Numeri 15
15
Legi asupra jertfelor
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Copiilor lui Israel,
Vorbește-le, în acest fel:
„Atuncea când o să intrați,
În țară, și-o să v-așezați,
Apoi în ea să locuiți,
3Când veți voi să dăruiți
Jertfe, pe cari să le socot
Să fie drept arderei de tot
Ce sunt de flăcări mistuite,
Aduse spre a fi-mplinite
Ori niște juruințe, sau
Poate sunt jertfe ce se dau
De bunăvoie, jertfe care
Le-aduceți la vreo sărbătoare,
Din turme și cirezi luați
Jertfa pe care vreți s-o dați.
Prin ele, un miros plăcut,
Îi va fi Domnului făcut.
4Cel ce-și aduce darul lui
Să-l pună-n fața Domnului,
S-aducă și-un dar de mâncare
Luat din a făinii floare,
Cu untdelemn amestecată.
Făina fi-va măsurată
Și-a zecea parte va avea,
Din efă; puneți, peste ea,
Și untdelemn – deci, un vas plin –
Cari va avea un sfert de hin.
5La arderea de tot apoi,
Sau pentru jertfe, aveți voi
Ca să aduceți o măsură
Din jertfa pentru băutură,
Pe care s-o luați din vin;
Ea va avea un sfert de hin,
Iar o măsură de-acest fel,
Să însoțească orice miel.
6Darul pe care o să-l dați
Pentr-un berbec, o să-l luați,
Apoi, din a făinii floare.
Darul acesta de mâncare,
Tot dintr-o efă să se ia;
Două zecimi, el va avea.
Ulei, să puneți, un vas plin
Cu o treime dintr-un hin,
Peste făină, iar apoi,
Amestecați-o bine voi.
7O să aduceți și-o măsură
Din jertfa pentru băutură –
Pe care-o veți lua din vin –
De o treime dintr-un hin.
Prin ele, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
8Când un vițel este luat
Pentru a fi, în urmă, dat
Drept jertfă pentru mulțumire,
Arderi de tot pentru-mplinire
A juruințelor făcute,
9Pe lângă el, mai sunt cerute
Apoi, o jertfă de mâncare,
Care-i din a făinii floare
Și-o jertfă pentru băutură.
Prima să aibă, ca măsură,
Doar trei zecimi de efă care
Va fi din a făinii floare.
Apoi, un vas cu ulei, plin –
De jumătate dintr-un hin –
Peste făină, e turnat
Și totul fi-va frământat.
10Ca jertfă pentru băutură,
Dată va fi tot o măsură
De jumătate dintr-un hin,
Care luată e, din vin.
Prin ele, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
11În acest mod, veți proceda
Mereu, atuncea când veți da
Domnului, jertfe de-acest fel –
Un bou, berbec, ied sau un miel.
12Așa veți face, vitelor:
Deci voi – după numărul lor –
Atunci când o să le jertfiți,
Tot, trebuie să împliniți.
13În acest fel, va proceda
Un băștinaș care va da
O jertfă ce a fost menită
A fi de flăcări mistuită,
Prin care, un miros plăcut,
Domnului, Îi va fi făcut.
14Străinul care se găsește,
În Israel, și dăruiește
O jertfă ce a fost menită
A fi de flăcări mistuită –
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut –
Va trebui a ști și el
Să facă în acelaș’ fel.
15Aceasta e o lege care
O ține-ntreaga adunare:
Și cel ce e din Israel
Și cel ce e străin, la fel.
Această lege, pentru voi
Și pentru-ai voști’ urmași apoi,
Dată vă este, pe vecie.
Pentru străini are să fie
Lege – ca pentru voi – mereu,
Când jertfe-I fac, lui Dumnezeu.
16O lege și-o poruncă au
Aceia care, la voi, stau:
Străin sau băștinaș, să știe
Că legea trebuie s-o ție.”
Pârga plămădelii
17Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
18„Copiilor lui Israel,
Vorbește-le, în acest fel:
„Când veți ajunge să pășiți
În țara ce o s-o primiți
19Și când, din pâinea ei, luați –
Acolo – voi, ca să mâncați,
Întâi să-i faceți, Domnului,
Un dar, din rodul câmpului.
Darul ce trebuie-a fi dat,
Prin ridicare, e luat.
20Din pârga plămădeli-apoi,
O turtă, o să faceți voi.
Pentru acel dar ridicat,
Precum e darul ce-i luat
Întâi din arie, să știți,
Ca turta, să o dăruiți.
21Din pârga plămădelii deci,
Luați o turtă și, în veci –
Din neam, în neam – voiesc să știți
Ca, Domnului, s-o dăruiți.”
Păcatele fără voie
22„Atunci când ați păcătuit,
Fără să vreți, și n-ați păzit
Ceea ce Domnul va făcut,
Prin Moise-acuma, cunoscut;
23Dacă cumva, nu ați păzit
Ceea ce Domnu-a poruncit,
Vorbind prin Moise, pentru voi,
Și pentru-ai voști’ urmași apoi;
24Dacă păcatul făptuit,
Fără de voie-i săvârșit –
Fără să știe adunarea –
Iată care va fi urmarea:
Întreg poporul va avea,
O jertfă, Domnului, să-I dea.
Pentru întregul Israel,
Se va aduce un vițel,
Pe care Eu am să-l socot
Să-Mi fie arderea de tot.
Acesta, un miros plăcut,
Domnului, Îi va fi făcut.
Să-l însoțească fiecare,
Cu darul său pentru mâncare
Și să-i adauge-o măsură
Din jertfa pentru băutură.
Deci, după legile-așezate,
Toate aceste vor fi date.
Un țap care va fi menit
Drept jertfă pentru ispășit,
Mai trebuie ca să se dea.
25Preotu-n urmă va avea
Să facă, prin a sa menire,
Pentru popor, o ispășire.
Prin jertfele care s-au dat,
Păcatul său va fi iertat,
Pentru că n-a fost săvârșit
De nimenea, în mod voit.
26Se va ierta, în acest fel,
Copiilor lui Israel –
Și-asemenea străinilor
Aflați în adunarea lor –
Păcatul ce l-au săvârșit,
Căci fără voie au greșit.
27Dacă un om păcătuiește,
Fără să vrea, el trebuiește
Să-I dea o jertfă Domnului
Apoi, pentru păcatul lui.
O capră, de un an, să ia
28Și preotului să o dea;
Acesta, prin a sa menire,
Are să facă ispășire
Apoi, în fața Domnului,
Pentru păcatul omului
Aceluia care-a greșit
Fără ca el să fi voit.
29Aceasta e o lege care
O ține-ntreaga adunare:
Și cel ce e din Israel
Și cel ce e străin, la fel.
Temeiul ei e folosit,
Când, fără voie, s-a greșit.
30Atunci când întâmpla-se-va
Ca să greșească cineva,
În mod voit, se dovedește
Că el, pe Domnul, Îl hulește.
Veți șterge-atunci, ființa lui,
Din mijlocul poporului,
31Pentru că a nesocotit
Cuvântul care l-a rostit
Chiar Dumnezeu, și a călcat
Poruncile pe cari le-a dat.
Să-i dați pedeapsă, omului,
Pentru nelegiuirea lui.
Omul acela, negreșit,
Are să fie nimicit.”
Pedepsirea omului pentru călcarea Sabatului
32Când, prin pustiu, au rătăcit,
Israeliții au găsit
Un om care a adunat
Lemne, în ziua de Sabat.
33Cei care l-au găsit, au pus
Mâna pe el și-apoi l-au dus,
La Moise și Aron, îndată,
Precum și la suflarea toată
Din Israel, iar la sfârșit,
34În temniță, l-au azvârlit,
Căci trebuiau să hotărască
În ce fel au să-l pedepsească.
35Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
„Omul să fie pedepsit
Cu moartea! Astfel, fiecare
Pietre să ia și să-l omoare.
Din tabără, să-l scoate-ți voi
Și-afară-l veți ucide-apoi.”
36L-au scos afară – cum s-a zis –
Și-acolo el a fost ucis,
După porunca Domnului,
Dată prin Moise, robul Lui.
Ciucurii de la veșminte
37Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
38„Copiilor lui Israel,
Să le vorbești, în acest fel:
„Din neam, în neam, de-acum ‘nainte,
Voi să vă puneți, la veștminte,
Un ciucure. Să-l atârnați
În colțuri și să mai legați,
Un fir albastru, peste el.
39Privind la ciucurele-acel,
O să vă amintiți, mereu,
Poruncile lui Dumnezeu,
Căci trebuie să le-mpliniți.
În acest fel, nu o să fiți
Târâți de pofta ochilor,
Precum și a inimilor,
Către curvie. Ne-ncetat,
40Poruncile ce vi le-am dat,
Va trebui să le-mpliniți,
Căci numai astfel o să fiți
Sfinți, pentru Domnul, tot mereu.
41Al vostru Domn și Dumnezeu
Eu sunt; Eu v-am eliberat
Și din robie v-am scăpat.
Din al Egiptului ținut,
V-am scos și, liberi, v-am făcut,
Pentru ca Eu, astfel, mereu,
Să fiu al vostru Dumnezeu.”
Selectat acum:
Numeri 15: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca