Daniel 4
4
Nabucodonosór își povestește visul
1Eu, Nabucodonosór, trăiam liniștit în casa mea și aveam succes#4,1 Lit.: „eram verde”. Imaginea este luată din regnul vegetal pentru a simboliza succesul (cf. Ps 37,35; 52,10; 92,15). în palatul meu#4,1 Textul traducerii de față urmează numerotarea din textul aramaic. LXX are o numerotare diferită, incluzând ultimele trei versete din cap. 3 în capitolul de față; fapt pentru care, v. 1 din TM corespunde v. 4 din LXX.. 2Am avut#4,2 Lit.: „am văzut”. un vis care m-a înspăimântat. Gândurile din patul meu și viziunile din capul meu m-au tulburat. 3Am stabilit un decret ca să fie aduși înaintea mea toți înțelepții din Babilón și să-mi facă cunoscută interpretarea. 4Apoi au venit magi, ghicitori, caldéi și astrologi#4,4 Categoriile de înțelepți enumerate aici se află și în Dan 2,27 cu adăugarea „caldeilor”, termen generic.. Eu am spus visul înaintea lor, dar ei nu au putut să-mi facă cunoscută interpretarea. 5Până la urmă#4,5 Danièl intră în scenă la sfârșit pentru ca misiunea lui de profet să nu fie confundată cu activitatea înțelepților babilonieni (cf. Dan 2,14-16)., a venit înaintea mea Daniél, al cărui nume este Beltșațár, după numele dumnezeului meu#4,5 Numele îi fusese schimbat lui Danièl încă de la început (cf. Dan 1,7), dar explicația dată aici se referă numai prin rezonanța la numele „Bel”, divinitatea din Babilòn: semnificația numelui lui Danièl este „Danièl-protejează-viața-regelui”., și care are duhul Dumnezeului celui Sfânt în el. Am spus visul înaintea lui [și i-am zis:]
6«Beltșațár, mai mare peste magi, eu știu că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine, că nicio taină nu este prea grea#4,6 În realitate, numai Dumnezeu cunoaște tainele (cf. Dan 2,28), dar el le descoperă lui Danièl pentru ca să le comunice regelui (cf. Dan 2,19.30). În cazul de față, visul lui Nabucodonosòr cuprinde în sine taina intervenției lui Dumnezeu legată de succesiunea regatelor, taină ascunsă rațiunii. pentru tine. Iată visul pe care l-am avut, iar tu spune-mi interpretarea lui!
7Acestea sunt viziunile
din capul meu când eram în pat:
priveam#4,7 Termen specific viziunilor lui Zaharía (cf. Zah 4,2; 5,5) pentru a scoate în evidență atitudinea omului făcut atent de viziunea nocturnă. și era un copac
în mijlocul pământului
și înălțimea lui era foarte mare.
8Copacul a crescut și s-a făcut puternic:
înălțimea lui atingea cerurile
și se vedea până la marginile pământului.
9Frunzele lui erau frumoase
și roadele sale erau multe;
în el era hrană pentru toți.
Sub el aveau umbră
animalele câmpului
și păsările cerului locuiau
în ramurile sale:
orice făptură se hrănea din el.
10În viziunile din capul meu,
când eram în pat, eu priveam
și, iată, un străjer#4,10 Sau „un veghetor”, o ființă care nu doarme, ci stă întotdeauna în slujirea lui Dumnezeu. Prin acest termen este desemnat, cu foarte mare probabilitate, un înger. Trebuie comparat cu „roțile pline de ochi de jur împrejur” din Ez 1,18 și cu „îngerii, ochii Domnului” din Zah 4,10. Cuvântul „veghetor”, propriu lui Danièl în Biblie, este frecvent în apocrife, în special în Cartea lui Enòh, în Cartea Jubilèelor, în Testamentul celor doisprezece patriarhi, în Documentul de la Damàsc: se referă la arhangheli, în special la arhanghelii decăzuți. În tradiția posterioară, aceștia devin îngerii păzitori.,
un sfânt#4,10 O altă desemnare a îngerilor (cf. Dan 8,13; Zah 14,5; Iob 5,1; 15,15; Ps 89,6.8). cobora din cer.
11El a strigat cu putere și a spus așa:
‹Tăiați copacul și rupeți ramurile lui!
Scuturați-i frunzele
și împrăștiați-i roadele!
Să fugă animalele de sub el
și păsările, din ramurile lui!
12Dar trunchiul cu rădăcinile lui
lăsați-l în pământ,
legat cu fier și cu bronz în iarba
care este pe câmp!
Roua cerului să îl ude
și să aibă parte cu animalele
de iarba pământului!
13Inima lui de om să i se schimbe
și să i se dea o inimă de animal!
Șapte timpuri#4,13 O perioadă de timp nedeterminată, dar lungă. să treacă peste el!
14Hotărârea a fost luată la sfatul străjerilor
și cererea, prin cuvântul sfinților,
ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt
stăpânește peste regatele oamenilor
și le dă oricui vrea
și că ridică peste ele
pe cel mai de jos#4,14 Pentru a sublinia mai bine stăpânirea lui Dumnezeu asupra regatelor umane (cf. 1Sam 2,8; 1Cr 1,28; Ez 21,31; Lc 1,52). dintre oameni›.
15Iată, acesta este visul pe care l-am avut eu, regele Nabucodonosór, iar tu, Beltșațár, spune-mi interpretarea! Căci nimeni dintre înțelepții regatului meu nu a putut să-mi facă cunoscută interpretarea, dar tu ești în stare, pentru că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine»”.
Daniél interpretează visul
16Atunci, Daniél, al cărui nume este Beltșațár, a rămas ca blocat#4,16 Este o teamă asemănătoare aceleia a lui Abrahàm în fața sorții tragice a Sodomei și Gomorei (cf. Gen 18,32) sau înaintea sclaviei descendenților săi în Egipt (cf. Gen 15,12-16). un moment și gândurile lui l-au tulburat. Regele a luat cuvântul și a zis: „Beltșațár, să nu te tulbure visul și interpretarea lui!”. Și Beltșațár a luat cuvântul și a zis: „Stăpâne al meu, visul să fie pentru cei care te urăsc și interpretarea lui, pentru dușmanii tăi! 17Copacul pe care l-ai văzut crescând și devenind puternic, a cărui înălțime atingea cerul și care era văzut de tot pământul, 18ale cărui frunze erau frumoase, care avea roade multe și în care era hrană pentru toți, sub care locuiau animalele câmpului și în ramurile căruia locuiau păsările cerului, 19[copacul acela] ești tu, rege, care ai devenit mare și puternic, și măreția ta este atât de mare, încât atinge cerul, iar stăpânirea#4,19 În sens geografic și etnografic. ta este până la marginile pământului.
20Iar despre faptul că ai văzut un străjer, un sfânt, coborând din cer și zicând: «Tăiați copacul și distrugeți-l, dar lăsați-i rădăcinile în pământ și legați-l cu fier și cu bronz în iarba care este pe câmpie: roua cerului să-l ude și cu animalele câmpului să aibă parte până vor trece peste el șapte timpuri», 21aceasta este interpretarea, rege: hotărârea Celui Preaînalt vine peste stăpânul meu, regele.
22Vei fi alungat dintre oameni
și locuința ta va fi
cu animalele câmpului;
te vor hrăni cu iarbă ca pe boi,
vei fi udat de roua cerului
și șapte timpuri vor trece peste tine,
până când vei recunoaște#4,22 Timpul acestei condiții umilitoare, de exil și de separare de comunitatea oamenilor, durează cât este necesar ca regele să înțeleagă acțiunea lui Dumnezeu în ceea ce i se întâmplă. Este pedagogia evenimentelor umane destinate de Dumnezeu să lumineze inteligențele, ca să descopere în ele prezența lui suverană și salvatoare (cf. Os 2,4-25).
că Cel Preaînalt stăpânește
peste regatele oamenilor
și le dă celui căruia vrea.
23Iar că s-a poruncit să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, [aceasta înseamnă] că regatul tău va rămâne al tău după ce vei recunoaște că cerul#4,23 Expresie respectuoasă pentru a-l desemna pe Dumnezeu, frecventă în Cărțile Macabèilor (cf. 1Mac 3,18-19; 4,10; 9,46; 16,3; 2Mac 9,4). stăpânește. 24De aceea, rege, să-ți fie plăcut sfatul meu: îndepărtează păcatele tale prin dreptate#4,24 Cuvântul semit corespunzător se referă la totalitatea datoriilor pe care omul trebuie să le împlinească, întrucât îi sunt impuse de legea lui Dumnezeu și potrivite ca să obțină realizarea promisiunilor divine (cf. Gen 15,6; Ps 17; 101). Aici, din invitația succesivă la milostivirea față de săraci și din textele paralele din Tobía (cf. Tob 12,9; 14,11), din Ben Siràh (cf. Sir 3,30; 7,10; 12,3) și din Noul Testament (cf. Mt 6,1; 2Cor 9,9-10), se pare că regele este invitat să împlinească fapte de milostenie față de cei nevoiași pentru a obține iertarea păcatelor (cf. Il 2,12-17; Ióna 3,5-9). și nelegiuirile tale, prin îndurare față de cei săraci! Poate ți se va prelungi pacea”.
Împlinirea visului
25Toate acestea au venit peste Nabucodonosór, regele#4,25 Relatarea împlinirii visului lui Nabucodonosòr are măreția tragică a altor episoade: căderea primilor părinți (cf. Gen 3), potopul (cf. Gen 6–8), distrugerea Sodòmei și a Gomòrei (cf. Gen 19), până la descrierea căderii Ierusalímului (cf. Mt 24,1-31).. 26După douăsprezece luni#4,26 Lit.: „la sfârșitul a douăsprezece luni”. Motivul pentru care este fixată această dată nu este clar. Deseori, între vestirea unei pedepse și împlinirea ei este intercalat un timp pentru ca păcătosul să aibă posibilitatea să se convertească și să facă pocăință: potopul a avut loc după șapte zile de la vestirea lui (cf. Gen 7,4); Iona a anunțat că distrugerea cetății Niníve va avea loc după patruzeci de zile (cf. Ióna 3,4). Probabil că cele douăsprezece luni acordate lui Nabucodonosor erau timpul ca el să facă pocăință (cf. Dan 4,24)., se plimba pe [terasa] palatului său regal din Babilón. 27Regele a luat cuvântul și a zis: „Oare nu este acesta Babilónul cel mare#4,27 La fel cum era Niníve (cf. Ióna 1,1; 3,2). Măreția și splendoarea Babilònului erau cunoscute în Antichitate, în special pentru grădinile și palatele sale cu turnuri, din care s-a inspirat și relatarea turnului din Babèl (cf. Gen 11,1-9). Măreția Babilònului, ca și cetate a răului, va trece apoi în literatura apocaliptică (Ap 14,8; 16,19; 17,5; 18,2.10.21) în contrast cu Ierusalímul ceresc, care este cetatea lui Dumnezeu., pe care eu l-am construit drept casă a domniei prin tăria puterii mele și spre gloria splendorii mele?”. 28Regele încă nu terminase cuvântul când a coborât din cer un glas:
„Cuvintele sunt către tine,
rege Nabucodonosór!
Domnia este luată de la tine#4,28 Întrucât este darul lui Dumnezeu, oracolul vestește că Dumnezeu i-l ia (cf. v. 14.22). Lucrul de care se mândrește ca rod al propriei forțe și puteri nu-i mai aparține (cf. Lc 12,19-21)..
29Te vor alunga dintre oameni
și cu animalele câmpului
vei avea locuința;
te vor hrăni cu iarbă ca pe boi
și șapte timpuri vor trece peste tine,
până când vei cunoaște
că Cel Preaînalt
stăpânește peste regatele oamenilor
și că le dă celui căruia vrea”.
30În acel moment, s-a împlinit cuvântul cu privire la Nabucodonosór: a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului până când părul i-a crescut cât [penele] vulturilor și unghiile, cât [ghearele] păsărilor.
31„La sfârșitul zilelor, eu, Nabucodonosór, mi-am ridicat ochii spre cer și cunoașterea mea s-a întors în mine. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, l-am lăudat și l-am cinstit pe Cel veșnic viu, a cărui stăpânire este o stăpânire veșnică și a cărui domnie este din generație în generație#4,31 În LXX, vindecarea regelui se datorează căinței și rugăciunii sale: îi apare un înger în vis pentru a-l anunța că domnia îi va fi redată.. 32Toți locuitorii pământului sunt considerați nimic#4,32 Afirmarea faptului că oamenii sunt nimic este o temă frecventă în predica profeților (cf. Is 40,22-24) și în literatura sapiențială (cf. Gen 18,22-32).. El face după cum vrea cu puterile cerului și cu locuitorii pământului. Nu este cine să poată opri#4,32 Nimic nu poate pune limite puterii lui Dumnezeu (cf. Idt 16,14; Is 45,9; Iob 9,12; Qoh 8,4; Înț 12,12). mâna lui și să-i spună: «Ce faci?». 33În acel timp, cunoașterea s-a întors în mine și spre gloria domniei mele, splendoarea și măreția mea s-au întors la mine. Sfetnicii mei și nobilii#4,33 Sfetnicii constituiau consiliul privat al regelui, iar nobilii erau funcționarii imperiali (cf. Dan 3,24). mei m-au căutat; am fost restabilit în domnia mea și măreția mea a continuat să crească. 34Acum, eu, Nabucodonosór, îl laud, îl preamăresc și îl cinstesc pe Regele cerului, căci toate lucrările lui sunt adevăr și căile lui sunt drepte, pentru că el poate să înjosească pe cel care umblă cu trufie”. #2,3 #2,31; 7,7.19 #2,4-11 #5,11.14; Gen 41,38; Ex 31,3 #2,47 #Ez 17,3-10. #22-24; 31,3-14 #Mt 13,31-32; Mc 4,32 #4,20; 7,25; 12,7; Ap 12,14 #2,28; Ier 27,5; Iob 36,7 #1Sam 2,8; Lc 1,52 #Tob 12,9; Sir 3,30; Mt 6,1 #Ap 14,8; 16,19; 17,5; 18,2 #6,27; 12,7; Ap 1,18; 10,5-6 #3,100 (33) #Is 45,9; Iob 9,12; Înț 12,12; Rom 9,20 #Ps 111,7s #Ez 17,24; Ps 18,28; Prov 16,18; Lc 1,52
Selectat acum:
Daniel 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași