Leviticul 7
7
Legea jertfei pentru vină
1„Iată și legea pentru vină,
Cari trebuie ca să se țină,
Pentru că și ea, pe pământ,
De-asemeni, e lucru prea sfânt.
2În locu-n care-njunghiată
E jertfa care a fost dată
Ca ardere de tot să fie,
Va trebui ca să se vie
Cu dobitocul ce-o să țină
Locul de jertfă pentru vină.
Cu sângele acestui dar,
Să se stropească pe altar,
Precum și împrejurul lui.
3Să se ia partea Domnului:
Grăsimea vitei, coada care
Va fi desprinsă din spinare;
Va trebui să se mai taie
Grăsimea de pe măruntaie,
4Cei doi rărunchi, grăsimea lor,
Apoi grăsimea coapselor
Și prapurul de pe ficat
Care va trebui luat
Cu totul, căci va fi desprins,
De la rărunchi, unde e prins.
5De către preot, pe altar,
Ars o să fie acest dar
Apoi, în fața Domnului,
De către para focului.
Această jertfă mistuită
De către foc este menită
Ca-n fața Domnului să țină
Locul de jertfă pentru vină.
6Carnea, din jertfa ce-a fost dată,
Va trebui, apoi, mâncată,
De toți cei care preoți sânt,
Căci ea, un lucru e, prea sfânt.
Atunci când vor mânca din ea,
Într-un loc sfânt, voiesc să stea.
7Cu jertfa care o să țină
Locul de jertfă pentru vină,
La fel este – să aveți știre –
Ca jertfa pentru ispășire.
Aceiași lege – vă spun vouă –
Că este pentru amândouă:
Vita jertfită, Domnului,
Să fie a preotului,
Cari – potrivit cu-a sa menire –
Are să facă ispășire.
8Acela care a venit,
La preot, și i-a dăruit
O jertfă, pe care-o socot
Că este ardere de tot
Adusă-n fața Domnului,
Va ști că pielea jertfei lui,
De preot, trebuie luată.
9De-asemenea, când va fi dată
Orișice jertfă de mâncare,
Coaptă-n cuptor sau pe grătare,
Sau în tigaie pregătită,
Întreagă fi-va dăruită
La preotul acela care
O duce spre înfățișare
Și-o pune-n fața Domnului;
Jertfa îi va rămâne lui.
10Referitor la orișicare
Din jertfele pentru mâncare –
Cu untdelemn amestecate,
Și care-apoi, au fost uscate –
Sunt ale fiilor, pe care,
Aron, preotul vostru-i are.”
Legea jertfei de mulțumire
11„Iată o lege, cu privire,
La jertfele de mulțumire
Cari sunt aduse Domnului:
12Când cineva – prin voia lui –
Jertfă de laudă, va vrea,
Lui Dumnezeu, ca să Îi dea,
Va trebui să aibă știre,
Că jertfa pentru mulțumire,
De care este însoțită,
Urmează a fi dăruită
Cu niște turte-amestecate
Cu untdelemn și frământate.
Ele să fie nedospite
Și să mai fie însoțite,
Apoi, și de plăcinte care
Vor fi din a făinii floare
Ce, cu ulei, a fost stropită.
Din coca lor – tot nedospită –
Să facă turte, după care,
Stropite fi-vor fiecare,
Cu untdelemn. Pe lângă ele –
13Pe lângă turtele acele –
Va fi și pâine, dăruită.
Aceasta trebuie dospită,
Pentru că pâinea, loc, își are,
În darul său, pentru mâncare
Și însoțește jertfa lui,
De laudă a Domnului
Și jertfa a cărui menire
Este a fi de mulțumire.
14Din toată jertfa ce-a fost dată,
S-aducă numai o bucată;
Bucata care s-a luat,
Va fi ca darul ridicat.
A preotului, vreau să fie
Astă bucată – să se știe –
Pentru că prin a sa menire,
Cu jertfa pentru mulțumire –
Cu al ei sânge – el stropește,
Atunci când slujba-și împlinește.
15Carnea din jertfa dăruită,
Care spre laudă-i menită,
Precum și cea din jertfa care
De mulțumire este, are
A fi mâncată, de îndat’,
În ziua când ele s-au dat –
Nimic, din ea, să nu mai fie,
Atunci când zorii au să vie.
16Dacă aduce cineva,
Un dar, care e dat, cumva,
Spre a-mplini o juruință,
Sau poate-i dat după dorință –
Adică dat e, Domnului,
Prin bunăvoia omului –
De-asemeni, carnea jertfelor,
Pân’ la ivirea zorilor
Va trebui a fi mâncată.
17Dacă rămâne vreo bucată
Din carnea vitei, vreau apoi,
A treia zi, s-o ardeți voi.
18Dacă se va-ntâmpla, cumva,
Ca să mănânce cineva,
A treia zi, din jertfa lui,
Pe care-a dat-o Domnului,
Ca jertfă pentru mulțumire,
Omul acel, să aibă știre,
Că jertfa nu-i va fi primită
Și nici dorința împlinită;
Căci ceea ce înfăptuiește,
O urâciune se vădește.
Oricine va mânca, din ea,
De-asemeni, vină, va avea.
19Carnea ce s-a atins, cumva –
Din întâmplare – de ceva
Ce se vădește necurat,
Nu mai e bună de mâncat.
Carnea aceasta, necurată,
În foc trebuie aruncată.
Carne-a mânca, este lăsat
Doar omul care e curat.
20Acela care o să fie
În stare de necurăție –
Și va mânca, cu bună știre,
Din jertfa pentru mulțumire
Ce-a fost adusă Domnului –
Din mijlocul poporului,
Voiesc să fie nimicit!
21De-asemeni, dacă a-ndrăznit
Ca să mănânce cineva,
Din jertfa Domnului, cumva,
După ce, mâna, își va pune –
Fără să vrea – pe-o spurcăciune,
Cari omenească se vădește;
Sau de cumva, se nimerește
A fi într-un anume loc
Și va atinge-un dobitoc
Pe care necurat îl știe;
Sau de atins are să fie
De orice altă spurcăciune
Și vine-apoi, pentru a pune
Mâna, pe darul Domnului,
Pentru-a mânca din jertfa Lui
Cari pentru mulțumire-i dată,
Să fie nimicit îndată,
Pentru fărădelegea lui,
Din mijlocul poporului!”
Să nu mănânce grăsimea și sângele
22Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
23„Copiilor lui Israel,
Să le vorbești, în acest fel:
„Grăsime, voi să nu mâncați,
Căci n-aveți voie să gustați
Grăsimile, de orice fel:
De bou, de capră, sau de miel.
24Din dobitocul ce-a murit,
Din vita care a pierit
Fiind de fiare sfâșiată,
E-ngăduit a fi luată
Grăsimea și s-o folosiți
În orice fel. Precum voiți,
Puteți a-i da-ntrebuințare,
Afară numai de mâncare.
25Dacă va îndrăzni, cumva,
Ca să mănânce cineva,
Grăsimea dobitocului
Adus de jertfă Domnului –
Ca dar de flăcări mistuit –
Acela fi-va nimicit.
26În orice loc aveți să stați,
Voi, sângele, să nu-l mâncați!
Dacă, de vită, este el,
De păsări sau de orice fel,
Veți ști că voi sunteți opriți,
Ca sângele să-l folosiți
27Pentru mâncare. Nimicit,
Să fie cel ce a-ndrăznit
Să-ncerce gustul sângelui,
Din mijlocul poporului!”
Darul de mulțumire
28Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
29„Copiilor lui Israel,
Să le vorbești, în acest fel:
„Din jertfa pentru mulțumire –
Cu toții, vreau să aveți știre –
Că trebuie ca să luați,
Un dar, pe care-apoi să-l dați,
Cu jertfa voastră, Domnului.
30Omul va da cu mâna lui,
Ceea ce este pregătit
A fi de flăcări mistuit:
Grăsimea dobitocului
Și-asemenea și pieptul lui;
Pieptul să fie legănat
Atunci când are a fi dat,
Căci legănat e darul lui,
Adus în fața Domnului.
31Grăsimea jertfei dată-n dar,
Să fie arsă, pe altar,
De preot. Pieptul să-l luați
Apoi, și lui Aron să-l dați,
Căci drept, asupra pieptului,
Are doar el și fiii lui.
32Din jertfele date de voi
Drept mulțumire, mai apoi,
Spata din dreapta s-o luați
Și preotului să o dați,
Pentru că ea menire are
De dar, luat prin ridicare.
33Spata din dreapta, să se știe
Că dată trebuie să fie
La unul din fiii pe care,
Aron preotul vostru-i are.
Acelui care se va duce,
Grăsimi și sânge, a aduce,
Din vita ce a fost jertfită
Spre mulțumire, dăruită
Spata va trebui să-i fie –
34Pentru că Eu am să-Mi iau Mie,
Din jertfele oamenilor
Din al lui Israel popor
Aduse-n față-Mi cu menire
De jertfe pentru mulțumire,
Doar pieptul, drept dar legănat
Și spata, ca dar ridicat.
Aceste părți, am să le iau,
Pentru ca-n urmă să le dau
Eu, lui Aron – preotului –
Și-asemeni și fiilor lui.
Faptul acesta să vă fie
O lege, pentru veșnicie
Pe care Israel, mereu,
O va păzi, cum am spus Eu.
35Dreptul de care v-am vorbit,
Prin ungere l-au dobândit
Aron și cu feciorii lui.
Peste jertfele Domnului –
Cari pentru El au fost jertfite
Și sunt de flăcări mistuite –
Aron și fiii – fiecare –
Au acest drept, din ziua-n care
Au să Îmi fie-nfățișați
Și-n slujbă-Mi, preoți, așezați.
36Deci iată-ntreg Israel știe
Ce-a poruncit Domnul să fie –
Din jertfe – dat preoților,
Din ziua când ungerea lor
Cea sfântă, va fi fost făcută.
Veșnic va trebui ținută
Această lege-n Israel:
Voi și urmașii voști’, la fel.
37Această lege, o socot
A fi a arderii de tot,
Apoi a darului pe care
Îl dați ca dar pentru mâncare,
A jertfei pentru ispășire,
A jertfei pentru mulțumire,
A jertfei care a fost dată
Spre-a șterge vina căpătată
Și-a închinării omului
Ales, în slujba Domnului.”
38Această lege i s-a dat
Lui Moise-atunci când a urcat,
Sus, pe Sinai – pe creasta lui –
Ca să-I vorbească Domnului –
În ziua-n care-a poruncit
Ca tot poporul, negreșit,
Cu ale lui daruri, să vie,
În a Sinaiului pustie
Și fiecare, darul lui,
Să-l pună-n fața Domnului.
Selectat acum:
Leviticul 7: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca