu#22,8 Prin hotărâre judecătorească, prin proba focului sau a apei, sau prin oracol. De fapt, unele traduceri moderne optează pentru formula: „cauza neînțelegerii să fie dusă până la judecători!”., să plătească dublu aproapelui său!
9Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal ca să-l păzească și acesta moare, este vătămat sau este pierdut fără ca cineva să vadă, 10să se facă un jurământ înaintea Domnului între cei doi că [cel care a păzit animalul] nu a pus mâna pe avutul aproapelui său și, dacă stăpânul acceptă, nu va plăti. 11Dar dacă [animalul] a fost furat de la el, va plăti stăpânului său. 12Dacă [animalul] a fost sfâșiat, să aducă dovada sfâșierii și nu va plăti!
13Dacă cineva cere altuia [un animal] și acesta este vătămat sau moare în lipsa stăpânului lui, trebuie să plătească. 14Dar dacă stăpânul e de față, nu va plăti. Dacă [animalul] este luat cu chirie, [dauna] va intra în chirie.
15Dacă un om seduce o fecioară nelogodită și se culcă cu ea, să plătească zestrea#22,15 În ebraică, termenul „mōhar” se referă la suma dată de logodnic familiei viitoarei soții. și să o ia de soție! 16Dacă tatăl refuză să i-o dea, el va plăti în bani zestrea cuvenită fecioarelor#22,16 Fata era considerată un bun al familiei și al capului familiei. Când era cerută în căsătorie, acesta intra în tratative cu familia viitorului soț (Gen 34,12; 1Sam 18,25). Prețul-„cadou” era plătit în momentul logodnei și putea fi fixat în bani (Dt 22,28 îl fixează la 50 de sícli de argint) sau în natură (Iacob lucrează pentru socrul său, Làban: Dt 29–31). În cazul necinstirii unei fecioare, era atins bunul familiei acesteia. Prin urmare, seducătorul trebuia să plătească tatălui acesteia prețul căsătoriei indiferent dacă tatăl o ceda sau nu pe fiica lui (Dt 22,23-27)..
Legi morale și religioase
17Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască!
18Oricine se culcă cu un animal să fie dat la moarte!
19Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit!
20Să nu faci rău celui străin și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului! 21Să nu faci rău niciunei văduve, nici orfanului! 22Dacă le faci rău și ei strigă la mine, eu le voi asculta strigătul. 23Mânia mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; soțiile voastre vor rămâne văduve și fiii voștri, orfani.
24Dacă împrumuți bani celui sărman din poporul meu, să nu te comporți cu el ca un cămătar și să nu ceri dobândă de la el!
25Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi până la apusul soarelui, 26căci este singura lui învelitoare, este haina pentru trupul său. Cu ce să se culce? Dacă strigă spre mine, eu îl voi asculta, căci eu sunt milostiv.
27Să nu rostești blasfemii#22,27 Blasfemia este pedepsită, după Lev 24,10-16, cu lapidarea. Unii au înțeles în loc de „Dumnezeu”, „judecători”. împotriva lui Dumnezeu și pe mai marele poporului tău să nu-l blestemi!
Primițiile și primii născuți
28Să nu întârzii să-mi aduci din pârga secerișului tău și a mustului tău! Întâiul născut dintre fiii tăi este al meu. 29Să faci așa cu vițelul tău și cu mielul tău! Să rămână șapte zile cu mama sa, iar în ziua a opta mi-l vei da mie!
30Să fiți oameni sfinți pentru mine. Să nu mâncați carne [de animal] sfâșiat pe câmp: s-o aruncați la câini. #Ier 2,34 #Jud 9,15 #Lev 5,20-26 #Gen 31,39; Am 3,12 #Dt 22,28-29; Os 2,16 #Dt 18,10-11 #Lev 18,23; 20,15-16; Dt 27,21 #Lev 19,33-34; Dt 24,17-18; 27,19; Ier 22,3; Ez 22,7; Ps 146,9 #Lev 25,35-37; Dt 23,20-21; Ps 15,5; Neh 5,1-13 #Dt 24,10-13 #17–18; Am 2,8 #Fap 23,5 #13,1-2.11-15 #Lev 19,2 #Lev 17,15; Dt 14,21; Ez 4,14
Selectat acum:
Exodul 22: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași