Exodul 2
2
TINEREȚEA ȘI VOCAȚIA LUI MOISE
Nașterea și copilăria lui Moise
1Un om din casa lui Lévi a mers și și-a luat [ca soție] o fiică a lui Lévi#2,1 Este vorba despre o femeie din tribul lui Levi. Toate personajele din Ex 2,1-10 sunt anonime, cu excepția lui Moise, al cărui nume este aflat la sfârșitul pasajului. Pentru numele părinților lui Moise, cf. Ex 6,20 și Num 26,59. Cu toate acestea, Moise nu se naște din necunoscuți, ci din doi părinți din tribul lui Levi, cel care va deveni mai târziu tribul sacerdotal în Israèl.. 2Femeia a zămislit și a născut un fiu. A văzut că este frumos și l-a ascuns trei luni. 3Când n-a mai putut să-l ascundă, a luat un coșuleț#2,3 Termenul „tēḇʰā” mai apare și în istoria lui Noe unde desemnează arca (Gen 6,14). de papură pe care l-a uns cu catran și cu smoală; a pus copilul în el și l-a așezat între trestii, pe malul Fluviului. 4Sora lui#2,4 Cel mai probabil e vorba de Míriam. stătea la o depărtare [oarecare] ca să vadă ce s-ar fi făcut cu el. 5Fiica lui Faraón a coborât la Fluviu să se scalde, iar slujitoarele ei se plimbau pe marginea Fluviului. Ea a văzut coșulețul între trestii și a trimis-o pe servitoarea ei și ea l-a luat. 6L-a deschis și a văzut copilul și, iată, era un băiețel care plângea. I s-a făcut milă de el și a zis: „Acesta este un copil de-ai evreilor!”. 7Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraón: „Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile evreice ca să-ți alăpteze copilul?”. 8Fiica lui Faraón i-a zis: „Du-te!”. Tânăra s-a dus și a chemat-o pe mama copilului. 9Fiica lui Faraón i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-l pentru mine și eu îți voi da plata [cuvenită]”. Femeia a luat copilul și l-a alăptat. 10Copilul a crescut și ea l-a adus la fiica lui Faraón. El a fost pentru ea ca un fiu#2,10 Ar fi aici o formulă de adopție. Din momentul adopției, Moise va fi educat în spiritul înțelepciunii egiptene (Fap 7,22).. I-a pus numele Moise căci zicea: „L-am salvat din apă”#2,10 După etimologia populară, numele Moise (ebr.: „mōšeʰ”) vine de la verbul „māšah”, care înseamnă „a salva” (2Sam 22,17; Ps 18,17). Forma gramaticală ebraică este un participiu activ: „cel care scoate” din apă. Originea reală a acestui nume este mai degrabă egipteană și se întâlnește în multe nume teoforice: Àhmosis, Tut-Mòses, Rámses, cu semnificația „fiul lui…”. Salvarea lui Moise din apă este o prefigurare a viitoarei salvări a lui Israél din Marea Roșie..
Fuga lui Moise în Madián
11În zilele acelea, Moise crescut mare, a ieșit pe la frații lui#2,11 LXX adaugă: „fiii lui Israèl”. și a văzut muncile lor forțate. A văzut un egiptéan care îl bătea pe un evreu, pe [unul] dintre frații lui#2,11 LXX adaugă: „fiii lui Israèl”.. 12S-a întors încoace și încolo și a văzut că nu era nimeni. L-a lovit pe egiptéan și l-a ascuns în nisip. 13A ieșit a doua zi și, iată, doi evrei se certau. El i-a zis celui nelegiuit: „De ce îl lovești pe semenul tău?”. 14El i-a zis: „Cine te-a pus pe tine căpetenie și judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă ucizi și pe mine cum l-ai ucis pe egiptéan?”. Moise s-a temut și a zis: „Cu siguranță faptul este cunoscut”#2,14 LXX are: „Oare s-a aflat lucrul acesta?”.. 15Faraón a auzit de acest lucru și căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraón și a locuit în țara Madián#2,15 Madiàn, în general, este situat în Arabia, la sud de Edom, la est de Golful Aqàba. Această localizare este tardivă. Un anumit număr de texte îi prezintă pe madianiți ca nomazi care traversau drumurile comerciale ale Palestinei ( Gen 37,28.36) sau din Peninsula Sinài (Num 10,29-32) și care făceau incursiuni în Moàb (Gen 36,35). În Palestina centrală vor fi învinși de Ghedeòn (Jud 6–8). O indicație mai precisă cu privire la teritoriul lor este oferită de 1Rg 11,18: un principe din Èdom, fugind în Egipt, traversează Madiàn, apoi Paran (sudul Nèghebului între Càdeș și Egipt). Așadar Madiàn, unde Dumnezeu s-a revelat lui Moise, ar trebui situat în Peninsula Sinài, la est de deșertul Paran, și nu în Arabia. După Gen 25,2, Madiàn face parte dintre fiii lui Abrahàm. În Madiàn, Moise redescoperă modul de viață al patriarhilor, strămoșii lui (nomadismul și grija față de turme) și tradițiile patriarhale, în așa fel încât este pregătit să asculte chemarea Dumnezeului părintelui său, Abrahàm.. Și s-a așezat lângă o fântână.
16Preotul din Madián#2,16 Nu există nicio informație despre cultul madianit. Tradiția arabă preislamică cunoaște un oarecare Qahin (ca în ebraică „ḵōhēn” = „preot”), de fapt, un ghicitor, un judecător între persoane în conflict, adversari (pentru Ietro, cf. Ex 18,19-20). Oricum, nu se poate vorbi despre o castă aparte. Probabil, autorii biblici l-au considerat pe Ietro un adorator al lui Yhwh, prezentându-l ca locuind lângă Hòreb (Ex 3,1; 18). Mărturisește măreția lui Yhwh (Ex 18,10-11) și îi aduce un sacrificiu (18,12). avea șapte fiice#2,16 LXX adaugă: „care pășteau turma tatălui lor, Ietro”.. Ele au venit să scoată apă și au umplut jgheaburile ca să facă să bea turma tatălui lor. 17Dar au venit păstorii și le-au alungat. Atunci Moise s-a ridicat, le-a salvat și le-a adăpat turma. 18Ele s-au întors la tatăl lor, Reuél#2,18 Conform tradiției iahviste, numele socrului lui Moise este Reuèl, care înseamnă „Dumnezeu este păstor”, „prietenul, vecinul lui Dumnezeu”. După tradiția elohistă, numele acestuia este „Ietro”, care înseamnă „a fi puternic, mare, superior”.. El le-a zis: „De ce v-ați grăbit astăzi să vă întoarceți?”. 19Ele au zis: „Un egiptéan ne-a scăpat din mâna păstorilor și chiar ne-a scos apă și a adăpat turma”. 20El le-a zis fiicelor sale: „Unde este? De ce l-ați lăsat [acolo] pe omul acela? Chemați-l să mănânce pâine!”. 21Moise a acceptat să locuiască la omul acela, care a dat-o pe fiica sa Sefóra#2,21 Numele ebraic este „ṣippōrāʰ” și înseamnă „pasăre”. Prin căsătoria dintre Moise și Sefòra se reunesc două clanuri ce provin din Abrahàm: Moise provine din Abrahàm pe linia Sàrei, în vreme ce Sefòra, pe linia Chetùrei (Gen 25,1-2). [de soție] lui Moise. 22Ea a născut un fiu și el i-a dat numele Gherșóm, căci zicea: „Străin sunt eu într-o țară străină”#2,22 Vg adaugă: „Ea a născut un alt copil, căruia el i-a dat numele Eliezèr, căci spunea: «Dumnezeul tatălui meu este ajutorul meu; el m-a eliberat din mâna lui Faraòn»” (cf. Ex 18,4)..
Dumnezeu își aduce aminte de Israél#2,23 Menționarea de cinci ori a numelui lui Dumnezeu în acest mic pasaj semnalează reapariția progresivă a lui Dumnezeu ca factor decisiv în viața Israélului; el nu mai rămâne în spatele scenei, ci va acționa deschis pe scena istoriei.
23După multe zile, regele Egiptului a murit. Fiii lui Israél gemeau sub [povara] sclaviei și strigau, iar strigătele lor de sub [povara] sclaviei au urcat până la Dumnezeu. 24Dumnezeu a auzit geamătul lor. Dumnezeu și-a adus aminte de alianța sa cu Abrahám, cu Isáac și cu Iacób. 25Dumnezeu a privit spre fiii lui Israél și a luat Dumnezeu cunoștință de ei. #Fap 7,20-29; Evr 11,23-27 #18,3 #Dt 26,7; Idt 5,12 #6,7
Selectat acum:
Exodul 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași