Psalmii 103:1-13

Suflet al meu, mereu veghează: Pe Domnu-L binecuvintează, Iar toate care-n mine sânt, Numele Domnului Cel Sfânt, Să-L binecuvinteze-ndată! Suflet al meu, tu – niciodată – Să nu uiți a Lui bunătate Și binefacerile toate, Ce ți le face Dumnezeu! Să-L binecuvintezi, mereu, Căci El îți iartă, negreșit, Relele ce le-ai săvârșit Și-Ți vindecă bolile toate. Din groapă, viața, El ți-o scoate Și-n bunătatea Lui cea mare, Te-ncununează cu-ndurare. Cu bunătăți din al Lui sân, Te satură, când ești bătrân. Te face să întinerești, Încât ca vulturul, iar, ești. Dreptate, Domnu-a dăruit Celui ce este asuprit. Lui Moise, El i-a arătat Căile Sale ne-ncetat, Iar fiilor lui Israel, Lucrarea ce-a făcut-o El. E milostiv și-ndurător Și îndelung e răbdător. În bunătate, e bogat Și nu Se ceartă ne-ncetat, Căci a lui Dumnezeu mânie Nu poate ține pe vecie. El nu ne răsplătește-apoi, Precum păcătuit-am noi. Nu după răul săvârșit, Al nostru Domn ne-a răsplătit. Pe cât – față de-acest pământ – Înalte cerurile sânt, Tot pe atât este de mare Și bunătatea cea pe care O are Domnul pentru cel Cari teamă va avea de El. Cât de departe este pus Și răsăritul de apus, Atât de mult sunt depărtate Și făr’delegile aflate În mijlocul poporului. Așa precum de fiii lui, Tatăl se-ndură tot mereu, La fel se-ndură Dumnezeu, Necontenit, de omu-acel Cari teamă va avea de El.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Psalmii 103:1-13