S-a rupt toiagul, iar apoi,
Nenorocitele de oi
Care la Mine au luat
Seama, văzut-au – de îndat’ –
Că toate-aceste lucruri sânt
După al Domnului Cuvânt.
Apoi am zis: „Dacă găsiți
Cu cale, vreau să Mă plătiți!
Dacă nu vreți, să nu-Mi dați plată!”
Atunci, Mi-au cântărit, pe dată,
Plata pe care să Mi-o dea,
Cari treizeci de arginți avea.
Dar Domnul astfel Mi-a vorbit:
„Prețul cu cari M-au prețuit,
Să îl arunci olarului!
Atunci, spre casa Domnului
Grăbit-am de am aruncat
Arginții ce i-am căpătat,
Ca să rămână, așadar,
Drept plată – ei – pentru olar.
Toiagu-al doilea Mi l-am frânt,
Cari se chemase „Legământ”,
Să rup frăția-n acest fel,
Din Iuda și din Israel.
Domnul mi-a zis: „Du-te și ia
Uneltele ce le avea
Cel care e păstor nebun!
Iată că un păstor vă pun,
Pe cari am să-l ridic în țară.
De oile ce au să piară,
Nu-i va păsa în nici un fel.
Nu are să se ducă el –
Pe cele tinere aflate,
Ce s-au pierdut – ca să le cate.
De-asemeni, nu va încerca
Acel păstor, de-a vindeca
Pe oile cele rănite.
Nu au să fie îngrijite
Nici cele sănătoase-apoi.
Carnea celor mai grase oi,
O va mânca, pe nesimțite,
Lăsând din ele, doar copite!
De-aceea, iată că vă zic:
„Vai, da păstorul de nimic
Care de turmă nu-ngrijește
Și oile își părăsește!
Pe braț, să-i cadă sabia!
Pe al său ochi drept, cadă ea!
Să se usuce brațul lui
Și-apoi lumina ochiului
Său drept ajungă să îi fie
Întunecată, pe vecie!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
