Numeri 12
12
Lepra Mariei
1Moise luatu-și-a soția,
Din Etiopia. Maria
Și cu Aron au îndrăznit
Și împotrivă-i, au vorbit,
Din pricina femeii care
El și-a ales-o, și-au zis: „Oare,
2Domnul, prin Moise doar, vorbește?
Dar cum de nu se folosește –
Ca să vorbească – și de noi?”
Domnul a auzit apoi,
Ce-a spus Maria, negreșit,
Când, cu Aron, ea a vorbit.
3Moise-a fost blând, cum nu mai sânt
Alții la fel, pe-acest pământ.
4Deodată, Domnul a vorbit
Și iată ce le-a poruncit
Lui Moise, lui Aron și-apoi,
Mariei: „Vreau să mergeți voi,
La cortul întâlniri-ndată.”
Toți trei s-au dus atunci și iată
5Că Dumnezeu S-a pogorât
În stâlp de nor și-a tăbărât
Apoi, la ușa cortului.
El i-a chemat, în fața Lui,
Pe Moise și pe-Aron apoi.
Când s-au apropiat cei doi,
6Domnul le-a zis: „Ascultați bine
Și să luați seama la Mine!
Când un proroc are să fie
Aflat la voi, vreau să se știe
Căci am să Mă descoperesc
În fața lui și-am să-i vorbesc
Printr-o vedenie sau vis
Și am să-i spun ce am de zis.
7Nu tot așa-i cu robul Meu –
Cu Moise – pentru că știu Eu
Că Moise este, ne-ndoios,
În toată casa-Mi, credincios.
8De-aceea, lui, Eu îi vorbesc,
Gură la gură, când doresc.
El vede chipul Domnului,
Pentru că Mă descopăr lui
Prin lucruri simple de-nțeles,
Căci el este al Meu ales.
Și-atunci vă-ntreb: cum ați putut,
Și oare cum nu v-ați temut
Ca împotrivă-i să-ndrăzniți –
Când rob Îmi este – să vorbiți?!”
9Domnul, îndată, Și-a aprins
Mânia, care i-a cuprins
Pe amândoi, și a plecat.
10Norul, de cort, s-a-ndepărtat
Și iată că pentru-a ei vină,
De lepră-a fost Maria plină,
Albă fiind, ca de zăpadă.
Când s-a întors Aron s-o vadă,
A-ncremenit, pentru că ea,
Ca din senin, lepră avea.
11Aron, atuncea, a strigat
La Moise și a cuvântat:
„Ah, domnul meu, noi te rugăm
Să nu ne faci ca să purtăm
Pedeapsa pentru-al nost’ păcat,
Căci am vorbit necugetat
Și acum, iată, am văzut
Că vinovați noi ne-am făcut!
12Să nu îmi lași așa soția,
Căci nu voiesc a fi Maria
Asemeni celui mort născut,
Cari, jumătate, a avut
Putredă carnea trupului,
Din pântecele mamei lui.”
13Moise, atuncea, a strigat
La Dumnezeu și L-a rugat:
„Vindecă Doamne, pe Maria!
Vindecă-i, lui Aron, soția!”
14Domnul l-a întrebat, îndată:
„Dar dacă ar fi fost scuipată,
De al ei tată, în obraz,
Nu ar fi fost – în acest caz –
Ea, șapte zile, de ocară?
Scoate-o din tabără, afară,
Și-nchisă are să rămână
Acolo, timp de-o săptămână,
Ea singură. Abia apoi,
Primește-o-n tabără-napoi.”
15Maria, deci, o săptămână,
A trebuit ca să rămână
Închisă, cum s-a poruncit.
Întreg poporul s-a oprit
Acolo și pe loc a stat
Până când ea s-a curățat.
Doar când Maria a venit
În tabără iar, a pornit
16Poporu-ntreg, din nou, la drum.
El a plecat, astfel, acum,
Din Hațerot și-a poposit
Într-un pustiu, Paran numit.
Selectat acum:
Numeri 12: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca