Zaharia 11:11-17

Toiagul a fost rupt chiar în acea zi; iar oile defavorizate ale turmei – cele care m-au luat în considerare – au știut că acesta era Cuvântul lui Iahve. Atunci le-am zis: „Dacă voi considerați că este cazul, dați-mi recompensa; dacă nu, să nu mi-o dați!” Mi-au cântărit ca recompensă treizeci de arginți. Dar Iahve mi-a zis: „Aruncă olarului acest preț «scump» conform evaluării lor pentru mine!” Am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat dându-i olarului, în casa lui Iahve. Apoi am rupt și al doilea toiag numit „Unire” – ca să desființez astfel frăția dintre oamenii din teritoriul numit Iuda și pe aceea dintre cei din teritoriul numit Israel. Iahve mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! Să știi că voi pune în țară un păstor căruia nu îi va păsa de oile care mor. Nu o va căuta pe cea tânără, nu o va vindeca pe cea rănită și nu o va hrăni pe cea sănătoasă; ci va mânca tot ce va fi de mâncat din carnea celor grase și le va smulge copitele. Vai de păstorul de nimic, care își părăsește (astfel) turma! Să cadă sabia peste brațul lui și pe ochiul lui drept! Să i se usuce tot brațul și să îi orbească total ochiul drept!”

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Zaharia 11:11-17