Leviticul 14
14
Curățirea leprei de pe om
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit,
Și iată ce i-a poruncit:
2„Îți dau acum, o lege care
E pentru cel ce, lepră, are.
În ziua curățirii lui,
Dus trebuie, preotului.
3Din tabără – cum știți și voi –
Acesta va ieși apoi,
Să-l cerceteze pe lepros.
Dacă-l găsește sănătos,
4Va porunci a fi luate,
Din păsări care sunt curate,
Două bucăți; să fie vii.
Voiesc apoi ca să mai știi
Că, lemn de cedru, trebuiește,
Pentru cel cari se curățește.
Cârmâz, isop de-asemenea,
Va trebui ca să mai ia.
5O pasăre veți lua voi,
Pe care-o junghiați apoi,
În vasu-anume pregătit
Cari, din pământ, e întocmit
Și, într-o apă curgătoare,
E așezat. Preotul are
6Să ia cârmâz, pasărea vie,
Cedrul, isopul și să vie
Să le înmoaie-n vasul care
Este în apa curgătoare,
În sângele păsării dată
Întâi, cari fost-a junghiată.
7De șapte ori va fi stropit
Omul cari este curățit
De lepra ce l-a încercat.
Să îl declare-apoi curat,
Iar pasărea care e vie,
Eliberată o să fie,
8Pe câmp. Cel ce s-a curățit
Să-și spele haina, negreșit,
Să-și radă părul și scăldat
Să fie, pentru-a fi curat.
În urmă, poate ca să vie
În tabără, însă să știe
Că trebuie ca să rămână –
Afar’ din cort – o săptămână.
9A șaptea zi – precum socot –
Din nou, să-și radă părul tot –
Și cap și barbă, după care,
Sprâncenele. În urmă, are
Să-și scalde trupul; îmbăiat
Astfel fiind, va fi curat.
10A opta zi, omul să ia,
Doi mielușei; de-asemenea,
Va mai lua o oaie care
Numai un an de zile are.
Mieii și oaia – să se știe –
Fără cusur doresc să fie.
Iar dintr-o efă de făină,
Cu trei zecimi, el să mai vină,
Căci floarea de făină are
Dată a fi, dar de mâncare,
Cu untdelemn amestecat.
Ulei mai trebuie luat –
Un log (adică un pahar) –
Să însoțească acest dar.
11Preotu-n urmă trebuiește,
Pe cel care se curățește,
Să-l ducă-n fața Domnului,
Cu toate darurile lui,
La ușa cortului chemat
„Al întâlnirii”, de îndat’.”
12Preotu-apoi, un miel, să ia,
Jertfă de vină, ca să-l dea.
Mielul să fie însoțit
De untdelemnul dăruit.
Acestea fi-vor legănate,
Mai înainte de-a fi date,
Pentru că daru-nfățișat
Este un dar ce-i legănat.
13S-aducă mielu-n locul sfânt –
Deci unde dobitoace sânt
Aduse-a fi sacrificate,
Pentru a fi, drept jertfe, date.
Acolo fi-va-njunghiat
Mielul care a fost luat.
Al preotului o să fie
Acesta, căci – precum se știe –
Al său e orice dobitoc
Adus ca jertfă-n acel loc,
Fie că jertfa este dată
De ispășit, sau e luată
Jertfă de vină. Să se știe
Că acest lucru o să fie,
Pentru Israel, pe pământ,
Un lucru care e prea sfânt.
14Sângele jertfei cu menire
De jertfă pentru ispășire,
Va fi luat de preot care,
Apoi cu el, să ungă are,
Pe omul cari s-a curățit,
Așa cum este rânduit,
Așa precum Eu v-am cerut:
Urechea dreaptă la-nceput –
Pe vârful ei – degetul mare
Al mâinii drepte, după care,
Degetul mare e și el –
De la piciorul drept – la fel,
Cu sânge, uns. Preotu-apoi,
15Se va întoarce înapoi
Ca, untdelemn, din log, să ia.
În palma stângă, va avea
Să-și toarne din uleiu-acel.
16Să-și moaie degetul în el
Și să stropească-n fața Lui –
Adică-n fața Domnului –
De șapte ori deci, după care,
17Cu untdelemnul ce-l mai are
În palma stângă, să-l stropească,
Pe cel ce-o să se curățească,
Așa precum este cerut:
Urechea dreaptă, la-nceput –
Moalele ei – degetul mare
Al mâinii drepte, după care,
Degetul mare e și el –
De la piciorul drept – la fel,
Uns cu ulei. Ungerea lui
Va fi deasupra sângelui
Jertfei de vină, ce s-a dat.
18Restul uleiului, aflat
La preot – deci în palma lui –
Va fi, pe capul omului,
Care acum s-a curățat
De lepra lui, apoi turnat.
Preotul, prin a sa menire,
Are să facă ispășire
Apoi, în fața Domnului.
19S-aducă jertfa omului,
Care acum s-a curățit,
Ca jertfă pentru ispășit
Și să îi facă ispășire,
Așa cum e a lui menire.
În urmă, fi-va-njunghiată
A doua jertfă ce-a fost dată,
Adică mielul ce-l socot
Să-Mi fie ardere de tot.
20Să ducă jertfa pe altar
Și să-i alăture un dar,
Care e dat pentru mâncare,
Iar la sfârșit, preotul are –
Așa cum e a lui menire –
Ca să îi facă ispășire,
Celui care s-a vindecat
Și astfel, el va fi curat.
21Dacă-i sărac omul acel,
S-aducă doar un singur miel;
Cu-acesta, trebuie să vină,
Să îl dea jertfă pentru vină.
De preot, el va fi luat –
După ce-ntâi l-a legănat –
Să facă pentru omu-acel,
O ispășire-n acest fel.
Deci dacă e sărac și n-are,
Să ia din a făinii floare,
Doar o zecime-amestecată
Cu untdelemn și frământată.
Un log de untdelemn să ia
Și preotului să îl dea.
22După cum poate omu-acel,
Să ia doi pui de porumbel,
Sau poate două turturele.
Drept jertfe-s păsările-acele:
Una să aibă drept menire
De jertfă pentru ispășire,
Iar pe cealaltă o socot
Să-Mi fie ardere de tot.
23A opta zi când o să fie,
Cu-aceste lucruri, el să vie
Și pentru curățirea lui,
O să le dea preotului.
Aceste lucruri vor fi date
La ușa cortului. Luate
Vor fi, din mâna omului,
Acolo-n fața Domnului.
24Mielul pe care o să-l dea
Jertfă de vină, să îl ia
Preotu-n urmă, însoțit
De untdelemnul dăruit.
Acestea când vor fi luate,
Trebuie-a fi și legănate,
În fața Domnului, de-ndat’,
Căci darul este legănat.
25Să-njunghii mielul ce-o să țină
Locul de jertfă pentru vină,
Iar al său sânge, adunat,
La preot, trebuie-a fi dat.
El o să-l ieie, după care,
Cu sânge să îl ungă are,
Pe omul cari s-a curățit
Așa cum este rânduit,
Așa precum a fost cerut:
Urechea dreaptă, l-a-nceput –
Pe vârful ei – degetul mare
Al mâinii drepte, după care,
Degetul mare e și el –
De la piciorul drept – la fel,
Cu sânge, uns. Preotu-apoi,
26Se va întoarce înapoi
Ca, untdelemn, din log, să ia.
În palma stângă, va avea
Să-și toarne din uleiu-acel.
27Degetul drept, să-și vâre-n el
Și să stropească-n fața Lui –
Adică-n fața Domnului –
De șapte ori deci, după care,
28Cu untdelemnul ce-l mai are
În palma stângă, să-l stropească
Pe cel ce-o să se curățească,
Așa precum este cerut:
Urechea dreaptă, la-nceput –
Marginea ei – degetul mare
Al mâinii drepte, după care,
Degetul mare e și el –
De la piciorul drept – la fel,
Uns cu ulei. Ungerea lui
Va fi deasupra sângelui
Jertfei de vină, ce s-a dat.
29Restul uleiului aflat
La preot – deci în palma lui –
Va fi, pe capul omului,
Care acum s-a curățat
De lepra lui, apoi, turnat.
Preotul, prin a sa menire,
Are să facă ispășire
Apoi, în fața Domnului.
30După putere omului,
Un porumbel, el să mai dea,
Sau poate și o turturea.
31O pasăre are menire
De jertfă pentru ispășire,
Iar pe cealaltă o socot
Să-Mi fie ardere de tot.
Așa cum e a lui menire,
Preotul face ispășire,
Pentru-acel om, în fața Lui –
Adică-n fața Domnului.
32Această lege vi s-a dat,
Pentru cel cari s-a curățat,
De lepra lui și cari nu poate
S-aducă lucrurile toate –
Adică tot ce-i rânduit,
Pentru că fost-a curățit.”
Curățirea leprei de pe case
33Domnul, lui Moise, i-a vorbit –
Și lui Aron – și-a poruncit:
34„Atuncea când o să intrați
În Canaan, când o să stați
În țara de cari aveți știre
Că vă voi da-o-n stăpânire,
De cumva întâmpla-se-va,
Pe-o casă, să trimit, cumva,
O rană care se vădește
A fi de lepră, trebuiește
35Ca omul care-n ea va sta,
La preot, a se prezenta,
Pentru a-i spune: „Mi se pare
Că a mea casă-o rană are.”
36Acesta – pân’ nu intră-n ea –
Poruncă trebuie să dea,
Ca să se scoată tot, afară,
Să nu se-ntâmple, bunăoară,
Ca tot ce-n casă s-a aflat,
Să fie-n urmă, necurat.
Doar după ce goală-i lăsată,
De preot, fi-va cercetată.
37El va privi la rana care,
Pe-ai săi pereți, casa o are.
De au să fie observate
Niște gropițe colorate –
Verzui, cu roșu împletit –
Care, în zid, s-au adâncit,
38Să-ncuie casa. Să rămână,
Închisă, timp de-o săptămână.
39A șaptea zi, preotul are
Să facă-o nouă cercetare.
De va vedea că s-a întins
Rana și-n jur, zid, a cuprins,
40Va porunci ca să se scoată,
Din locu-acela, piatra toată.
Pietrele trebuie luate
Și scoase-afară din cetate,
Iar locu-n cari s-au aruncat,
Are să fie necurat.
41Se rade tencuiala toată,
Căci trebuie ca să se scoată
Apoi, cu pietrele luate,
Afară din acea cetate.
Iar locu-n cari s-a aruncat,
Are să fie necurat.
42Să poruncească să se-adune,
Pietre, din nou, pentru-a se pune
În locul celor necurate,
Care au fost, din zid, luate,
Iar casa astfel primenită,
Trebuie – toată – tencuită.
43Dar dacă rana va apare
Când s-a sfârșit astă lucrare –
Când pietre s-au înlocuit
Și când pereți s-au tencuit –
44Preotul se va-ntoarce-n ea.
Atuncea, dacă va vedea
Că rana leprei s-a întins
Și că pereți noi a cuprins,
Va ști că lepra-i învechită,
Iar casa fi-va părăsită,
Pentru că este necurată.
45Casa să fie dărâmată,
Iar tencuiala să se ia –
Și lemnul ei asemenea –
Căci toate fi-vor lepădate,
Îndat’, afară din cetate.
Locul în cari s-au aruncat,
Are să fie necurat.
46Dacă se va-ntâmpla, cumva,
Să intre-n casă cineva,
Cât timp e-nchisă, să se știe
Că necurat are să fie,
Până când se va fi-nserat.
47Cel care-n casă s-a culcat,
Să-și spele haina, negreșit.
La fel și cel care-a dormit,
Cumva, în casele acele:
Și-acela, hainele, să-și spele.
48Când preotul se-ntoarce-n ea,
Iar rana pe cari o avea,
Pe-ai ei pereți, nu s-a întins
Și-n juru-i, ziduri, n-a cuprins,
După ce fi-va-nlocuită
Piatra, iar casa tencuită,
Să o declare drept curată,
Căci rana este vindecată.
49Iată ce trebuie-mplinit,
Pentru al casei curățit:
Întâi vor trebui luate,
Din păsări care sunt curate,
Două bucăți. Să se mai ia
Cârmâz, isop. De-asemenea,
Și lemn de cedru trebuiește
La casa ce se curățește.
50O pasăre veți lua voi,
Pe care-o junghiați apoi,
În vasu-anume pregătit
Cari, din pământ, e întocmit
Și într-o apă curgătoare,
E așezat. Preotul are
51Să ia cârmâz, pasărea vie,
Cedrul, isopul și să vie
Să le înmoaie-n vasu-n care
Este în apa curgătoare,
În sângele păsării dată
Întâi, cari fost-a junghiată.
De șapte ori va fi stropită
Casa cari este curățită.
52Deci pentru-a casei curățare,
Trebuie apă curgătoare,
Sângele păsării jertfite;
De-asemeni, fi-vor folosite
Cedru, cârmâz precum se știe,
Isop și pasărea cea vie.
53Păsării vii, drumul, să-i dați.
Pe câmp – afară – s-o lăsați,
Ca să se-nalțe peste fire.
Astfel va face ispășire,
Pentru-acea casă curățată,
Iar ea, atunci, va fi curată.
54Aceasta-i legea privitoare
La rana leprei, când apare,
În orice loc. De-asemenea,
Și pentru râie-i dată ea –
Pentru cea cari, pe cap, apare.
55Această lege-i privitoare,
Apoi, la lepra hainelor,
La fel și la a caselor;
56La umflăturile crescute,
Dar și la petele-apărute;
Și la pecingini – s-aveți știre –
Legea mai face referire.
57Această lege va fost dată,
Căci doar prin ea, vi se arată
Dacă un lucru e curat,
Sau dacă este necurat.
Deci astă lege, voi să știți,
La lepră, să o folosiți.”
Selectat acum:
Leviticul 14: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca