Daniel 3
3
III. ADORAREA STATUII DIN AUR#3,0 În ciuda faptului că episodul relatat în acest capitol este lung și monoton, este plin de un profund sentiment de încredere în Dumnezeu și de supunere umilă la planurile sale, asemănător episodului cu Danièl în groapa leilor (cf. Dan 6,2-29), cu cel al Suzànei (cf. Dan 13) și cu faptele istorice ce caracterizează epoca frământată și eroică din timpul persecuției lui Antiòh al III-lea și Antiòh al IV-lea (cf. 1-2Macabèi). Materialul prezentat poate să provină din mediul mesopotamian, unde a avut loc întâlnirea dintre civilizația persană și cea elenistă. Cu toate acestea, cultul idolatric impus ca obligație de o putere politică nu a constituit o problemă pentru iudei decât în Iudeea, sub stăpânirea lui Antiòh Epifànul.
Nabucodonosór ridică o statuie de aur
1Nabucodonosór#3,1 LXX și Teodotion precizează: „în anul al optsprezecelea”, iar LXX adaugă: „după ce supusese cetăți, provincii și pe toți locuitorii pământului din India și până în Etiòpia” (cf. Est 1,1; 8,9)., regele, a făcut o statuie#3,1 Poate fi vorba de o statuie sau de o stelă cu basoreliefuri sculptate pe ea. din aur înaltă de șaizeci de coți și lată de șase coți#3,1 Înălțimea este de aprox. 27 m, iar lățimea de 2,7 m. Deși între înălțimea și lățimea statuii este o oarecare disproporție, este prezentată o construcție impunătoare, asemănătoare statuii văzute în vis de Nabucodonosòr (cf. Dan 2,31), simbol al puterii și al măreției.; a ridicat-o în valea Dúra#3,1 Imposibil de precizat localizarea. Numele este banal (= zidul), iar traducerea greacă a lui Teodotiòn are „Dèira”., în provincia Babilón. 2Nabucodonosór, regele, a trimis să-i adune pe satrapii#3,2 Nume de origine persană pentru un funcționar regal pus peste administrația unei satrapii (cf. Dan 6,2-5.7-8)., pe prefecții#3,2 Nume aramaic de origine mesopotamiană. Se referă la o categorie de funcționari administrativi ai imperiului, inferiori satrapilor., pe guvernatorii#3,2 Indică administratorul unei regiuni, cum sunt cei din Esd 5,3.6; 6,6.13, sau o provincie mai mică, cum era, de exemplu, Sanbalàt (Neh 2,10; 4,1 etc)., pe consilierii#3,2 Termen de origine persană care prezintă un funcționar, membru al consiliului de coroană, fără funcție administrativă., pe trezorierii, pe judecătorii#3,2 Se referă la responsabilii cu administrarea justiției., pe magistrații și pe toți conducătorii provinciilor să vină la dedicarea statuii din aur pe care o înălțase Nabucodonosór, regele. 3Atunci, s-au adunat satrapii, prefecții, guvernatorii, consilierii, trezorierii, judecătorii, magistrații și toți conducătorii provinciilor pentru dedicarea statuii din aur pe care o ridicase Nabucodonosór, regele, și au stat înaintea statuii pe care o ridicase Nabucodonosór. 4Iar un crainic#3,4 Este funcționarul însărcinat cu transmiterea ordinelor regelui. a strigat cu putere: „Vouă, popoarelor, neamurilor și limbilor, vi se poruncește: 5când veți auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale#3,5 Aproape toate numele instrumentelor muzicale sunt de origine greacă. Cornul este instrument de origine semită, folosit în actele liturgice ebraice (cf. Lev 25,8); flautul, instrument de suflat, era folosit la început în mediul profan (cf. Jud 5,16); cetra este un instrument cu coarde, de origine greacă, folosit în circumstanțe vesele. Cu acest instrument era însoțit dansul. Harpa, instrument de origine greacă, aici un fel de harpă triunghiulară ce avea, cel puțin la început, șapte coarde. Psalteriònul, instrument de proveniență greacă, folosit în mediul profan. Ca formă, era asemănător cu cetra și cu cimpoiul. Această prezentare a orchestrei corespunde mai bine cultului de influență elenistă instalat în 167 î.C. în templul de la Ierusalím, decât cultului babilonian din sec. VI î.C., să cădeți și să adorați statuia din aur pe care a ridicat-o Nabucodonosór, regele! 6Cel care nu va cădea și nu va adora, în aceeași clipă va fi aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins”. 7De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale, au căzut toate popoarele, neamurile și limbile ca să adore statuia din aur pe care o ridicase Nabucodonosór, regele.
Denunțarea și condamnarea iudeilor
8Atunci, în aceeași clipă, s-au apropiat niște caldéi și i-au vorbit de rău pe iudei. 9Ei au luat cuvântul și i-au spus lui Nabucodonosór, regele: „Rege, în veci să trăiești! 10Tu, rege, ai stabilit o poruncă potrivit căreia orice om care aude sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cadă și să adore statuia de aur, 11iar cel care nu va cădea și nu va adora să fie aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins. 12Sunt niște iudei pe care i-ai stabilit peste lucrările din provincia Babilón, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. Oamenii aceștia nu ascultă de tine, rege, nu-i slujesc pe zeii tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o”. 13Atunci, Nabucodonosór, cu mânie și furie, a poruncit să fie aduși Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. Și i-au adus pe oamenii aceștia înaintea regelui. 14Nabucodonosór a luat cuvântul și le-a zis: „Este adevărat, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo, că nu-i slujiți pe acești zei ai mei și nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat-o? 15Acum, fiți gata ca în clipa când veți auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cădeți și să vă închinați statuii pe care am făcut-o. Dacă nu o vă veți închina, în aceeași clipă veți fi aruncați în mijlocul cuptorului cu foc aprins. Și cine este Dumnezeul care vă va elibera din mâna mea?”. 16Șadrac, Méșac și Àbed-Négo au luat cuvântul și i-au spus regelui Nabucodonosór: „Noi nu avem nevoie să răspundem la acest cuvânt al tău. 17Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne elibereze din cuptorul cu foc aprins și ne va elibera din mâna ta, rege! 18Și chiar dacă nu#3,18 Ipoteza negativă nu se pune cu privire la atotputernicia lui Dumnezeu, ci la faptul dacă el va binevoi să și-o arate sau nu., să-ți fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi și nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!”. 19Atunci, Nabucodonosór s-a umplut de mânie, înfățișarea chipului său s-a schimbat împotriva lui Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. A luat cuvântul și a poruncit să fie încălzit cuptorul de șapte ori mai mult decât se încălzea [de obicei]. 20Apoi a poruncit unora dintre cei mai viteji oameni din armata sa să-i lege pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo și să-i arunce în cuptorul cu foc aprins. 21Atunci, oamenii aceștia au fost legați cu pantalonii#3,21 Cuvântul e de origine persană și pare să indice o haină în formă de pantaloni care acoperea picioarele., tunicile#3,21 Semnificația termenului folosit aici este neclară și traducerile sunt variate., mantalele#3,21 Cuvântul pare a fi de origine mesopotamiană și se întâlnește numai aici. Ar putea indica un fel de manta sau o acoperitoare pentru cap. și veșmintele lor și au fost aruncați în mijlocul cuptorului cu foc aprins. 22Din cauză că porunca regelui era severă și cuptorul era încălzit peste măsură, flacăra focului i-a ucis pe oamenii aceștia care i-au aruncat#3,22 Lit.: „i-au luat; i-au ridicat”. pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. 23Iar acești trei oameni, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo, au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins.
Cântarea lui Azaría în cuptorul cu foc#3,24 Pericopa formată din Dan 3,24-90 este un adaos deuterocanonic, în limba greacă, introdus în textul aramaic. Teodotiòn atribuie rugăciunea din v. 24-45 numai lui Azaría, în timp ce LXX o pune pe buzele tuturor tinerilor din cuptor. În toată rugăciunea, se găsesc motive aparținând genului literar al rugăciunii penitențiale (cf. Ps 105; 106). Textul aramaic continuă cu v. 24, numerotat în traducerile moderne cu numărul 91. Prezenta traducere include textul întreg al rugăciunii în italic, continuând numerotarea, iar pentru continuarea textului aramaic folosește o numerotare paralelă.
24 Ei umblau în mijlocul flăcărilor # 3,24 Lit.: „flăcării”. , lăudându-l pe Dumnezeu și binecuvântându-l pe Domnul. 25Azaría, stând, s-a rugat astfel și, deschizându-și gura în mijlocul focului, a spus:
26 Binecuvântat ești, Doamne
Dumnezeul părinților noștri,
vrednic de laudă
și preamărit este numele tău în veci.
27 Căci tu ești drept
în toate câte ni le-ai făcut,
și toate lucrările tale sunt adevărate
și căile tale, drepte
și toate judecățile tale sunt adevăr.
28 Căci ai făcut judecată dreaptă
în privința a tot ceea ce ai adus
asupra noastră
și asupra cetății sfinte
a părinților noștri, Ierusalímul # 3,28 Acum nu mai este așa, fie pentru că a fost profanată, fie pentru că nu mai este centrul vieții sociale și religioase. Apelativul „cetate sfântă” este frecvent pentru a indica Ierusalímul (cf. Dan 9,24; Neh 11,1; Is 48,2; 51,1) ,
căci în adevăr
și dreptate ai adus toate acestea
din cauza păcatelor noastre.
29 Căci noi am păcătuit
și am săvârșit nelegiuirea,
ne-am îndepărtat de tine
și am rătăcit în toate:
nu am ascultat de poruncile tale.
30 Nu am păzit și nu am făcut
după cum ne-ai poruncit,
ca să ne fie bine.
31 Toate câte le-ai adus peste noi
și toate câte ni le-ai făcut,
cu judecată dreaptă le-ai făcut.
32 Ne-ai dat în mâinile
dușmanilor # 3,32 În mod direct, sunt Babilònienii lui Nabucodonosòr, dar se subînțeleg dușmanii din timpul lui Antiòh al IV-lea, adică sirienii seleucizi și colaboratorii lor din mijlocul poporului iudaic (cf. 1Mac 1,52-61). noștri nedrepți,
cei mai răi dintre răzvrătiți,
și ale unui rege nelegiuit,
cel mai rău de pe tot pământul.
33 Acum nu mai putem
să deschidem gura;
rușine și ocarăc s-a făcut
pentru slujitorii tăi,
pentru cei care te cinstesc.
34 Nu ne da până la capăt,
de dragul numelui tău # 3,34 Este vorba de numele revelat lui Moise după vinovăția apostaziei poporului de la muntele Sinài (cf. Ex 34,5-9). Este principalul motiv de speranță pentru Israèlul căit (cf. Is 48,9; 66,5; Ier 14,7.21; Ez 20,9.14.22.44). ,
și nu rupe alianța ta!
35 Nu îndepărta mila ta de la noi
de dragul # 3,35 Lit.: „datorită, pentru”. lui Abrahám, cel iubit de tine,
de dragul lui Isáac, slujitorul tău,
și lui Israél, sfântul tău,
36 cărora le-ai vorbit spunând
că le vei înmulți descendența
ca stelele cerului și ca nisipul
care este de-a lungul țărmului mării!
37 Căci, Stăpâne, am devenit
cei mai mici printre toate popoarele
și suntem umiliți
pe tot pământul astăzi,
din cauza păcatelor noastre.
38 Căci în acest moment nu este principe,
nici profet și nici conducător # 3,38 În sens absolut, acest fapt s-a verificat în timpul exilului (cf. Lam 2,9), așa cum amenințau profeții (cf. Dt 28,36; Ez 7,26). Dar și în timpul persecuției lui Antiòh al IV-lea, conducătorii au trebuit să fugă (cf. 1Mac 2,39-48), iar profeții au trebuit să se transforme în scriitori apocaliptici. Lipsa profeților este atribuită – în spiritul de penitență al acestei rugăciuni – vinovăției iudeilor înșiși. ,
nici ardere de tot, nici jertfă,
nici ofrandă, nici [jertfă de] tămâie # 3,38 Sunt enumerate toate tipurile de sacrificii sângeroase și nesângeroase (cf. Lev 1–5). Tămâia însoțea totuși toate sacrificiile (cf. Mal 1,11), cu excepția celui pentru păcat. ,
nici loc unde să aducem roade # 3,38 Ideea înaltă a sfințeniei templului (cf. 2Mac 3,12; 5,15; 13,11) a făcut ca, după profanarea făcută de Antiòh al IV-lea, să fie suspendat orice sacrificiu până în momentul purificării locului de cult (cf. 1Mac 2,7; 3,43; 2Mac 13,11). înaintea ta
și să aflăm îndurare.
39 Ci cu suflet zdrobit
și cu duh umil de-am putea fi primiți
ca o ardere de tot de berbeci și de boi # 3,39 Nu în sensul că sacrificiile rituale ar fi suficiente pentru a-l îmbuna pe Domnul, ci în sensul că umilința și căința au valoare sacrificială înaintea Domnului.
și ca o mie de miei grași!
40 Astfel să fie jertfa noastră
înaintea ta astăzi
și să se împlinească înaintea ta,
pentru că nu este rușine pentru
cei care-și pun încrederea în tine.
41 Acum, te urmăm din toată inima,
ne temem de tine și căutăm fața ta # 3,41 Este expresia profundă și delicată prin care se indică propunerea de a trăi în comuniune cu Dumnezeu (cf. 2Sam 21,1; 1Cr 6,11; Os 5,15; Ps 24,6; 27,8; 105,4). Apropiată de această expresie este și cea prin care evreul își propune să-l caute pe Dumnezeu, adică să-i cunoască voința și să o pună în practică (cf. Am 5,4). :
nu ne fă de rușine,
42 ci fă cu noi după bunătatea ta
și după mulțimea îndurării tale!
43 Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale,
și dă glorie numelui tău, Doamne!
44 Să fie făcuți de ocară toți cei care
fac # 3,44 Lit.: „arată”. rele împotriva slujitorilor tăi
și să fie acoperiți de rușine
cu toată puterea și stăpânirea,
iar tăria lor să fie zdrobită!
45 Să știe că numai tu ești Domnul Dumnezeu și ești preamărit de toată lumea.
46 Slujitorii regelui care i-au aruncat nu încetau să încălzească cuptorul cu naftă și smoală, câlți și vreascuri # 3,46 LXX adaugă: „și cum i-au aruncat pe cei trei împreună în cuptor, și cuptorul era de șapte ori mai încins față de căldura lui; când i-au aruncat, cei care i-au aruncat erau deasupra lor, iar alții, dedesubt, puneau pe foc, de jos…”. Cât privește materialele, sunt toate cele ușor inflamabile care se găseau în zona Babilònului (cf. Gen 9,1-4). . 47Flacăra se înălța deasupra cuptorului patruzeci și nouă de coți#3,47 Până la înălțimea de 22 m.. 48Ieșind, i-a ars pe aceia dintre caldéi pe care i-a găsit lângă cuptor. 49Îngerul Domnului#3,49 Este aceeași reprezentare a îngerului care protejase drumul Israèlului în timpul exodului din Egipt (cf. Ex 12,23). Manifestare a prezenței vizibile a lui Dumnezeu, puțin câte puțin revelația îi va prezenta pe îngeri personificați, ca în Tob 5,4, în Zah 1,7–6,8 și în Dan 7–10., care coborâse la cei care erau împreună cu Azaría în cuptor, a îndepărtat flacăra focului din cuptor. 50A făcut mijlocul cuptorului ca o adiere de vânt proaspăt#3,50 Lit.: „rourată”.; focul nu i-a atins deloc, nu i-a chinuit și nici nu i-a făcut să sufere.
Cântarea celor trei tineri#3,51 Această cântare este paralelă cu cea a lui Azaria, dar diferă de aceasta, întrucât nu are caracter penitențial, ci numai de laudă și mulțumire aduse Domnului. În timp ce rugăciunea lui Azaria este o evocare a istoriei poporului, imnul celor trei tineri este o invitație adresată tuturor creaturilor neînsuflețite ale creației și tuturor categoriilor de persoane din care se compune poporul lui Dumnezeu, creaturilor invizibile și inteligente, să-l laude pe Domnul.
51 Atunci, cei trei, într-un singur glas, au înălțat imnuri, l-au preamărit și l-au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, spunând:
52 Binecuvântat # 3,52 Mai mult decât o dorință, binecuvântarea este o afirmare a concertului binecuvântărilor al cărui destinatar este Dumnezeu. Binecuvântarea adresată lui Dumnezeu este recunoașterea perfecțiunilor naturii și ale acțiunilor lui Dumnezeu. ești tu, Doamne
Dumnezeul părinților noștri,
vrednic de laudă și preamărit în veci!
Binecuvântat este numele sfânt
al gloriei tale,
vrednic de laudă și preamărit în veci!
53 Binecuvântat ești în templul sfânt al gloriei tale # 3,53 Fiind locuința lui Dumnezeu, templul are gloria și sfințenia care i se potrivesc lui Dumnezeu însuși. Aici, templul este mai degrabă locuința cerească (cf. Ps 18,7; 29,9; Mih 1,2; Hab 2,20), nu sanctuarul din Ierusalím la care se face aluzie în Dan 3,55. ,
vrednic de laudă și preamărit în veci!
54 Binecuvântat ești pe tronul domniei tale # 3,54 Referință la domnia universală a lui Dumnezeu (cf. Ps 93,1; 97,1; 99,1), care își are reședința în cer, de unde judecă tot pământul. ,
vrednic de laudă și preamărit în veci!
55 Binecuvântat ești tu, care pătrunzi
abisurile și stai peste heruvimi # 3,55 Este unul dintre titlurile cu care era invocat Dumnezeu înaintea arcei alianței (cf. 1Sam 4,4; 2Sam 6,2). Deasupra arcei, erau așezați heruvimii, care erau un fel de tron al Dumnezeului invizibil (cf. Ex 25,18). În același fel este concepută aici prezența lui Dumnezeu în sanctuarul ceresc (cf. 2Rg 19,15; 1Cr 13,6; Is 37,16; Ps 80,2; 99,1). ,
vrednic de laudă și preamărit în veci!
56 Binecuvântat ești pe firmamentul [cerului],
vrednic de laudă și preamărit în veci!
57 Binecuvântați-l,
toate lucrările Domnului, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
58 Binecuvântați-l, ceruri # 3,58 După îngeri, care compun curtea cerească (cf. Dan 7,10; 1Rg 22,19; Neh 9,6; Ps 29,1; 148,2), cerurile sunt cele mai apropiate de Domnul, întrucât sunt locuința lui Dumnezeu (Ps 115,16). , pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
59 Binecuvântați-l, îngeri ai Domnului,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
60 Binecuvântați-l, ape toate
de deasupra cerului, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
61 Binecuvântați-l, toate puterile,
pe Domnul,
61 lăudați-l și preamăriți-l în veci!
62 Binecuvântați-l, soare și lună
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
63 Binecuvântați-l, stele ale cerului,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
64 Binecuvântați-l, toate ploile și roua # 3,64 Elemente care vin peste pământ în diferite momente ale anului. Sunt bunuri atât de importante, încât profeții consideră o binecuvântare apariția lor regulată (cf. Dt 11,14; Ier 5,24; Il 2,19.23-24). ,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
65 Binecuvântați-l, toate vânturile # 3,65 Lit.: „toate duhurile”. Vg a adăugat „lui Dumnezeu” și a făcut să fie confundate cu îngerii. ,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
66 Binecuvântați-l, foc și căldură,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
67 Binecuvântați-l, frig și arșiță # 3,67 Versetul nu este sigur și textul pare să ceară doi termeni care să indice totalitatea și intensitatea asprimii iernii: de aceea, unii traduc: „ger și frig”. ,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
68 Binecuvântați, rouă și brumă # 3,68 Roua este caracteristică sezonului cald, iar bruma, celui friguros. Amândouă acoperă suprafața pășunilor. În textul original sunt indicate la plural, întrucât formează o mantie continuă peste întregul pământ. ,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
69 Binecuvântați-l, ger și îngheț,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
70 Binecuvântați-l, ghețuri și zăpezi,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
71 Binecuvântați-l, nopți și zile,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
72 Binecuvântați-l, lumină și întuneric,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
73 Binecuvântați-l, fulgere și nori # 3,73 Fenomene care reprezintă în mod special prezența și puterea lui Dumnezeu (cf. Nah 1,3). ,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
74 Să-l binecuvânteze pământul
pe Domnul,
să-l laude și să-l preamărească în veci!
75 Binecuvântați-l, munți și dealuri # 3,75 Sunt principalele forme de relief ale pământului și elemente deosebit de semnificative pentru prezența lui Dumnezeu (cf. Ier 4,24; Nah 1,5; Il 4,18). ,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
76 Binecuvântați-l, tot ce răsare pe pământ,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
77 Binecuvântați-l, mări și râuri,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
78 Binecuvântați-l, izvoare, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
79 Binecuvântați-l, pești # 3,79 Lit.: „monștri marini”. Cf. nota la Gen 1,21.
și tot ce se mișcă în ape, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
80 Binecuvântați-l, toate păsările cerului,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
81 Binecuvântați-l, toate fiarele și animalele,
pe Domnul,
lăudați-l
și preamăriți-l în veci!
82 Binecuvântați-l, fii ai oamenilor,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
83 Binecuvântați-l, Israél, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
84 Binecuvântați-l, preoți # 3,84 Era misiunea lor specială de a aduce cult lui Dumnezeu (cf. Ex 6,23-29; Lev 8–9; Num 3,1-3; 18,1.5.7). ai Domnului,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
85 Binecuvântați-l, slujitori ai Domnului,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
86 Binecuvântați-l, duhuri
și suflete ale drepților, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
87 Binecuvântați-l, sfinți și umili cu inima,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
88 Binecuvântați-l, Ananía, Azaría și Misaél,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci,
pentru că ne-a salvat
din locuința morților # 3,88 Lit.: „Hàdes”.
și din mâna morții ne-a mântuit,
ne-a eliberat din mijlocul
cuptorului aprins de flăcări,
din mijlocul focului ne-a eliberat # 3,88 Acest verset dă naștere interpretării alegorice a cuptorului, ca reprezentare simbolică a morții, și a eliberării tinerilor, ca simbol al învierii. .
89 Mărturisiți-l pe Domnul,
pentru că este bun,
veșnică este îndurarea lui!
90 Lăudați-l,
toți cei care vă temeți de Domnul,
pe Dumnezeul dumnezeilor,
lăudați-l și mărturisiți
că veșnică este îndurarea lui!
Recunoașterea minunii
91 91/24 Atunci, Nabucodonosór, regele#3,91 LXX adaugă: „a auzit imnurile lor”., a rămas uimit, s-a ridicat în grabă și le-a zis sfetnicilor săi: „Oare nu am aruncat noi trei oameni legați în mijlocul cuptorului?”. Ei au luat cuvântul și au spus: „Sigur, rege!”. 92 92/25 El a luat cuvântul și a zis: „Iată, eu văd patru oameni dezlegați, umblând în mijlocul focului fără să fi suferit ceva! Iar înfățișarea celui de-al patrulea este asemenea cu aceea a unui fiu al lui Dumnezeu”. 93 93/26 Apoi, Nabucodonosór s-a apropiat de gura cuptorului aprins, a luat cuvântul și a zis: „Șadrác, Méșac și Àbed-Négo, slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt: ieșiți și veniți!”. Atunci, Șadrác, Méșac și Àbed-Négo au ieșit din mijlocul focului. 94 94/27 S-au adunat satrapii, prefecții și guvernatorii și sfetnicii regelui și i-au văzut pe oamenii aceștia: focul nu avusese putere asupra trupurilor lor, părul capului lor nu se pârlise, pantalonii lor nu se modificaseră și miros de foc nu ieșea din ei. 95 95/28 Nabucodonosór a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat#3,95 Această formulă de binecuvântare, pusă în gura unui rege păgân, are paralele în Gen 14,20; 1Rg 5,21; 2Cr 2,11. să fie Dumnezeul lui Șadrác, Méșac și Àbed-Négo, care l-a trimis pe îngerul său și i-a eliberat pe slujitorii săi care s-au încrezut în el; au încălcat#3,95 Lit.: „au modificat”. porunca regelui, și-au dat mai degrabă trupurile [la moarte] decât să slujească și să adore vreun dumnezeu în afară de Dumnezeul lor. 96 96/29 Iată, eu dau poruncă potrivit căreia toate popoarele, neamurile și limbile care ar vorbi rău împotriva Dumnezeului lui Șadrác, Méșac și Àbed-Négo să fie făcuți bucăți și casele lor să devină un morman [de ruine], pentru că nu este un alt Dumnezeu care să poată elibera în felul acesta”. 97 97/30 Apoi, regele i-a făcut pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo să aibă succes în provincia Babilón.
IV. VISUL PREVESTITOR ȘI NEBUNIA LUI NABUCODONOSÓR#3,98 Simbolul arborelui cosmic este comun multor literaturi vechi. A fost folosit de Ezechièl pentru a evoca amploarea căderii Faraonului (Ez 31). Este utilizat aici în cadrul unui vis simbolic, pentru a prezenta judecata lui Dumnezeu, care umilește puterile umane orgolioase. Sub forma unei scrisori adresate tututor popoarelor pământului, Nabucodonosòr, adoratorul Dumnezeului celui adevărat, relatează urmările unui vis pe care l-a avut (Dan 3,31-33). Nucleul istoric al episodului nu este documentat în viața regelui Nabucodonosòr. Se știe doar de o boală a succesorului său, regele Naboníde (559-538 î.C.), care, în cele din urmă, îl recunoaște pe Dumnezeul adevărat și, într-o rugăciune, pe lângă căința pentru necredință, își exprimă și recunoașterea adevăratei credințe. Probabil, relatarea biblică se inspiră din acest eveniment.
98 98/31 „Nabucodonosór, regele, către toate popoarele, neamurile și limbile#3,98 Este exprimarea hiperbolică pentru a desemna dimensiunile geografice ale imperiului și reflectă stilul și mentalitatea orgolioasă a regelui Babilònian (cf. Ier 25,26; 27,5-6). care locuiesc în toată țara: să aveți multă pace! 99 99/32 Mi-a plăcut să vă fac cunoscute semnele și minunile#3,99 Cei doi termeni (semne și minuni) sunt caracteristici limbajului deuteronomic pentru a indica evenimentele divine ale mântuirii (cf. Dt 4,34; 6,22; 7,19; 26,8; 29,2; 34,11; cf. și Ex 7,3). Evenimentele sunt astfel prin natura lor (minuni) pentru a indica prezența lui Dumnezeu (semne). pe care Dumnezeul cel Preaînalt le-a făcut față de mine.
100 100/33 Cât de mari sunt semnele sale
și cât de puternice sunt minunile lui!
Domnia lui este o domnie veșnică
și stăpânirea lui este
din generație în generație. #5,19; 6,26; 7,14; Is 66,18; Ap 5,9; 7,9; 13,7; 14,6; 17,15 #Ap 13,14-15 #Ier 29,21-22 #2,49 #6,14 #Ps 37,39-40 #9,3-19; Esd 9,6-15 #Ps 41,14; 72,18; 89,53; 106,48; 1Cor 29,10 #Neh 9,33; Tob 3,2-6 #Ap 16,7; 19,2 #Ier 11,11.23; Bar 2,9 #9,5-8; Is 59,12-13; Esd 9,6-7; Neh 1,7; Tob 3,3s; Bar 1,15-22 #Lev 26,14.38; Dt 28,15.63s #1Mac 1,20-61 #Is 48,9; Ier 14,7; Ez 20,9; Ps 23,3 #Dt 28,62; Ier 42,2 #Os 3,4; Lam 2,9 #Mih 6,7-8; Os 6,6 #Is 49,23; Ps 22,6 #Ps 24,6; 27,8 #Ps 51,3; Neh 9,19 #Ps 29,1; 96,7 #Ps 35,26; 40,15 #Ps 83,18-19; 86,10â #Lev 22,2; Ps 33,21; 106,47; Lc 1,49 #Is 6,1; Ps 150,1 #Is 6,1 #Ex 25,18; 2Sam 6,2; Ps 80,2; 99,1 #Ps 103,22 #Ps 148,2 #Ps 148,4 #Gen 1,7; Ps 148,4 #Ps 103,21 #Ps 148,3 #Ps 148,8 #Ps 148,9 #Gen 1,21 #Ps 148,10 #Ps 135,19 șu #Ps 134,1 #Sof 2,3 #2,47 #5,18.21; Gen 14,18; Num 24,16; Ps 47,3 #Gen 24,7; Ex 33,2; Num 20,16 #2,5; 6,25; Esd 6,11 #6,29 #6,26; 1Pt 1,2 #6,28; Ex 7,3; Dt 4,34; 6,22; 7,19 #2,39.41-44; 7,14.18
Selectat acum:
Daniel 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași