Exodul 19
19
IV. ALIANȚA DE PE Sinài
Sosirea la Sinài
1În luna a treia de la ieșirea fiilor lui Israél din țara Egiptului, în ziua aceea au ajuns în pustiul Sinài. 2Au plecat de la Refidím, au ajuns în pustiul Sinài și și-au fixat tabăra în pustiu. Israél și-a fixat tabăra în fața muntelui#19,2 Localizarea muntelui Sinài nu este sigură; începând cu secolul IV d.C., tradiția creștină îl fixează în sudul peninsulei cu același nume, identificându-l cu Gèbel Mùsa (2.245 m). O părere actuală răspândită, ținând cont de caracterul vulcanic al descrierii teofaniei din 19,16 și de itinerarul din Num 33, situează Sinàiul în Arabia, unde vulcanii mai erau încă activi în epoca patriarhilor. O altă teorie situează muntele Sinài aproape de Càdeș, ținând cont de textele care pun în legătură Seir, Edòm și muntele Paràn cu teofania divină (Dt 33,2; Jud 5,4; Hab 3,3). Însă Càdeș nu este niciodată asociat cu pustiul Sinài. Localizarea în sudul peninsulei rămâne cea mai probabilă..
Promisiunea Alianței
3Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte, zicând:
„Așa să vorbești casei lui Iacób
și să spui fiilor lui Israél:
4«Voi ați văzut ce am făcut Egiptului,
iar pe voi v-am purtat pe aripi de vultur
și v-am adus la mine.
5Acum, dacă veți asculta glasul meu
și dacă veți păzi alianța mea,
veți fi partea#19,5 Expresia ebraică se referea la tezaurul regal în 1Cr 29,3; Qoh 2,8. Este aplicată poporului lui Israèl în Dt 7,6; 14,2; 26,18; Ps 135,4; Mal 3,17. La început era, probabil, partea de pradă pe care conducătorul militar învingător și-o rezerva pentru sine. mea
dintre toate popoarele,
căci al meu este tot pământul.
6Îmi veți fi o împărăție de preoți
și un popor sfânt».
Iată, acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israél”.
7Moise a venit și i-a chemat pe bătrânii poporului și le-a pus înainte toate cuvintele acestea pe care i le poruncise Domnul. 8Tot poporul a răspuns împreună: „Vom face tot ce a zis Domnul!”. Iar Moise a dus cuvintele poporului la Domnul.
Pregătirea Alianței
9Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi veni la tine într-un nor gros#19,9 Norul este semnul venirii lui Dumnezeu, o venire ascunsă, dar activă: Ex 13,21-22; 40,34-38; 1Rg 8,10; Ps 18,10; 97,2. În Lev 16,2.13, acest nor se confundă cu fumul de tămâie care simbolizează în cult prezența ascunsă a lui Dumnezeu. În Evanghelie, la schimbarea la față, același nor indică prezența lui Dumnezeu în Isus: Mt 17,5. LXX are: „un stâlp de nor”., pentru ca să audă poporul când îți voi vorbi și să aibă totdeauna încredere în tine!”. Moise a spus Domnului cuvintele poporului#19,9 Partea a doua a versetului este o reluare a v. 8b..
10Domnul i-a spus lui Moise: „Du-te la popor, sfințește-i azi și mâine și să-și spele hainele, 11așa încât să fie pregătiți pentru a treia zi; căci, în a treia zi, Domnul se va coborî în fața întregului popor pe muntele Sinài. 12Fixează hotar pentru popor de jur împrejur#19,12 Transcendența și sfințenia sunt inseparabile, iar sfințenia implică o separare de profan. Locurile în care Dumnezeu se face prezent sunt interzise (Gen 28,16-17; Ex 3,5; 40,35; Lev 16,2; Num 1,51; 18,22). Tot la fel, arca alianței nu poate fi atinsă ( 2Sam 6,7). Această concepție veche despre sacru are în sine o învățătură permanentă despre mărimea inaccesibilă și despre maiestatea înfricoșătoare a lui Dumnezeu. și spune: «Să nu cumva să vă suiți pe munte sau să vă atingeți de poalele lui! Oricine se va atinge de munte să fie dat la moarte! 13Nicio mână să nu se atingă de el, căci va fi bătut cu pietre sau străpuns cu sulița: fie animal, fie om, nu va trăi». Când va suna trâmbița, ei vor urca #19,13 În Gen 24,1.9-11, sunt numiți cei care vor putea să-l însoțească pe Moise.spre munte”. 14Moise a coborât de pe munte la popor, a sfințit poporul și ei și-au spălat hainele. 15Și a zis poporului: „Fiți gata în trei zile; să nu vă atingeți#19,15 Relațiile conjugale îl făceau inapt pe om pentru orice act sacru (cf. 1Sam 21,5). de femeie!”.
Teofania de pe Sinài
16A treia zi, de dimineață, au fost tunete, fulgere și un nor gros pe munte și sunet puternic de trâmbiță. Și tot poporul din tabără a fost cuprins de spaimă. 17Moise a scos poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu. Și au stat în picioare la poalele muntelui. 18Muntele Sinài era acoperit de fum, întrucât Domnul coborâse pe el în foc. Fumul se înălța ca fumul unui cuptor și tot muntele se cutremura#19,18 LXX are: „Și tot poporul a fost zguduit cu putere”. cu putere. 19Sunetul trâmbiței devenea tot mai puternic. Moise vorbea și Dumnezeu îi răspundea prin tunet. 20Domnul a coborât pe muntele Sinài, pe vârful muntelui. Domnul l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s-a suit acolo. 21Domnul i-a zis lui Moise: „Coboară în adunarea poporului ca să nu se năpustească să-l vadă pe Domnul. Altfel, mulți dintre ei vor pieri. 22Și preoții care se apropie de Domnul să se sfințească, pentru ca nu cumva Domnul să-i lovească#19,22 LXX are: „ca nu cumva Domnul să se îndepărteze de la ei”.”. 23Moise a zis Domnului: „Poporul nu poate să urce pe muntele Sinài, căci tu ne-ai avertizat, zicând: «Fixează hotar în jurul muntelui și sfințește-l!»”. 24Domnul i-a zis: „Coboară și urcă tu cu Aaròn. Însă preoții și poporul să nu se năpustească să urce la Domnul, ca nu cumva să-i lovească”. 25Moise s-a coborât la popor și i-a spus [aceste lucruri]. #Num 33,15 #Dt 29,1 #Dt 32,11 #Tit 2,14 #Dt 10,14-15 #Ios 24,16-24 #4,5.31; 14,31 #Gen 35,2 #34,3; Evr 12,20 #1Sam 21,5 #Dt 4,10-13; Ps 50,3; 77,19; Ap 4,5; 8,5; 11,19; 16,18 #Ap 9,2 #Ps 81,8
Selectat acum:
Exodul 19: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași