Daniel 2
2
II. VISUL LUI NABUCODONOSÓR
Regele îi consultă pe ghicitori
1În al doilea#2,1 Corespunde anului 602-601 î.C. Această datare este în contrast cu cronologia din Dan 1,1, după care cei patru tineri iudei, deportați în Babilòn atunci când Nabucodonosòr domnea, au trebuit să aștepte trei ani înainte de a fi admiși la curte (cf. Dan 1,5.18). Probabil, cele două relatări au o origine diferită. an al domniei lui Nabucodonosór, a avut#2,1 Lit.: „a visat”. Visele supranaturale slujesc comunicărilor pe care Dumnezeu i le face omului (cf. Dan 4 și 7): vezi și visele lui Abrahàm (Gen 15,12), Abimèlec (Gen 20,3), Iacòb (Gen 28,10-22). Nabucodonosór vise#2,1 La fel ca în Istoria lui Iosíf (Gen 40–41) din care se inspiră autorul, este subliniată neputința magiei păgâne. Numai Dumnezeu, stăpânul timpului și al istoriei, cunoaște secretul viitorului și-l revelează prin profeții săi. În cadrul fictiv al regatului lui Nabucodonosor, tipul regelui păgân, Danièl descoperă planul lui Dumnezeu și împlinirea lui finală. Istoria imperiilor păgâne se prezintă ca o degradare progresivă. În spatele acestei reprezentări alegorice, se recunoaște succesiunea imperiilor care, urmând o schemă convențională, este reluată în Dan 7: Babilònul (aurul), Mèdia (argintul), Pèrsia (bronzul), imperiul lui Alexandru (fierul). După Alexandru, împărăția se împarte între Egiptul lagizilor și Síria seleucizilor (fierul și lutul). Totul se îndreaptă spre judecata lui Dumnezeu, care va pune capăt puterii imperiilor umane și pregătește instalarea împărăției lui. Orizontul istoric al acestui capitol pare a fi anterior stăpânirii lui Antiòh Epifànul (175 – 164 î.C.): dacă se ia în serios Dan 2,43, se situează în timpul lui Antiòh al III-lea, după anul 194 î.C. sau chiar spre mijlocul sec. al III-lea î.C..
I s-a tulburat duhul și somnul l-a părăsit#2,1 Lit.: „era asupra lui”.. 2Regele a spus să-i cheme pe magi, pe astrologi, pe vrăjitori și pe caldéi#2,2 Termenul „caldeu” se referă aici la orice tip de ghicitor care practica magia, originară din Caldèea. Termenii folosiți în enumerările din Dan 1,20; 2,2.10.27; 4,4; 5,7.11.15 nu au un sens tehnic precis. ca să-i facă cunoscute regelui visele sale. Ei au venit și au stat înaintea regelui. 3Regele a zis: „Am avut un vis și îmi este tulburat duhul până când voi cunoaște visul”. 4Caldéii i-au vorbit regelui în aramaică#2,4 Din punct de verdere gramatical, este vorba de un adjectiv feminin, care presupune substantivul „limbă”. De aici până la 7,28, textul este în aramaică.:
„Rege, în veci să trăiești!#2,4 Formulă de salut frecventă în textele acadiene, întâlnită și la curtea din Pèrsia până în epoca islamică (cf. Dan 3,9; 5,10; 6,7.22). Spune-le slujitorilor tăi visul și noi îți vom face cunoscută interpretarea!”. 5Regele le-a răspuns și le-a zis caldéilor: „Decizia mea este hotărâtă: dacă nu îmi veți face cunoscut visul și interpretarea lui, veți fi tăiați în bucăți și casele voastre vor fi făcute o grămadă de [ruine]#2,5 Sensul ultimelor cuvinte din verset este neclar. Unii interpretează: „vor fi confiscate”. LXX adaugă: „în folosul vistieriei regale”.. 6Dar dacă îmi veți face cunoscut visul și interpretarea lui, veți primi de la mine daruri, răsplată și cinste mare#2,6 Primii doi termeni sunt sinonimi (cf. Dan 5,17); asftel de daruri puteau consta în haine prețioase, inele și lănțișoare din metal prețios (cf. 5,16); cinstea putea fi o promovare în grad, așa cum va fi cazul lui Danièl (cf. 2,48).. De aceea, faceți-mi cunoscut visul și interpretarea lui!”. 7Ei au răspuns a doua oară și au zis: „Să spună regele visul slujitorilor săi și noi vom face cunoscută interpretarea!”. 8Regele a răspuns și a zis: „Într-adevăr, știu că vreți să câștigați timp, deoarece vedeți că decizia mea este hotărâtă. 9Dacă nu-mi veți face cunoscut visul, o singură hotărâre este pentru voi, pentru că v-ați pus de acord să spuneți înaintea mea cuvinte mincinoase și false până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneți-mi visul și voi cunoaște că puteți să-mi faceți cunoscută interpretarea!”. 10Caldéii i-au răspuns regelui și au zis: „Nu este nimeni pe pământ care să poată face cunoscut cuvântul regelui, pentru că niciun rege, oricât de mare și puternic ar fi, nu cere un astfel de lucru niciunui ghicitor, astrolog sau caldeu. 11Lucrul pe care îl cere regele este greu și nu este altcineva care să-l facă cunoscut regelui decât Dumnezeul a cărui locuință nu este printre muritori”#2,11 Lit.: „împreună cu trupul”. Aceste cuvinte ale magilor sunt o mărturisire solemnă a imposibilității lumii păgâne de a intra în contact cu proprii zei. Este pregătită astfel prezentarea unui aspect al religiei poporului evreu, care știe că poate să comunice cu Dumnezeul său.. 12Din cauza aceasta, regele s-a mâniat și s-a înfuriat foarte mult și a spus să fie nimiciți toți înțelepții din Babilón. 13Când a ieșit decretul ca să fie uciși înțelepții, i-au căutat pe Daniél și pe tovarășii lui ca să-i ucidă.
Intervenția lui Daniél
14Atunci, Daniél s-a adresat cu înțelepciune și chibzuință lui Arióc#2,14 Acest personaj apare nu numai în acest episod al Cărții lui Danièl (cf. și Dan 2,24-25), ci și în Cartea apocrifă a Genèzei, descoperită la Qumràn (cf. Gen 21,23), ca nume al regelui din Capadòcia, iar în textele de la Màri, ca nume al fiului regelui Zimrilím., căpetenia gărzilor regelui care ieșise să-i ucidă pe înțelepții Babilónului. 15I-a răspuns și i-a zis lui Arióc, împuternicitul regelui: „De ce este atât de sever decretul regelui?”. Atunci, Arióc i-a făcut cunoscută lui Daniél hotărârea. 16Daniél s-a dus la rege și i-a cerut să-i dea timp și el îi va fi făcut cunoscută regelui interpretarea. 17Atunci, Daniél a mers acasă și le-a făcut cunoscută lui Ananía, Mișaél și Azaría, tovarășii săi, hotărârea 18ca să ceară îndurare#2,18 Termenul nu este frecvent în Cartea lui Danièl, dar exprimă bine atitudinea de umilință a celor patru tineri, întrucât sunt în exil și sunt conștienți că orice har al Domnului era un act de milostivire față de ei. de la Dumnezeul cerului cu privire la taina#2,18 Termenul aramaic „rāz” este de origine persană și înseamnă „mister, taină”. În Vechiul Testament, se întâlnește numai în Dan 2,19.27-30.47; 4,6). Semnificația originară este aceea a unei afaceri, în special regale, care rămâne ascunsă celorlalți. În comunitatea de la Qumràn și mai ales în Scrisorile Pauline capătă o semnificație religioasă, indicând prezența și acțiunea ascunsă lui Dumnezeu pentru a conduce omenirea la scopul final. aceasta, pentru ca să nu fie nimiciți Daniél și tovarășii lui împreună cu restul înțelepților din Babilón. 19După aceea, i-a fost descoperită lui Daniél taina într-o viziune de noapte#2,19 În Danièl, viziunea (cf. Dan 2,28; 4,2.7.10; 7,1), în special cea de noapte (cf. 7,2.7.13), este modul obișnuit prin care Dumnezeu i se revelează. Acest mod de revelare este întâlnit și în profeții anteriori, mai ales în. Zah 1,7–6,8) și în Ezechièl (cf. Ez 7,26; 12,22-23.27 etc.).. Și Daniél l-a binecuvântat pe Dumnezeul cerului#2,19 Expresie care îl reprezintă, în general, pe Dumnezeul iudeilor în gura ne-iudeilor sau adresată lor (cf. Dan 2,37.44; Esd 5,11; 6,9.10; Neh 1,4; 2,4.20; Idt 5,8; Tob 7,12). Tot la fel, expresiile „Domnul cerului” (Dan 5,23; Tob 7,11), „Regele cerului” (Dan 4,34), „Dumnezeul cel Mare” (Dan 2,45; Esd 5,8).. 20Daniél a vorbit și a spus:
„Binecuvântat#2,20 „Binecuvântarea” ebraică este alcătuită dintr-o invocație adresată lui Dumnezeu sau numelui său, urmată de amintirea faptelor sale minunate; în liturgie, se termină prin repetarea laudei în care se include, în formă prescurtată, menționarea binelui primit. să fie
numele lui Dumnezeu
din veci și până-n veci,
pentru că ale lui
sunt înțelepciunea și puterea!
21El schimbă vremurile și timpurile;
el îi dă jos pe regi
și tot el stabilește regii#2,21 Dacă lumea fizică continuă în mod constant, suveranii sunt supuși vicisitudinilor istoriei, care au rațiunea lor secretă, dar reală, în intervenția atotputernică a lui Dumnezeu.;
el dă înțelepciune înțelepților#2,21 Este afirmația solemnă a doctrinei înțelepciunii care provine de la Dumnezeu (cf. Prov 2,6).
și cunoaștere celor
care cunosc priceperea.
22El descoperă cele adânci și ascunse;
el cunoaște ce este în întuneric
și lumina locuiește cu el#2,22 Vechiul Testament vorbește despre Dumnezeu înconjurat de lumină (Ex 24,17; Ez 1,27; Hab 3,4), el însuși lumină (Is 60,19-20; Înț 7,26), așa cum va fi exprimat mai explicit în Noul Testament (cf. 1In 1,5-7; 1Tim 6,16; Iac 1,17). Vechii comentatori evrei invocă acest verset pentru a stabili că unul dintre numele lui Mesia trebuie să fie „lumina”..
23Ție, Dumnezeul părinților mei,
îți mulțumesc și îți aduc laudă,
căci mi-ai dat înțelepciune și putere.
Acum, fă-mi cunoscut
ceea ce noi am cerut de la tine,
pentru că tu poți să ne faci
cunoscută cerința regelui!”.
24După aceasta, Daniél s-a dus la Arióc, pe care regele îl stabilise ca să-i nimicească pe înțelepții din Babilón; a mers și i-a zis așa: „Nu-i omorî pe înțelepții din Babilón, ci du-mă înaintea regelui și eu îi voi face cunoscută regelui interpretarea!”. 25Apoi, Arióc l-a dus în grabă pe Daniél înaintea regelui și i-a vorbit astfel: „Am găsit un bărbat iudeu. Dintre cei#2,25 Lit.: „dintre fiii captivi”. captivi, care îi va face cunoscută regelui interpretarea”. 26Regele i-a răspuns și i-a zis lui Daniél, al cărui nume era Beltșațár: „Ești tu capabil să-mi faci cunoscut visul pe care l-am avut#2,26 Lit.: „l-am văzut”. și interpretarea lui?”. 27Daniél a răspuns și i-a zis regelui: „Taina pe care regele o cere nu pot să i-o facă cunoscută regelui înțelepții, astrologii, magii și ghicitorii. 28Dar este un Dumnezeu în cer care revelează tainele și poate să facă cunoscut regelui Nabucodonosór ce va fi la sfârșitul zilelor. Visul tău și viziunile avute când erai cu capul pe patul tău sunt acestea:
29ție, rege, când erai în patul tău, ți s-au ridicat gândurile cu privire la ceea ce va fi după acestea. Revelatorul tainelor ți-a făcut cunoscut ce va fi. 30Cât despre mine, nu pentru înțelepciunea pe care aș avea-o mai mult decât toți cei vii mi-a fost descoperită taina, ci pentru ca să fie făcută cunoscută regelui interpretarea și ca să cunoști gândurile inimii tale.
31Tu, rege, ai avut o viziune. Iată, un chip mare; chipul acesta era impunător#2,31 Lit.: „mare”.; strălucirea lui era măreață. El stătea înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. 32Acest chip avea capul din aur curat, pieptul și brațele îi erau din argint, iar pântecele și coapsele, din bronz, 33gambele, din fier, picioarele erau o parte din fier, o parte din lut. 34Tu priveai până când s-a desprins o piatră – nu prin mână de om#2,34 Lit.: „fără mână de om” (cf. Is 31,8). – a lovit chipul la picioarele care erau din fier și din lut și le-a zdrobit. 35Atunci au fost zdrobite dintr-odată fierul, lutul, bronzul, argintul și aurul și au devenit ca pleava dintr-o arie pe timpul verii. Au fost purtate de vânt și nu s-a mai găsit nicio urmă din ele. Iar piatra care a lovit chipul a devenit un munte mare care a umplut tot pământul. 36Acesta este visul și interpretarea lui o vom spune înaintea regelui. 37Tu, rege, ești regele regilor, căruia Dumnezeul cerurilor ți-a dat domnia, puterea, tăria și gloria#2,37 Puterea lui Nabucodonosòr vine de la Dumnezeu, și nu de la pretinsul caracter divin al regelui (cf. Dan 3; Idt 3,8; 6,2; 11,7).. 38Oriunde locuiesc fiii oamenilor, animalele câmpului și păsările cerului le-a pus în mâna ta și tu stăpânești peste toate. Tu ești capul care era din aur. 39După tine, se va ridica o altă domnie, mai neînsemnată decât a ta; apoi, o a treia domnie, de bronz, care va stăpâni peste tot pământul. 40Apoi va fi o a patra domnie, tare ca fierul. Și pentru că fierul zdrobește și fărâmițează totul, ca fierul care distruge totul, așa va zdrobi și va fărâmița ea. 41Așa cum ai văzut picioarele și degetele care erau o parte din lut de olar și o parte din fier, [la fel] domnia va fi împărțită, dar va fi în ea [ceva] din tăria fierului. De aceea ai văzut fier amestecat cu lut moale. 42Și după cum degetele picioarelor erau o parte din fier și o parte din lut, tot așa domnia va fi în parte tare și în parte fragilă. 43Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin sămânță umană#2,43 Aluzie la căsătoriile dintre seleucizi și ptolemei, care nu au putut să-i țină uniți pe succesorii lui Alexandru cel Mare. În 194 î.C., în fața pericolului roman, Antiòh al III-lea a încercat să se alieze cu Ptolemèu al V-lea, dându-i-o pe fiica sa, Cleopàtra, în căsătorie., dar nu se vor uni unul cu altul, așa cum fierul nu se unește cu lutul. 44În zilele acestor regi, Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veșnică și care nu va fi distrusă. Domnia [aceasta] nu va trece la alt popor; ea va zdrobi și va nimici toate acele domnii, dar ea se va ridica pentru totdeauna. 45De aceea, pentru că ai văzut că din munte s-a desprins o piatră – nu prin mână [de om] – care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul și aurul, [să știi că] Dumnezeul cel Mare a făcut cunoscut regelui ceea ce va fi după acestea. Visul este adevărat și interpretarea este de încredere”.
Mărturisirea de credință a regelui
46Atunci, regele Nabucodonosór a căzut cu fața [la pământ]#2,46 Lit.: „a căzut pe fața sa”. și s-a prosternat înaintea lui Daniél. Și a spus să i se aducă ofrandă, tămâie și libații#2,46 Acești termeni cultuali aparțin vocabularului sacerdotal din Vechiul Testament. Verbul folosit este cel care se utilizează pentru libații. Tămâia reprezintă arderea sacrificiilor (spre deosebire de Esd 6,10). Omagiul dat de rege lui Danièl nu este o adorație care se adresează lui, așa cum o arată versetul următor: este recunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu care s-a manifestat prin profetul său.. 47Apoi, regele a răspuns și i-a zis lui Daniél: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și stăpânul regilor, cel care dezvăluie tainele, pentru că ai putut să dezvălui taina aceasta”. 48Apoi, regele l-a făcut mare pe Daniél, i-a dat daruri multe și mari; l-a pus să stăpânească peste toată provincia Babilónului și mare căpetenie peste toți înțelepții din Babilón. 49Daniél i-a cerut regelui și el i-a stabilit peste treburile din provincia Babilónului pe Șadrác, Méșac și Àbed-Négo. Iar Daniél a rămas în locuința regelui#2,49 Lit.: „la poarta regelui”. Expresia arată că Danièl rămâne la dispoziția imediată a stăpânului său.. #Esd 1,1; 2Cr 36,22 #Gen 41,8 #6,19 #1,20 #3,9; 5,10; 6,7.22 #3,96 (29) #6,9.13.16; Est 1,19; 8,8 #Gen 41,16 #Esd 5,11-12; 6-9 #2,27.29s.47; 4,6 #7,7; Gen 46,2; Iob 4,13; 20,8 #Ps 41,14; Neh 9,5 #Iob 12,13; Ap 5,12 #7,12; Fap 1,7; 1Tes 5,1 #Ps 139,11s; Iob 12,22 #1Tim 6,16 #1Cor 2,10-11 #Gen 41,16 #8,25; Is 31,8 #Ps 1,4 #Ap 20,11 #Ier 27,6; Idt 11,7 #7,17 #7,23-25; 8,5.21; 11,3 #11,5ss #11,6 #3,100 (33); 4,31; 7,14 #2Sam 7,16; Lc 1,33 #Lev 6,8 #11,36; Dan gr. 3,90; Dt 10,17; 2Mac 13,4; 1Tim 6,15; Ap 17,14; 19,16 #Est 2,19.21; 3,2-3; 5,9.13
Selectat acum:
Daniel 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași