Exodul 1
1
I. ELIBERAREA DIN Egipt
Nașterea Și Chemarea Lui Moise
Israél, în Egipt
1Acestea sunt numele fiilor lui Israél veniți în Egipt împreună cu Iacób#1,1 LXX adaugă: „tatăl lor”.; ei au venit fiecare cu familia lui: 2Rubén, Simeón, Lévi, Iúda, 3Isahár, Zabulón, Beniamín, 4Dan, Neftáli, Gad și Așér. 5Toate sufletele ieșite din coapsele lui Iacób erau șaptezeci de suflete#1,5 LXX are: „șaptezeci și cinci”.. Iosíf era [deja] în Egipt. 6Iosíf a murit, la fel ca și toți frații lui și toată generația aceea. 7Fiii lui Israél au fost rodnici, s-au înmulțit, au crescut [în număr] și au devenit foarte puternici#1,7 Vocabularul din acest verset reflectă promisiunea de binecuvântare făcută de Dumnezeu primului om, în Gen 1,28, și lui Abrahàm, în Gen 12,1 șu. Dumnezeu Creatorul a dus la îndeplinire promisiunea făcută părinților.. Și s-a umplut țara de ei#1,7 LXX are: „căci pământul îi înmulțea”..
Oprimarea evreilor
8Și s-a ridicat peste Egipt un nou rege#1,8 LXX are: „un alt rege”. Dacă se datează exodul în secolul al XIII-lea î.C. și dacă se are în vedere tipul de munci la care erau supuși evreii, noul rege poate fi identificat cu faraónul Rámses al II-lea (1.298-1.232 î.C.)., care nu-l cunoscuse pe Iosíf. 9El a zis poporului său: „Iată că poporul fiilor lui Israél este mai numeros#1,9 LXX are: „mare mulțime”. și mai puternic decât noi. 10Haideți să ne purtăm cu înțelepciune față de ei, ca să nu se înmulțească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se adauge lor cei care ne urăsc, să lupte împotriva noastră și să plece din țară”. 11Au pus peste ei supraveghetori de lucrări forțate, ca să-i umilească prin munci grele. Astfel au zidit pentru Faraón cetățile-depozit Pitóm și Rámses#1,11 LXX adaugă: „și On, care este Cetatea Soarelui”. Pitòm și Ràmses sunt situate în partea de est a Deltei Nilului. „Cetăți-depozit” este o sintagmă militară întâlnită în 1Rg 9,19. Climatul de nesiguranță politică explică teama Faraònului. Se pare că egiptenii nu au cunoscut o organizare regulată a corvezilor, însă mâna de muncă pentru marile lucrări publice a fost recrutată în parte dintre prizonierii de război și în parte dintre slujitorii legați de domeniile regale (pentru Israèl, cf. 2Sam 12,31). Israèliții au simțit asimilarea lor printre aceste categorii inferioare ca pe o oprimare insuportabilă. Se înțelege astfel dorința lor de a se reîntoarce la viața liberă din pustiu și totodată motivul pentru care egiptenii au considerat această dorință a evreilor ca pe o revoltă a sclavilor.. 12Dar cu cât îi umileau [mai mult], cu atât se înmulțeau și se răspândeau; și i-a cuprins groaza în fața fiilor lui Israél. 13Egipténii i-au obligat cu brutalitate pe fiii lui Israél să lucreze ca sclavi. 14Le-au făcut viața amară printr-o muncă dură la lut și cărămizi și prin tot felul de lucrări la câmp: prin toate muncile la care îi sileau la sclavie cu asprime.
15Regele Egiptului a vorbit moașelor femeilor evreilor#1,15 Expresia se poate înțelege în două feluri: „moașele evreicelor” sau „moașele evreice”. Cei care susțin că erau evreice pornesc de la numele lor: „Șífra”, în ebraică înseamnă „frumusețe” iar „Pùa” înseamnă „strălucire” sau „copilă, fată” (ugar.). Pe de altă parte, ideea că moașele ar fi egiptene are suport în faptul că Faraònul, ori de câte ori ia măsuri împotriva evreilor, se adresează propriului popor. (dintre care una avea numele Șífra#1,15 LXX are: „Sephora”. și a doua avea numele Púa) și le-a zis: 16„Când moșiți femeile evreilor, uitați-vă la cele două pietre#1,16 Expresia se poate referi la un scaun folosit de moașe sau la sexul copilului. Expresia n-a fost înțeleasă de versiunile vechi care au tradus în mod liber: „când sunt gata să nască” (gr.); „când va fi sosit timpul nașterii” (lat.); „priviți la ceea ce se naște” (aram.). Cel mai probabil este un eufemism pentru organele genitale în general. și, dacă este băiat, să-l omorâți, iar dacă este fată, s-o lăsați să trăiască!”. 17Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut după cum le spusese regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieți să trăiască. 18Regele Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a zis: „De ce ați făcut lucrul acesta și i-ați lăsat pe băieți să trăiască?”. 19Moașele i-au răspuns lui Faraón: „Pentru că evreicele nu sunt ca femeile egipténe; ele sunt vânjoase#1,19 Termenul ebraic „ḥāyôṯ”, cu referire la evreice, poate fi înțeles în două moduri: a) femeile evreice sunt vânjoase; b) evreicele sunt asemenea animalelor, adică nu au nevoie de moașă pentru a naște. Cel mai probabil, moașele născocesc o explicație, speculând lipsa de cunoștințe a Faraònului în această privință. și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele”. 20Dumnezeu le-a făcut bine moașelor, iar poporul s-a înmulțit și s-a întărit foarte mult. 21Fiindcă moașele se temuseră de Dumnezeu, el le-a dăruit familii#1,21 Lit.: „Dumnezeu le-a făcut case”. Nu este vorba de case în sens propriu, ci mai curând de familie..
22Atunci, Faraón a poruncit întregului său popor, zicând: „Orice băiat care se va naște#1,22 LXX adaugă: „evreilor”. să fie aruncat în Fluviu, iar toate fetele să fie lăsate să trăiască”. #Gen 50,26 #Ps 105,24-25; Dt 26,5; Idt 5,10-11; Fap 7,17-19; 13,17 #Dt 26,6 #Înț 11,6
Selectat acum:
Exodul 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași