Credința, deci, pentru oricine,
În urma auzirii, vine;
Iar auzirea – pe pământ –
Doar prin al lui Hristos Cuvânt,
Poate să vină, dragii mei.
Întreb dar: „N-au auzit ei?”
Ba da, pentru că, negreșit,
Ale lor glasuri au vorbit,
Pe fața-ntregului pământ,
Și a pătruns al lor cuvânt
În orișicare loc, și-anume,
Până la margine de lume.”
Dar, întreb iarăși: „Israel,
Nu a știut lucrul acel?”
Ba da, căci Moise, negreșit,
E cel dintâi cari le-a vorbit:
„La pizmă, iată, că pe voi,
Am să vă întărât apoi,
Prin cei care nu sunt chemați
A fi un neam și, ațâțați,
Aveți a fi printr-un neam care,
Pic de pricepere, nu are.”
Isaia, însă, îndrăznește
Mai mult și astfel le vorbește:
„Iată, acuma, M-au aflat,
Cei care nu M-au căutat;
Și au ajuns a Mă ști bine,
Cei care nu-ntrebau de Mine.”
Pe când, însă, de Israel,
El a vorbit, în acest fel:
„În toate zilele-nadins,
Mâinile Mele s-au întins
Spre un norod cari, răzvrătit –
Neîncetat – s-a dovedit,
Și care este un popor –
La vorbă – împotrivitor.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
