YouVersion
Pictograma căutare

Zaharia 11:11-17

Zaharia 11:11-17 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

S-a rupt toiagul, iar apoi, Nenorocitele de oi Care la Mine au luat Seama, văzut-au – de îndat’ – Că toate-aceste lucruri sânt După al Domnului Cuvânt. Apoi am zis: „Dacă găsiți Cu cale, vreau să Mă plătiți! Dacă nu vreți, să nu-Mi dați plată!” Atunci, Mi-au cântărit, pe dată, Plata pe care să Mi-o dea, Cari treizeci de arginți avea. Dar Domnul astfel Mi-a vorbit: „Prețul cu cari M-au prețuit, Să îl arunci olarului! Atunci, spre casa Domnului Grăbit-am de am aruncat Arginții ce i-am căpătat, Ca să rămână, așadar, Drept plată – ei – pentru olar. Toiagu-al doilea Mi l-am frânt, Cari se chemase „Legământ”, Să rup frăția-n acest fel, Din Iuda și din Israel. Domnul mi-a zis: „Du-te și ia Uneltele ce le avea Cel care e păstor nebun! Iată că un păstor vă pun, Pe cari am să-l ridic în țară. De oile ce au să piară, Nu-i va păsa în nici un fel. Nu are să se ducă el – Pe cele tinere aflate, Ce s-au pierdut – ca să le cate. De-asemeni, nu va încerca Acel păstor, de-a vindeca Pe oile cele rănite. Nu au să fie îngrijite Nici cele sănătoase-apoi. Carnea celor mai grase oi, O va mânca, pe nesimțite, Lăsând din ele, doar copite! De-aceea, iată că vă zic: „Vai, da păstorul de nimic Care de turmă nu-ngrijește Și oile își părăsește! Pe braț, să-i cadă sabia! Pe al său ochi drept, cadă ea! Să se usuce brațul lui Și-apoi lumina ochiului Său drept ajungă să îi fie Întunecată, pe vecie!”