Luca 10
10
Trimiterea celor șaptezeci de ucenici
1Domnul alese, dintr-ai Săi,
Pe șaptezeci. Pe-ale Lui căi,
El i-a trimis să meargă-apoi,
În fața Sa, doi câte doi.
2„Mare e secerișul, iar
Puțini sunt lucrătorii; dar,
Rugați-l voi, pe Dumnezeu,
La secerișul Său, mereu,
Să dea secerători” – le-a spus,
Discipolilor Săi, Iisus.
3„Iată, Eu vă trimit, acum,
Să o porniți, pe al Meu drum;
Sunteți asemeni oilor,
Plecate-n calea lupilor.
4Nu luați traistă, pentru drum,
Încălțări, haine – nicidecum.
Toiag, nici pungă, nu luați!
Pe nimeni să nu întrebați,
Pe-al vostru drum, de sănătate.
5Când veți intra în vreo cetate
Și în vreo casă o să stați,
Voi să o binecuvântați,
Zicând așa: „Pacea să vie,
Asupra ta”. Când o să fie
6Un fiu al păci-n locu-acel,
Pacea pogoare peste el.
Altminterea, pacea, la voi,
Să se întoarcă, înapoi.
7În acea casă, poposiți –
Mâncați și beți, tot ce primiți,
Căci, după vrednicia lui,
E plata lucrătorului.
Să nu umblați, din casă-n casă.
8Mâncați ce vi se dă la masă.
În ce cetate vă găsiți,
Oriunde o să fiți primiți,
9Pe cei bolnavi, să-i vindecați
Și spuneți tuturor: „Aflați
Că-mpărăția Domnului,
Apropiată-i omului.”
10De cumva, nu sunteți primiți
În vreo cetate, să ieșiți
Pe ulițele ei și-apoi,
Strigați, ca să se știe: „Noi,
11Praful, de pe încălțăminte,
Ca semn de-aducere aminte,
În contra voastră-l scuturăm!
Cu toate-acestea, vă-nștiințăm
Că-mpărăția cerului –
Împărăția Domnului –
De voi, azi, s-a apropiat,
Cu toate că ne-ați alungat.”
12Vă spun: în ziua judecății,
Cu mult mai greu va fi cetății
Aceleia – când va fi ora –
Decât Sodomei și Gomora.
13O, vai și-amar va fi de tine,
Cât ești de mare, Horazine!
O, vai Betsaido, de mergeam
Și în Sidon și-n Tir făceam
Minunile ce le-ați zărit,
Degrabă, s-ar fi pocăit
În sac și în cenușă. Lor,
14O să le fie mai ușor
În ziua judecății. Dar,
15Tu Capernaume, crezi chiar,
Că pân’ la cer, vei fi-nălțat?
Te-nșeli, căci fi-vei dărâmat!
În locuința morților,
Pogori, oraș ne-ascultător!
16Cel ce va asculta de voi,
Pe Mine Mă ascultă-apoi.
Cel care vă nesocotește,
Pe Mine Mă disprețuiește,
Nesocotind, prin Mine-astfel,
Pe Cel ce M-a trimis, la el.”
Întoarcerea celor șaptezeci
17Cei șaptezeci au revenit
Și, lui Iisus, I-au povestit:
„Doamne, dracii – orice duh rău –
Supuși ni-s, în Numele Tău.”
18Iisus răspunse: „L-am văzut,
Ca fulgerul, cum a căzut
Satan, din cer. Ați căpătat
19Putere, încât, ați călcat
Pe scorpii și șerpi plini de fiere,
Și pe-a dușmanului putere,
Fără ca să fiți vătămați.
20Totuși, să nu vă bucurați
Că orice duh vă e supus,
Ci pentru că acolo, sus,
În cer, numele voastre-s scrise.”
21Voios, în Duh, Iisus mai zise:
„O, Tată, Domn al cerului,
Precum și al Pământului!
Te laud, Tată, ne-ncetat –
De-a pururea, fii lăudat! –
Că aste lucruri, le-ai ascuns
De înțelepți. De nepătruns,
Sunt pentru cel ce-i iscusit.
Doar pruncilor, le-ai deslușit!
Da, astfel ai găsit cu cale,
Să faci, în planurile Tale!
22În mâini, doar Mie, mi-au fost date,
De Tatăl, lucrurile toate!
Fiul, de Tată-i cunoscut;
Iar Tatăl e – de Fiu – știut
Și de acel față de care
Fiul arată îndurare
Iar astfel, Tatăl, negreșit,
Are a-i fi descoperit.”
23Când a sfârșit, Domnul Iisus,
S-a-ntors și aste vorbe-a spus,
Doar pentru ucenici, apoi:
„Ferice este, azi, de voi,
De ochii voștri, că puteți,
Aceste lucruri, să vedeți!
24Vă spun, că mulți proroci au vrut
Să vadă, însă, n-au văzut
Ce vedeți voi; mulți au dorit
S-audă, dar n-au auzit
Ceea ce voi ați ascultat –
Tot ceea ce v-am învățat.”
Pilda Samariteanului
25Să-l ispitească, pe Iisus,
Un învățat al Legi-a spus:
„Învățătorule, socot
Să Te întreb, în ce fel pot,
Veșnica viață, a obține?
Ce sfaturi ai, deci, pentru mine?”
26Iisus l-a ascultat și-a zis:
„Spune-Mi, în Lege, ce e scris?
Și cum citești, în ea, mereu?”
27„Să Îl iubești, pe Dumnezeu,
Cu inima, cu sufletul,
Precum și cu tot cugetul;
Iar pe aproape, să-l iubești,
Cum tu iubit, de tine, ești.”
28„Bine-ai răspuns”, i-a zis Iisus,
„Să faci așa precum ai spus,
Și-atuncea, o să dobândești
Veșnica viață, cum dorești.”
29„Așa e, însă, Te-ntreb eu:
Cine-i acel aproape-al meu?”
30Iisus, atuncea, l-a privit
Adânc, în ochi, și a vorbit:
„Ascultă, am să-ți spun ceva:
De mult, odată, cineva,
De la Ierusalim plecat,
Spre Ierihon s-a îndreptat.
Pe drum, tâlharii l-au pălit:
L-au dezbrăcat, l-au jefuit
De tot ce-avea, și l-au bătut
Zdravăn, încât, el a căzut
Ca mort. Tâlharii au plecat
Și-n nesimțire, l-au lăsat.
31Din întâmplare, a trecut
Un preot, dar, când l-a văzut,
Pe bietul om, l-a ocolit.
32A mai trecut și un Levit,
Pe drum, apoi, însă, și el
L-a ocolit, pe omu-acel.
33Doar un Samaritean, milos,
Când l-a văzut, zăcând, pe jos,
34În grabă, s-a apropiat.
Ulei și vin, el i-a turnat,
Pe răni. Pe-al său asin, l-a pus
Și, la un han, apoi, l-a dus,
Unde s-a îngrijit de el.
35În zori, Samariteanu-acel,
Hangiului, i-a dăruit
Doi lei și, astfel, i-a vorbit:
„Pe acest om, să-l îngrijești,
Iar tot ceea ce cheltuiești,
Cu el, înseamnă-ți, căci, apoi,
Îți voi plăti, când vin ‘napoi.”
36Acum, răspunde-Mi, dacă vrei:
Care, dintre aceștia trei,
S-a dovedit apropiat,
De omul ce-a fost atacat
De către hoți, cum am văzut?”
37„Cel care, milă, a avut” –
Învățătorul Legi-a spus.
„La fel să faci!” – i-a zis Iisus.
Marta și Maria
38Pe drum fiind, cu-ai Săi, Iisus
Intră-ntr-un sat, unde S-a dus,
La o femeie, de a stat –
Aceasta, Marta, s-a chemat.
39Marta, o soră, mai avea,
Care, Maria, se numea.
Ea se-așeză, nerăbdătoare,
La ale lui Iisus picioare,
Ca să asculte vorba Lui.
40Marta Îi zise Domnului:
„Doamne, mă iartă că-ndrăznesc,
Dar iată, singură, slujesc!
Spune-i, Te rog, la sora mea,
Să vină, ajutor, să-mi dea.”
41„Tu, Marto, te îngrijorezi,
Pentru prea multe; însă, vezi,
42Numai un lucru trebuiește,
Căci doar acela folosește” –
A zis Iisus – „partea cea bună,
Iată, Maria și-o adună.
Aceasta, nu-i va fi luată,
De către nimeni, niciodată!”
Selectat acum:
Luca 10: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
