Exodul 17
17
Apa din stâncă#17,0 Episodul este reluat în Num 20,7-11, dar este plasat la Càdeș.
1Toată adunarea fiilor lui Israél a plecat din pustiul Sin, din tabără în tabără#17,1 Până la Refidím, Num 33,12-14 mai menționează două opriri: la Dàfca și Alùș., după cuvântul#17,1 Lit.: „gura”. Domnului, și și-au așezat tabăra la Refidím#17,1 Localizarea este nesigură. Probabil corespunde cu Gebel Rèfaied la nord-vest de Gíbel Mùsa (Sinài) și la sud de pustiul Sin.. Și nu era apă de băut pentru popor. 2Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dați-ne apă să bem!”. Moise le-a zis: „Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce-l puneți la încercare pe Domnul?”. 3Acolo, poporul era însetat de apă; poporul murmura împotriva lui Moise și zicea: „De ce ne-ai făcut să urcăm din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete pe mine, pe fiii mei și turmele mele?”. 4Moise a strigat către Domnul, zicând: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și mă vor bate cu pietre”. 5Domnul i-a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului și ia cu tine [câțiva] dintre bătrânii lui Israél; ia în mână și toiagul cu care ai lovit râul#17,5 Este emblema puterii divine (Ex 4,17) care acționează prin el pentru a elibera Israélul (plăgile Egiptului: Ex 7,17; 9,23; 10,13; trecerea mării: Ex 14,16). Aceeași forță a lui Dumnezeu permite aici Israélului să învingă setea (Ex 17,5) și dușmanii amalecíți (Ex 17,9) și mergi! 6Iată, eu voi sta înaintea ta acolo, pe stâncă, în Hóreb#17,6 Este o glosă prin care redactorul a voit probabil să distingă această Meriba de cea din Num 20,13, care se găsește în regiunea Càdeș. Este posibil ca „Hòreb” să se refere la tot masivul muntos din partea de sud a Sinàiului. O tradiție rabinică crede că această stâncă i-a urmat pe Israèliți pretutindeni în pustiu (cf. 1Cor 10,4). Vechiul Testament a reluat acest episod în celebrarea liturgică din Ps 78,15-16; 105,41; Înț 11,4.; tu vei lovi stânca și va ieși din ea apă și poporul va bea”. Moise a făcut așa în văzul bătrânilor lui Israél. 7El a dat locului numele de „Mássa și Meríba” din cauza certei fiilor lui Israél și pentru că l-au pus la încercare pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?”.
Bătălia împotriva lui Amaléc
8Amaléc#17,8 Erau nomazi care locuiau la sud de Palestina (Num 13,29; Jud 1,16) și care s-au opus de la început intrării israeliților în Canaàn. Tribul locuia în Peninsula Sinài, în regiunea Càdeș (Gen 14,7) și mai spre sud, până la Șur (1Sam 15,7; 27,8), de unde făceau incursiuni împotriva așezărilor din sudul Palestinei (Num 13,29; 1Sam 27,8 șu). Amaleciții se regăsesc printre dușmanii lui Saul (1Sam 15) și ai lui Davíd (1Sam 30). Lista genealogică din Gen 36,12.16 îi plasează printre descendenții lui Esau. a venit și s-a luptat cu Israél la Refidím. 9Moise i-a zis lui Iósue: „Alege pentru noi niște bărbați#17,9 LXX are: „alegeți niște bărbați puternici!”., ieși și luptă împotriva lui Amaléc! Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână”. 10Iósue a făcut după cum i-a spus Moise și a luptat împotriva lui Amaléc. Iar Moise, Aaròn și Hur au urcat pe vârful dealului. 11Când Moise își ridica mâna#17,11 Acest gest al lui Moise trebuie pus în paralel cu cel din Ios 8,18.26 și 2Rg 13,14-19. Este un gest ritualic de blestem al dușmanilor, dar și semn și garanție a unei victorii care nu se datorează numai eforturilor luptătorilor. Deși această istorie nu menționează nicio rugăciune, comentatorii creștini și iudei au interpretat gestul lui Moise ca o atitudine de rugăciune., era mai tare Israél; când își lăsa mâna în jos, era mai tare Amaléc. 12Mâinile lui Moise s-au îngreunat; ei au luat o piatră, au pus-o sub el iar el s-a așezat pe ea. Iar Aaròn și Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte și altul de cealaltă; și mâinile lui au rămas stabile până la apusul soarelui.
13Iósue i-a lovit pe Amaléc și poporul lui prin ascuțișul sabiei. 14Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie aceasta ca memorial în carte#17,14 Nu se știe dacă este vorba despre o inscripție sau despre o carte: s-a sugerat că ar putea fi vorba despre Cartea Războaielor Domnului menționată în Num 21,14. Este prima referință biblică la literatură și prima atestare cu privire la tradiția care l-a făcut pe Moise autorul Pentateuhului., pune-o în urechile lui Iósue și spune-i: «Voi șterge cu totul amintirea lui Amaléc de sub ceruri!»”. 15Moise a zidit un altar și i-a pus numele: „Domnul este stindardul meu#17,15 În ebraică, „yhwh nissî”. LXX are: „Domnul este scăparea mea”.”. 16Și a zis: „Pentru că o mână s-a ridicat împotriva tronului Domnului#17,16 Începutul frazei este enigmatic; de aceea unii au Còrectat textul masoretic și au înlocuit „Kēs yāh” („tronul Domnului”) cu „nēs yāh” („stindardul Domnului”) și au tradus: „stindardul Domnului în mână!”. LXX are: „Căci cu mână ascunsă îl va bate Domnul pe Amalec din neam în neam”. Oricare ar fi însă traducerea, versetul vrea să exprime lupta implacabilă dintre Israèl și Amalec: cf. Num 24,20; Dt 25,17-19; 1Sam 15; 28,18; 1Cr 4,43., va lupta Domnul împotriva lui Amaléc din generație în generație!”. #Num 20,1-13 #Num 33,12-14 #Is 43,20; Ps 78,15-16; 105,41; Înț 11,1-14; In 7,38; 19,34 #Dt 6,16; 9,22; 33,8; Ps 81,8; 95,8
Selectat acum:
Exodul 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași