Exodul Introducere
Introducere
Titlu și conținut.
Evreii dau numele cărții pornind de la primele cuvinte ale textului: „wᵊʾēlleʰ šᵊmôṯ” (= „acestea sunt numele”) sau, pe scurt, numai „šᵊmôṯ” (= „numele”). Numele „exod” a trecut prin traducerea latină din limba greacă și s-a transmis în toate limbile. În limba română este cunoscută și sub numele „Ieșirea”.
Cartea relatează istoria fiilor lui Israèl de la moartea lui Iosíf în Egipt (Gen 50) până la construirea sanctuarului din pustiu, la poalele muntelui Sinài, în prima zi a anului al doilea după ieșirea din Egipt (Ex 40,2-17). Sunt două teme principale: eliberarea din Egipt și alianța de pe muntele Sinài, teme unite între ele prin călătoria în pustiu.
Textul ebraic al Cărții Exodului este în general bine păstrat, cu excepția câtorva fragmente (cap. 25–31; 35–40).
Teologia.
Înainte de toate, tema principală este aceea a alegerii-promisiune din partea Dumnezeului revelației de pe Sinài (Ex 2–3; 6), Yhwh, care prezintă caracterele monoteismului și ale transcendenței. Nu numai că este Dumnezeul creației (Gen 1–3), dar este și Dumnezeul providenței care conduce istoria omenirii (Gen 1–11), deci a poporului său (Gen 12 șu).
Acest Dumnezeu, deja cunoscut de patriarhi ca „ʾēlōhîm” sau „ʾēl šadday”, i-a chemat și i-a condus pe Abrahàm și pe ceilalți patriarhi; acum conduce triburile sale și poporul său în mod definitiv către țara sa ca să aibă o locuință stabilă, eliberându-l în același timp de sclavia altor popoare (Egiptul): este tema pascală (Ex 12).
Dumnezeu acționează în interiorul unei comunități (tema eclezială) prin trimișii săi (Moise – Aaròn – bătrâni – conducători – Iòsue: tema mijlocitorului), prin fapte puternice și minuni (tema sacramentală). Se revelează marele plan de iubire al lui Dumnezeu. Dar drumul eliberării către Țara Promisă se realizează în timpuri și locuri; astfel apare tema pustiului cu motivele antropologice ale credinței și speranței.
Drumul dificil al pustiului poate fi trecut prin cuvântul lui Dumnezeu care învață (Toraʰ – lege) în contextul unei întâlniri de iubire între Dumnezeu și popor: este tema alianței care aparține inițiativei divine, dar stabilește un raport reciproc între Dumnezeu și popor. Aceasta se reflectă în experiența de pe Sinài, mijlocită de Moise.
Dumnezeul Exòdului se revelează pe munte, pe muntele lui Dumnezeu, pe Hòreb, pe Sinài. Acesta este locul sacru unde poporul Exodului îl întâlnește și îl venerează pe Dumnezeul său. Dar, de-a lungul drumului în pustiu, Dumnezeu locuiește deja într-un mod oarecare în mijlocul poporului său: printre corturile de nomazi ale fiilor lui Israèl este și cortul întâlnirii (sanctuarul: Ex 26; 36,8-38), în interiorul căruia se afla arca alianței.
Ar putea fi subliniată și spiritualitatea Cărții Exòdului. Pelerinajul poporului lui Dumnezeu către Țara Promisă prevestește pelerinajul Bisericii spre țara cerească, dar și itinerariul sufletului, asceza lui spre înălțimile perfecțiunii. Fragilitatea umană și prezența divină ritmează această dialectică a duhului și pun bazele oricărei argumentări în tensiunea continuă dintre escatologie și Întrupare, dintre mister și vizibilitate, dintre har și păcat.
Structura:
I. ELIBERAREA DIN EGIPT (1,1–13,16):
nașterea și chemarea lui Moise (1,1-22);
tinerețea și vocația lui Moise (2,1–4,17);
prima misiune la Faraòn (4,18–7,7);
plăgile Egiptului (7,8–13,16).
II. IEȘIREA DIN EGIPT (13,17–15,21).
III. DRUMUL PRIN PUSTIU (15,22–18,27).
IV. ALIANȚA DE PE SINÀI (19,1–34,35):
Codul Alianței (20,22–23,33);
încheierea Alianței (24,1-18);
legi cu privire la sanctuar și la slujitorii săi (25,1–31,18);
reînnoirea alianței (33,1–34,35)
V. CONSTRUIREA ȘI ÎNĂLȚAREA SANCTUARULUI (35,1–40,38).
Selectat acum:
Exodul Introducere: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași