Leviticul 8
8
Sfințirea lui Aaron și a fiilor lui
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Ia-l pe Aron cu fiii lui,
După porunca Domnului.
Apoi, ia ale lor veșminte
Și-uleiul pentru ungeri sfinte;
Să iei vițelul pregătit
De ispășire. Negreșit,
S-aduci și doi berbeci; cu ei,
Coșul cu-azimi, să îl mai iei
3Și-apoi, să spui poporului
Să vină-n fața Domnului –
La ușa cortului chemat
„Al întâlnirii” – de îndat’.”
4În grabă, Moise a făcut
Așa cum Domnul i-a cerut.
La ușa cortului, îndată,
A adunat suflarea toată,
5Din Israel, și a vorbit:
„Iată, Domnul mi-a poruncit
Ceea ce trebuie făcut!
Voi face precum a cerut!”
6Pe-Aron apoi, el l-a luat –
Și pe-ai săi fii – și i-a spălat,
Cu apă, cum i s-a cerut.
7Cu hainele ce le-a făcut
Mai înainte, i-a gătit,
Așa cum Domul a dorit.
Aron avea tunica lui
Și mantia efodului.
Apoi, cu brâul, l-a încins,
8Ia pus pieptarul și i-a prins,
În față, mai întâi, „Urim”,
Iar după-aceea și „Tumim”.
9Mitra, pe cap, i-a așezat
Și, peste ea, i-a atârnat
Placa de aur, încrustată.
Apoi, în urmă, i-a fost dată
Cununa sfântă-mpărătească.
Astfel, putut-a să-mplinească
Moise, tot ce i-a poruncit
Domnul, atunci când i-a vorbit.
10După al Domnului îndemn,
Moise adus-a untdelemn,
De ungere, și-a început
Să ungă tot, cum s-a cerut.
A uns locașul sfânt, cu toate
Uneltele, în el aflate,
Și-n felu-acesta, le-a sfințit.
11Apoi, altarul, l-a stropit,
De șapte ori și-n urmă, el
A uns întreg altaru-acel
Și toate sculele pe care,
El le avea, pentru lucrare.
A uns ligheanul de aramă
Și-al său picior, de bună seamă.
Prin ungerea ce-a săvârșit,
Moise, pe toate, le-a sfințit.
12Pe-Aron, în urmă, l-a luat,
Și untdelemn, el a turnat,
Pe capul său, ca – în ăst fel –
Să îl sfințească și pe el.
13Moise se-ntoarse înapoi,
La fiii lui Aron. Apoi,
Cu tunicile, i-a-mbrăcat,
Brâie le-a pus și le-a legat
Scufiile, cum a voit
Domnul, atunci când a vorbit.
Vițelul ispășitor și arderea de tot
14Apoi, el a apropiat
Vițelul care-a fost luat
Ca jertfă pentru ispășire,
Dat pentru-a slujbei împlinire.
Aron și cu feciorii lui,
Atunci, pe al vițelului
Cap, mâinile și-au așezat,
15Iar Moise l-a înjunghiat.
Cu sângele vițelului,
El, coarnele altarului,
Le-a uns și-astfel l-a curățat.
Restul de sânge, l-a vărsat
Apoi, lângă altaru-acel
Și l-a sfințit în acest fel,
Căci ispășire i-a făcut,
Așa cum Domnul a cerut.
16A început apoi, să taie,
Grăsimea de pe măruntaie
Și prapurul de pe ficat;
De-asemenea, a mai luat
Rărunchii – cu grăsimea lor –
Și-apoi în văzul tuturor,
Se duse și le-a pus pe jar,
Ca să le ardă, pe altar.
17Sfârșind, în urmă, a strâns el,
Tot ce rămas-a din vițel:
Carnea, precum și pielea lui
Și baliga vițelului.
Toate aceste-au fost luate,
Din tabără, și aruncate
Afară-ntr-un anume loc,
În care fost-au arse-n foc.
Ceea ce Domnu-a poruncit,
Moise, în ăst fel, a-mplinit.
18Apoi, el a apropiat
Berbecul care a fost dat
Ca ardere de tot să fie.
Aron a trebuit să vie,
În față – cu feciorii lui –
Unde, pe al berbecului
Cap, mâinile și-au așezat,
19Iar Moise l-a înjunghiat,
Stropind fața altarului,
Cu sângele berbecului.
20Apoi, berbecul, împărțit
Fost-a-n bucăți, iar la sfârșit,
Bucățile berbecului,
Cu capul și grăsimea lui –
După ce focul s-a făcut –
Arse au fost, cum s-a cerut.
21Moise, în urmă, a luat
Apă, cu care a spălat
Ale berbecului picioare
Și măruntaie, după care
A pus berbecul, tot, pe jar,
Ars ca să fie, pe altar.
Această jertfă ce-a fost dată,
E „ardere de tot” chemată.
O jertfă, astfel pregătită,
Este de flăcări mistuită,
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
Moise, pe toate, le-a-mplinit,
Așa cum Domnu-a poruncit.
Sfințirea în slujba preoției
22Moise-a luat berbecul care
Menit era la închinare
Pentru serviciul Domnului.
Atunci, Aron și fiii lui,
Mâinile, și le-au așezat,
Pe capul său și junghiat
23A fost, de-ndat’, berbecu-acel,
De către Moise. Apoi el,
Cu sângele berbecului,
L-a uns pe-Aron – fratele lui –
Așa precum a fost cerut:
Urechea dreaptă la-nceput –
Pe vârful ei – degetul mare
Al mâinii drepte, după care
Degetul mare-a fost și el –
De la piciorul drept – la fel,
Cu sânge uns. Când a sfârșit,
24Ai lui Aron fii au venit,
Și unși au fost, cum s-a cerut:
Urechea dreaptă – la-nceput –
Pe vârful ei, degetul mare
Al mâinii drepte, după care
Degetul mare-a fost și el –
De la piciorul drept – la fel,
Cu sânge, uns. A terminat
Cu ungerea și a luat
Sângele care-a prisosit
Și, pe altar, el l-a stropit,
De jurul împrejurul lui.
25Grăsimea dobitocului,
De Moise-a fost, apoi, luată;
Și coada i-a mai fost tăiată,
I-a mai luat grăsimea care –
Pe măruntaie – el o are,
Și prapurul ficatului
Și-asemeni și rărunchii lui
Și-apoi grăsimea ce-i aflată
Pe ei; i-a mai luat o spată –
Pe cea din dreapta. La sfârșit,
26Din coșu-anume pregătit –
Cu-azimi aduse Domnului,
Spre punere-naintea Lui –
Moise, o turtă, a luat,
Făcută fără aluat –
O turtă-anume frământată –
Cu untdelemn amestecată –
Și o plăcintă. Așezate
Au fost, peste grăsime, toate,
Și peste spată; iar apoi,
27S-a-ntors, cu ele, înapoi
Și lui Aron, le-a înmânat
Și fiilor. Le-a legănat
Întâi și-apoi, le-a dăruit
Darul, anume pregătit
Și astfel, ei l-au căpătat
Ca pe un dar ce-i legănat.
28Moise, din mâna lor, apoi,
A luat darul înapoi,
Ca să-l așeze peste jar
Și să îl ardă pe altar,
De-asupra jertfei dăruită,
Ca ardere de tot menită.
Aceasta fost-a jertfa care
Servit-a pentru închinare –
Pentru Aron și fiii lui –
Atunci, în slujba Domnului.
A fost o jertfă mistuită
De foc, fiind bine primită
De Dumnezeu, căci I-a făcut,
În față-I, un miros plăcut.
29Apoi, de la berbecul care
Slujit-a pentru închinare
Atunci, în slujba Domnului,
Moise-a primit – drept parte-a lui –
Pieptul, pe care l-a luat
Precum un dar ce-i legănat.
În ăst fel, Moise-a împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit.
30După al Domnului îndemn,
Moise-a luat din untdelemn –
Din cel care e folosit
La ungere – și i-a stropit
Pe-Aron și pe feciorii lui.
Din sângele berbecului,
Cari pe altar a fost turnat,
Moise, în urmă, a luat,
O mică parte și-a venit,
Apoi, pe-Aron, de l-a stropit,
Pe fiii care-l însoțeau,
Și hainele ce le purtau.
Sfințit a fost Aron astfel,
Sfințiți și fiii săi cu el
Și-asemeni, ale lor veșminte
S-au preschimbat în haine sfinte.
31Moise-a vorbit cu ei, apoi:
„Iată dar, ce veți face voi:
Fierbeți, la ușa cortului,
Carnea și-apoi – în fața lui –
Cu pâinea ce e-n coș aflată,
Care drept jertfă a fost dată
Pentru-nchinare-n slujba Lui –
Adică-n slujba Domnului –
Să o mâncați precum a spus
Domnul, pe munte, când m-am dus:
„Aron și cu ai săi copii,
Să o mănânce”. Vreau să știi,
32Că de cumva va mai rămâne
Ceva, din carne și din pâne,
Veți strânge totul, într-un loc,
Căci arse trebuiesc, în foc.
33Timp de o săptămână-apoi,
Opriți sunteți a ieși voi,
Din ușa cortului numit
„Al întâlnirii”. Hărăzit
E acest timp, de așteptare,
Pentru a voastră închinare,
În slujbă, pentru Dumnezeu.
34Ce am făcut eu azi, mereu
Va trebui să faceți voi –
Precum și-ai voști’ urmași apoi –
Căci Dumnezeu a poruncit
Lucrul acesta, negreșit.
35Deci, șapte zile o să stați
La ușa cortului. Vegheați,
Și zi și noapte, să păziți
Poruncile, să nu pieriți!
Așa să faceți, negreșit,
Căci Dumnezeu a poruncit!”
36Aron și cu feciorii lui,
După porunca Domnului –
Dată prin Moise – au făcut
Totul, precum li s-a cerut.
Selectat acum:
Leviticul 8: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca