Leviticul 9
9
Jertfele lui Aaron și fiilor lui
1A opta zi, Moise-a chemat
Pe-Aron și-ai lui, și-a adunat
De-asemenea, atunci, la el,
Pe cei bătrâni, din Israel.
2Către Aron, el a vorbit:
„Timpul, acuma, s-a-mplinit:
Ia un vițel cari, drept menire,
E jertfă pentru ispășire.
Să iei și un berbec apoi,
Ca ardere de tot. Cei doi,
Fără cusur, voiesc să fie,
Pentru că ei – precum se știe –
Puși sunt, în fața Domnului.
3Vorbește-apoi, poporului:
„Luați un țap! A lui menire
E jertfa pentru ispășire.
Luați, de-asemeni, un vițel,
Fără cusur! Luați și-un miel,
Care, așa precum se știe,
Fără cusur, voiesc să fie
Și de un an doar! Cum socot,
Ei vor fi arderea de tot.
4Un taur și-un berbec apoi,
Va trebui să luați voi.
Aceștia vor avea menire
De jertfă pentru mulțumire.
Pe ei, trebuie să-i jertfiți,
În fața Domnului. Să știți,
Să mai aduceți fiecare,
Atunci, și darul de mâncare,
Cari din făină e luat,
Cu untdelemn doar frământat.
Pentru că astăzi, vouă, iată,
Chiar Dumnezeu vi se arată!”
5Poporu-ndată a-mplinit
Tot ceea ce s-a poruncit.
În fața cortului, a pus,
În urmă, tot ce s-a adus,
Și-ntreg poporul adunat,
În fața Domnului, a stat.
6Moise, atuncea, a vorbit:
„Să faceți tot ce-a poruncit
Domnul că trebuie făcut
Și astfel, voi veți fi văzut
Slava lui Dumnezeu, pe dată,
În fața voastră, cum se-arată!”
7Către Aron, Moise-a vorbit:
„Acum e timpul potrivit!
Apropie-te de altar
Și adă-ți jertfele-așadar.
S-aduci jertfa de ispășire,
Așa precum ți-am dat de știre;
Adă și arderea de tot
Și împlinește – astfel – tot,
După cum e a ta menire.
Faci, pentru tine, ispășire –
Și-asemenea – pentru popor.
Adă apoi, și jertfa lor –
Deci jertfele poporului –
Și fă, în fața Domnului,
O ispășire, pentru el –
Pentru întregul Israel –
Așa precum a poruncit
Domnul, atunci când mi-a vorbit.
8Aron, îndată, s-a-ndreptat
Către altar și-a-njunghiat
Vițelul ce era menit
Ca jertfă pentru ispășit
Anume-adusă, pentru el.
9Apoi, sângele de vițel,
De ai săi fii, a fost luat,
Iar ei, tatălui lor, l-au dat.
În sângele vițelului,
El și-a-nmuiat degetul lui
Și-a uns coarnele de pe-altar
Așa precum se cere, iar
Restul de sânge adunat –
Când a sfârșit – a fost vărsat,
La poalele altarului.
10Apoi, a ars, pe jarul lui,
Grăsimea care s-a luat
De la vițelul ce-a fost dat
Drept jertfă pentru ispășit.
A ars – precum s-a poruncit –
Cei doi rărunchi și a urmat
Și prapurul de pe ficat.
Așa cum Domnul a cerut,
Totul, întocmai, s-a făcut.
11Carnea și pielea-au fost luate,
Din tabără, și lepădate
Afară-ntr-un anume loc,
Unde au fost arse în foc.
12Apoi, a fost jertfa adusă
Drept ardere de tot, și pusă
În fața lui Aron. Pe dată,
Aceasta fost-a-njunghiată,
Iar fiii săi au adunat
Sângele ei, pe cari l-au dat,
Tatălui lor. El a stropit
Apoi, cu sângele primit,
Altarul. Când a terminat,
13Ai săi fii s-au apropiat
Și-au adus arderea de tot,
În fața lui, cu cap cu tot.
El a luat jertfa de dar,
Ca să o ardă pe altar.
14Când măruntaiele-adunate –
Și cu picioarele tăiate –
Spălate-au fost, el le-a adus,
Deasupra jertfei, de le-a pus.
15Apoi, în văzul tuturor,
Jertfă-a adus, pentru popor.
Jertfă de ispășire-a dat,
Un țap cari fost-a-njunghiat.
Jertfa a fost înfățișată,
La fel ca prima jertfă dată.
16O ardere de tot jertfită
A fost atuncea, pregătită
Precum fusese rânduit.
17Aron, pe toate, le-mplinit,
Cum se ceruse, după care,
A dat și-o jertfă de mâncare.
Un pumn, din ea, el a luat
Și pe altar, l-a aruncat.
Această jertfă de mâncare,
E în afară de cea care
Pusă-I e Domnului, în față,
În fiecare dimineață.
18Apoi, un taur a luat
Și un berbec. I-a-njunghiat,
Pentru că ei aveau menire
De jertfă pentru mulțumire
Din partea-ntregului popor.
Sângele tot, al jertfelor,
Ai lui Aron fii l-au luat
Și tatălui lor, ei l-au dat.
Aron, cu sânge, a stropit
19Altarul și-apoi a primit,
Din mâinile feciorilor,
Toată grăsimea jertfelor –
Adică a taurului,
Precum și a berbecului.
Rărunchii lor i-a mai primit,
Cozile lor și-a poruncit –
În urmă – ca să se mai taie
Grăsimea de pe măruntaie
Și prapurul de pe ficat.
20Grăsimea ce s-a adunat –
Adică cea a jertfelor –
S-a pus pe piepturile lor
Care erau, sus, pe altar,
Și au fost arse pe-al său jar.
21Din fiecare jertfă dată,
A fost luat pieptul și-o spată –
Spata din dreapta – după care,
Aron, pe rând, pe fiecare,
Le legănă, căci le-a luat
Precum un dar ce-i legănat,
Așa cum Domnu-a poruncit,
Când El, cu Moise, a vorbit.
Foc din cer
22Aron, mâinile, și-a-nălțat
Și-apoi a binecuvântat
Întreg poporul. A adus
Jertfe, așa precum s-a spus:
O jertfă pentru ispășire,
O alta pentru mulțumire
Și-alta drept ardere de tot.
Abia când împlinit-a tot,
Aron a revenit. Apoi,
23El și cu Moise – amândoi –
În cortul care s-a chemat
„Al întâlnirii”, au intrat,
Spre a-mplini ce-i de-mplinit.
Când iar, afară au ieșit,
Poporu-au binecuvântat
Și-ndată li s-a arătat,
Întreagă, slava Domnului
Și lor, dar și poporului.
24Un foc, atuncea, a ieșit –
Chiar de la Domnul – și-a-nghițit
Grăsimile de pe altar
Și jertfa de pe al său jar.
Întreg poporul a văzut
Tot ceea ce s-a petrecut,
Și a scos – plin de veselie –
Mari chiote de bucurie;
Jos, la pământ, s-a aruncat
Cu fața, și s-a închinat.
Selectat acum:
Leviticul 9: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca