Romani 10
10
Mântuirea este aproape
1„Să știți dar, frații mei, că eu
Port o dorință, tot mereu,
În inimă și, ne-ncetat,
Lui Dumnezeu, m-am tot rugat
Ca tot neamul Israelit
Să fie-n urmă mântuit.
2Ei, pentru Dumnezeu Cel Sfânt,
Acuma, plini de râvnă sânt,
Însă în ce înfăptuiesc,
Nepricepuți se dovedesc:
3Întrucât ei n-au cunoscut,
În tot ceea ce au făcut,
Neprihănirea cea pe care
Domnul o dă, la fiecare.
Au căutat, cu osebire,
Să-și facă o neprihănire
A lor și-atunci, nu s-au supus
Neprihănirii cari, de sus,
Venit-a, de la Dumnezeu.
4Hristosul este – vă spun eu –
Sfârșitul Legii, ca astfel,
Oricine o să creadă-n El,
Să poată ca să dobândească
Neprihănirea cea cerească.
5Într-adevăr, Moise a zis,
Iar, în Scriptură, este scris
Că, omul care împlinește
Neprihănirea ce pornește
Din Lege, va trăi prin ea.
6Dar iată, însă, ce spunea
Neprihănirea arătată,
Cari, de credință, este dată:
„Să nu zici, în inima ta:
„Cine, la cer, se va sălta?”
(Adică cine suie, oare,
Ca, pe Hristos, să Îl pogoare.)
7Sau: „Cine, în Adâncuri, poate
Să se pogoare?” (Spre a-L scoate,
Din moarte, pe Hristos, apoi,
Și să-L aducă, pentru noi.)
8Ce zice ea? „Cuvântul vine.
Aproape este el, de tine;
În gura ta, el viețuiește,
În a ta inimă, trăiește.”
Cuvântu-acesta, negreșit,
Drept al credinței s-a vădit,
Iar noi, acum, ne străduim
Ca să vi-l propovăduim.
9Deci, dacă tu mărturisești,
Prin vorbele ce le rostești,
Precum că Domn este Iisus
Și dacă-n inimă ți-ai pus
Credința cum că Dumnezeu
L-a înviat din somnul greu
Al morților, tu, negreșit,
Atuncea, fi-vei mântuit.
10Căci prin credința ce-o vădești
În a ta inimă, primești,
Apoi, și tu, neprihănire –
Iar prin a ta mărturisire –
Ce o vei face când vorbești,
Și mântuire dobândești,
11Căci, în Scripturi scrie: „Oricine
Crede în el, să știe bine
Că, de rușine, niciodat’,
Nu va ajunge-a fi lăsat.”
12Într-adevăr, vă dau de știre,
Că nu-i nici o deosebire,
Între Iudeu și Grec. Nu poți
Să îi separi, pentru că toți
Numai un singur Domn au, care
Este bogat în îndurare
Pentru acei ce L-au strigat,
13Căci „oricine va fi chemat
Numele Domnului, să știe
Că mântuit are să fie”.”
Lucrul acesta a fost vestit
14„Dar cum Îl vor chema pe-Acel
În care n-au crezut, defel?
Și cum să creadă, când vădit
E, că, de El, n-au auzit?
Și cum s-audă, fraților,
Fără propovăduitor?
15Și cum să propovăduiască,
Dacă nu-s puși ca să vestească?
Din astă cauză, s-a zis
Și, în Scripturi, apoi, s-a scris:
„Frumoase-s, la înfățișare,
Picioarele acelor care,
Vești despre pace-mpărtășesc,
Sau Evanghelia o vestesc.”
16Însă, nu toți – e-adevărat –
De Evanghelie-au ascultat.
Tocmai de-aceea – cum se știe –
Isaia zice-n prorocie:
„Cine-a crezut, când am vorbit,
Când noi am propovăduit?”
17Credința, deci, pentru oricine,
În urma auzirii, vine;
Iar auzirea – pe pământ –
Doar prin al lui Hristos Cuvânt,
Poate să vină, dragii mei.
18Întreb dar: „N-au auzit ei?”
Ba da, pentru că, negreșit,
Ale lor glasuri au vorbit,
Pe fața-ntregului pământ,
Și a pătruns al lor cuvânt
În orișicare loc, și-anume,
Până la margine de lume.”
19Dar, întreb iarăși: „Israel,
Nu a știut lucrul acel?”
Ba da, căci Moise, negreșit,
E cel dintâi cari le-a vorbit:
„La pizmă, iată, că pe voi,
Am să vă întărât apoi,
Prin cei care nu sunt chemați
A fi un neam și, ațâțați,
Aveți a fi printr-un neam care,
Pic de pricepere, nu are.”
20Isaia, însă, îndrăznește
Mai mult și astfel le vorbește:
„Iată, acuma, M-au aflat,
Cei care nu M-au căutat;
Și au ajuns a Mă ști bine,
Cei care nu-ntrebau de Mine.”
21Pe când, însă, de Israel,
El a vorbit, în acest fel:
„În toate zilele-nadins,
Mâinile Mele s-au întins
Spre un norod cari, răzvrătit –
Neîncetat – s-a dovedit,
Și care este un popor –
La vorbă – împotrivitor.”
Selectat acum:
Romani 10: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
