Matei 7
7
Despre judecățile aspre – Bârna și paiul – Lucrurile sfinte
1„Nu judecați, pe nimeni, voi,
Să nu fiți judecați apoi.
2Cu judecata ce-o rostiți,
Cu ce măsură folosiți,
La rându-vă veți fi și voi,
De alții, judecați. Apoi,
Primi-veți, ce-aveți de luat,
Precum la alți-ați măsurat.
3De ce vezi tu, la frate-tău,
Paiul aflat, în ochiul său,
Iar bârna, care e la tine,
Nu vrei s-o vezi! Crezi că e bine?
4Sau spune, cum crezi tu că poți,
Altuia, paiul să i-l scoți
Când tu, de fapt, nici nu vezi bine,
Fiind o bârnă-n ochi la tine?!
5Fățarnice! Întâi să scoți
Bârna, din ochiul tău, să poți
Scoate, apoi, paiul, pe care,
Fratele tău, în ochi, îl are.
6Un lucru să mai țineți minte:
La câini, să nu dați, lucruri sfinte,
Nici porcilor, mărgăritare,
Să nu le calce în picioare –
Neavând preț la ei – iar după
Aceste toate, să vă rupă.”
Stăruința în rugăciune
7„Să cereți doar, și-o să primiți!
Să căutați, și-o să găsiți!
Vi se deschide de bateți,
Căci, precum bine voi vedeți,
8Când cineva cere, primește;
Oricine caută, găsește;
Și se deschide cui va bate.
9Fiind zise acestea toate,
Am să vă-ntreb, acum, ceva:
Există, oare, cineva,
Care, când fiul l-a rugat
Să-i dea o pâine, să-i fi dat
10O piatră; ori de a voit
Un pește, șerpi i-a dăruit?
11Deci, dacă voi, cari răi sunteți
Știți, daruri bune, să faceți –
Simțind la fel cu-ai voștri prunci –
Cu-atât mai mult, Domnul, atunci,
Va da, celor ce Îi vor cere,
Doar lucruri bune, cu plăcere.
12Tot ce doriți să vi se facă,
Faceți și voi, pentru că, iacă,
În aste vorbe s-au închis
Lege, Proroci – tot ce s-a scris.”
Poarta cea strâmtă
13„Intrați pe poarta strâmtă! Iată
Că largă este poarta, lată
Se vede calea, spre pierzare;
Iar numărul acelor care
Pășesc pe ea, este sporit.
14Portița vieții s-a vădit
Strâmtă, iar calea ei e-ngustă
Și-astfel, puțini sunt cei ce-o gustă.”
Prorocii mincinoși
15„De-acei proroci ce mint, vegheați
Să nu ajungeți, înșelați.
Ei au să vină, pe la voi,
Lupi, îmbrăcați în piei de oi.
16Dar, după roade, o să-i știți,
Mereu, să îi deosebiți.
Văzut-ați voi, pe cineva,
Că poate aduna, cumva,
Struguri, din tufele de spini?
Smochinele, din mărăcini?
17Deci, pomul bun, va face doar –
Tot timpul – fructe bune, iar
Cel rău va face fructe rele –
Doar pentru foc sunt bune ele.
18Pomul cel bun, nu o să poată
Să dea, o fructă rea, vreodată.
Nici pomul rău – orice s-ar spune –
Nu o să facă roade bune.
19Deci, pomul rău este tăiat
Și-apoi, în foc, e aruncat –
20Voi, ca să nu fiți înșelați,
De roade, să îi căutați.”
Casa zidită pe stâncă
21„Nu orișicine Îmi rostește
„O Doamne, Doamne”, dobândește
Împărăția cerului;
Ci cel ce face voia Lui,
A Tatălui Meu Cel ceresc.
22Adevărat Eu vă vorbesc:
În ziua ‘ceea, mulți vor spune
„Doamne, n-am făcut lucruri bune?
Nu am luptat noi, cu cel rău?
N-am scos draci, în Numele Tău?
N-am prorocit, în al Tău Nume?
Și n-am făcut, minuni, în lume?”
23Atunci, am să le spun curat:
„Nu vă cunosc și, niciodat’,
Nu am putut a vă-nțelege!
Plecați, toți cei fără de lege!”
24De-aceea, orice om cuminte,
Ce-a auzit aste cuvinte
Și le-a făcut, e-asemănat
Cu-acela care și-a durat
O casă, colo sus, pe stâncă.
25A îndurat multe, dar încă
Ploi și șuvoaie au s-o bată,
Vânt și furtuni. Ea, niciodată,
Nu va fi, însă, prăbușită,
Căci temelia-i e zidită,
26Pe stâncă. Dacă cineva
Va auzi, însă, ceva
Și nu face, e-asemuit
Cu omul cel nechibzuit,
Cari, pe nisip, și-a ridicat
27Casa. Ape s-au revărsat
Furioase, vânturi au lovit
În ea, încât, s-a prăbușit,
Iar prăbușirea i-a fost mare.”
28După această cuvântare,
Noroadele au fost uimite
De-nvățăturile primite,
29De la Iisus – pentru că El,
Îi învăța ca și Acel
Care, puterea, o avea;
Nimeni n-a fost, asemenea.
Selectat acum:
Matei 7: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
