1 Cronici 16
16
1Au adus arca lui Dumnezeu și au stabilit-o în mijlocul cortului pe care-l întinsese Davíd pentru ea; apoi au adus arderi de tot și jertfe de împăcare înaintea lui Dumnezeu. 2Când Davíd a terminat de adus arderea de tot și jertfele de împăcare, a binecuvântat poporul în numele Domnului. 3Apoi a împărțit tuturor celor din Israél, bărbați și femei, fiecăruia câte o pâine, o bucată de carne și o turtă de stafide#16,3 Ultimele două cuvinte ebraice din acest verset au o semnificație nesigură (cf. nota la 2Sam 6,19)..
Slujirea levíților înaintea arcei
4A pus#16,4 V. 4-7 provin dintr-un document diferit, dar necunoscut. Ele dau învățături cu privire la funcțiile leviților care nu apar în 2Sam 6. Davíd stabilește ca leviții să slujească în permanență înaintea arcei, prima celulă a viitorului templu. Este subliniată astfel importanța misiunii leviților, care nu constă numai în transportarea arcei (cf. Dt 10,8-9; 1Cr 15,2), ci și în lauda lui Dumnezeu și în păzirea obiectelor sacre. Funcțiile lor sunt indicate în diferite forme: celebrare, glorificare și laudă. Cântarea și muzica au o importanță deosebită: cultul de laudă se îmbină cu cel sacrificial-sângeros și aproape că îl substituie. Autorul Cronicilor atribuie instituțiile și tradițiile epocii sale regelui Davíd datorită unei preocupări teologice. înaintea arcei Domnului dintre levíți ca să slujească, să amintească, să-l preamărească și să-l laude pe Domnul Dumnezeul lui Israél: 5Asáf, căpetenia; Zaharía, al doilea; Ieiél, Șemiramót, Iehiél, Matitía, Elíab, Benáia, Óbed-Edóm și Ieiél. Ei aveau instrumente: alăute și harpe. Iar Asáf cânta la cimbale. 6Benáia și Iahaziél, preoții, [sunau] mereu din trâmbițe înaintea arcei alianței lui Dumnezeu. 7Atunci, în ziua aceea, Davíd a rânduit pentru prima oară ca Asáf și frații lui să-l preamărească pe Domnul.
Cântarea de laudă#16,8 Imnul conținut în 1Cr 16,8-36 este un exemplu al practicii liturgice din acea perioadă. Este compus din fragmente luate din alți psalmi: v. 8-22 = Ps 105,1-15; v. 23-33 = Ps 96,1-13; v. 34-36 = Ps 106,1.47-48. Reelaborarea și asamblarea fragmentelor au ca rezultat o compoziție totuși unitară.
8Lăudați-l pe Domnul,
preamăriți numele lui!
Faceți cunoscute printre popoare
faptele sale [minunate]!
9Cântați-i, cântați psalmi!
Meditați#16,9 Cf. nota la Ps 105,2. la toate minunile sale!
10Lăudați-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima
celor care-l caută pe Domnul!
11Căutați-l pe Domnul și ajutorul lui,
căutați întotdeauna fața lui!
12Aduceți-vă aminte
de semnele minunate#16,12 Referință la faptele din timpul exodului.
pe care le-a făcut,
de minunile sale
și de judecățile gurii lui.
13Voi, descendența lui Israél#16,13 Ps 105,6 are: „Abrahàm”.,
slujitorul său,
voi, copiii lui Iacób, aleșii lui.
14El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecățile lui
sunt lege pentru tot pământul.
15Aduceți-vă aminte#16,15 Ps 105 are: „El și-a amintit”. totdeauna
de alianța sa,
de cuvântul pe care l-a dat
la mii de generații!
16De [alianța] pe care a încheiat-o
cu Abrahám,
de jurământul pe care i l-a făcut lui Isáac.
17Pe care l-a stabilit ca hotărâre
pentru Iacób,
alianță veșnică pentru Israél.
18Și a zis: „Ție îți dau țara Canaánului,
partea ta de moștenire”.
19Pe când erați în număr mic,
puțini și străini acolo,
20și mergeau de la un neam la altul,
dintr-un regat la un alt popor.
21Nu a îngăduit nimănui să-i asuprească
și de dragul lor a pedepsit și regi.
22„Nu vă atingeți de unșii mei, de profeți,
și nu le faceți [niciun] rău”.
23Cântați Domnului,
toți [locuitorii] pământului!
Vestiți din zi în zi mântuirea lui!
24Vestiți printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale!
25Căci Domnul este mare
și vrednic de laudă#16,25 Lit.: „de lăudat foarte mult”..
Mai de temut este el decât toți zeii.
26Căci toți zeii popoarelor sunt deșertăciune,
Domnul însă a făcut cerurile.
27Strălucirea și măreția
sunt înaintea feței sale,
tăria și bucuria sunt în lăcașul său.
28Dați Domnului,
voi, familiile popoarelor,
dați Domnului glorie și putere!
29Dați Domnului gloria numelui său!
Aduceți ofrande [de laudă]
și veniți înaintea lui!
Prosternați-vă înaintea Domnului
îmbrăcați în podoabe sfinte!
30Dansați înaintea lui,
toți [locuitorii] pământului,
el a stabilit pământul
pe temelii solide!
31Să se bucure cerurile
și să se veselească pământul!
Să se spună printre neamuri:
„Domnul stăpânește!”#16,31 Lit.: „este rege”..
32Să vuiască marea și tot ce cuprinde ea,
să exulte câmpia
și tot ceea ce este în ea!
33Atunci, vor tresălta de bucurie
copacii pădurilor
în fața Domnului,
care vine să judece pământul#16,33 Orice intervenție a Domnului în istorie este o judecată care o vestește pe cea definitivă..
34Lăudați-l pe Domnul, căci este bun,
veșnică este îndurarea lui!
35Spuneți: „Mântuiește-ne,
Dumnezeul mântuirii noastre,
și adună-ne dintre popoare!
Ca să preamărim
numele tău cel sfânt
și să ne mândrim
lăudându-te pe tine”.
36Binecuvântat să fie Domnul
Dumnezeul lui Israél
din veac și până-n veac!
Să zică tot poporul: „Amin!”.
Să-l laude pe Domnul!#16,36 Acest verset reproduce doxologia care închide cea de-a patra carte a Psalmilor. Ultima frază este modificată. În schimb, apelul ca poporul să-l laude pe Dumnezeu subliniază că tot poporul îl celebrează pe Domnul. Acest verset susține opinia după care, în timpul apariției Cronicilor, Cartea Psalmilor era deja împărțită în cinci.
37[Davíd] i-a lăsat acolo, înaintea arcei alianței Domnului, pe Asáf și pe frații lui ca să slujească mereu înaintea arcei, după necesitatea#16,37 Lit.: „după lucrul de zi cu zi”. fiecărei zile. 38[I-a lăsat] pe Óbed-Edóm și pe Hosá cu frații lor: șaizeci și opt [de oameni]; pe Óbed-Edóm, fiul lui Ieditún#16,38 Pare a fi același cu Etàn (cf. titlurile Ps 39.62.77). Este tatăl lui Obed-Edòm, deci al ușierilor ( 1Cr 16,42)., și pe Hosá ca ușieri.
39Pe Sadóc#16,39 Sanctuarul, împreună cu altarul pe care preoții ofereau sacrificii, a rămas la Gabaòn, în timp ce arca a fost așezată la Ierusalím într-un cort aparte (cf. 1Cr 15,1). Se pare că pentru autor, slujirea leviților înaintea arcei (v. 37-38) era mai importantă decât cultul sacrificial al preoților de la Gabaòn., preotul, și pe frații lui, preoții, [i-a pus] înaintea sanctuarului Domnului, pe înălțimea care este în Gabaón, 40ca să aducă mereu arderi de tot Domnului pe altarul arderilor de tot, dimineața și seara#16,40 Arderea de tot de fiecare zi era oferită la Gabaòn pentru că numai în acest sanctuar vechi se găsea altarul pentru sacrificii (Ex 29,38-42; Num 28,3-9). Este probabil ca sanctuarul din Gabaòn să fi luat locul celui din Șílo după capturarea arcei de către filisteni. În timpul lui Solomòn, el va fi „cea mai însemnată înălțime” (cf. 1Rg 3,4-15). Autorul Cronicilor ține cont de această situație istorică și o justifică, întrucât a fost „locuința” sau cortul din pustiu (cf. 21,29; 2Cr 1,3)., și [să împlinească] tot ceea ce este scris în legea Domnului pe care a poruncit-o pentru Israél. 41Cu ei erau Hemán și Iedutún și ceilalți care fuseseră aleși și numiți pe nume ca să-l laude pe Domnul, căci veșnică este îndurarea lui. 42Cu ei erau Hemán și Iedutún, care aveau trâmbițe și cimbale pentru cei care sunau din ele și instrumente pentru cântări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutún erau ușieri.
43Tot poporul s-a dus fiecare la casa lui. Iar Davíd s-a întors să-și binecuvânteze casa. #Ps 105,1-15 #Ps 96 #Ps 106,1.47-48 #2Sam 6,19-20
Selectat acum:
1 Cronici 16: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași