Leviticul 13
13
Lepra de oameni
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Atunci când are cineva,
Pe pielea trupului, ceva,
Ca o pecingine, sau are
O umflătură, sau apare –
Întâmplător – o albă pată
Ce poate fi asemănată
Cu rana leprei, va fi dus
Și-n fața preotului, pus.
Deci la Aron, să-l duceți voi,
Sau la ai săi feciori. Apoi,
3Rana să fie cercetată
De preot. Dacă se arată
Că păru-n rană s-a albit
Și dacă ea s-a adâncit,
Atuncea rana apărută,
De către lepră e făcută.
Omul acela, declarat,
Va fi, de preot, necurat.
4Dar dacă rana cercetată
De către preot, nu se-arată
Că-n piele s-ar fi adâncit
Și dacă părul nu-i albit,
O săptămână-nchis să fie
Omul rănit. Când o să vie
5A șaptea zi, preotul are
Să facă, iar, o cercetare;
Și dacă i se va părea
Că, pe loc, rana ar ședea –
Deci dacă ea nu a crescut
Și de asemeni, n-a scăzut –
Îl va închide pe om, iar,
O săptămână. Așadar,
6A șaptea zi, apoi, el are
A face-o nouă cercetare,
Iar dacă rana n-a crescut –
Ci dimpotrivă, a scăzut –
Va declara că e curat
Omul pe cari l-a cercetat.
7Dacă pecinginea s-a-ntins
Și-n juru-i, piele a cuprins –
După ce omul, drept curat,
A fost, de preot, declarat –
Va trebui, de voie bună,
În urmă, ca să se supună,
La cercetări, încă odată.
8Deci rana fi-va cercetată,
Din nou, de preot. De s-a-ntins
Pecinginea și a cuprins
Pielea din jur, e declarat
Omul acela, necurat,
Pentru că rana s-a vădit
A fi de lepră, negreșit.
9Dacă pe cineva, apare
Rana de lepră, omul are
Să fie, de îndată, dus
Și-n fața preotului, pus.
10Acesta îl va cerceta
Și dacă el va constata
Că omului i-a apărut
O umflătură ce-a făcut
Ca păr și piele să se-albească –
Pe-al ei cuprins – și să vădească,
În ea, urmă de carne vie,
11Atuncea trebuie să știe
Că acel om a dobândit
O lepră care s-a-nvechit.
Preotul este obligat
Să îl declare necurat.
Să nu-l închidă așadar,
Căci nu mai este necesar
Acum, pentru că s-a vădit
Că necurat e, negreșit.
12Dar este altă socoteală,
Când lepra face o spuzeală,
Acoperind, cu-a ei culoare –
Din cap și până la picioare –
Pielea celui ce-i bănuit
Cum că, de lepră, e lovit.
La preot, se va arăta,
13Și-acesta îl va cerceta;
Iar dacă a descoperit
Că lepra a acoperit
Tot trupul celui cercetat,
Să îl declare-apoi, curat.
Fiindcă pielea-i s-a albit,
El, drept curat, e socotit.
14Dar când găsită o să-i fie,
Având pe piele, carne vie,
Omul acela, necurat,
15Va fi, de preot, declarat,
Căci carnea vie-i necurată
Și prin ea, lepra se arătă.
16Dacă se schimbă carnea vie
Și iarăși, albă o să fie,
La preot, să se-nfățișeze.
17Acesta să îl cerceteze,
Iar dacă preotu-a văzut
Că rana, albă, s-a făcut,
Să îl declare, imediat,
Pe omu-acela, drept curat.
18Dacă pe piele-i răsărită
O bubă ce-i tămăduită
19Apoi, și-n locul ei apare
O pată albă la culoare –
Sau de un alb mai colorat
Cu roșu – omul, imediat,
La preot, să se-nfățișeze.
20Acesta să îl cerceteze.
De-n piele s-a mai adâncit
Pata, iar părul s-a albit,
El trebuie să îl declare
Drept necurat, pentru că are
Rană de lepră-n buba lui.
21Dacă culoarea părului –
În acea pată – n-a albit,
Dacă ea nu s-a adâncit
În piele, ci a mai scăzut
Față de cum, la început,
Fusese pata arătată,
Omul să fie-nchis, îndată
Și singur, astfel, să rămână
El, vreme de o săptămână.
22Dacă cumva, pata s-a-ntins
Și-n juru-i, piele a cuprins,
De preot, fi-va declarat
Omul acela, necurat.
23Dar dacă pata nu s-a-ntins
Și-n juru-i, piele, n-a cuprins,
E semnul unei răni, uscată,
În locu-n care-a fost aflată
Buba, iar omul, drept curat,
Va fi, de preot, declarat.
24Când omul are, într-un loc,
Pe pielea sa, urme de foc –
Deci o arsură – după care,
În locul urmei îi apare
O pată albă imediat –
Sau alb, cu roșu colorat –
La preot, să se-nfățișeze.
25Acesta să îl cerceteze,
Iar dacă părul s-a albit
Și pata s-a mai adâncit,
Să știe cum că lepră are
Și, necurat, să îl declare.
Astfel, arsura – negreșit –
Rană de lepră, s-a vădit.
26Dacă preotul a văzut,
Cum că arsura a scăzut,
Că păru-n ea nu s-a albit,
Iar rana nu s-a adâncit,
Să îl închidă-o săptămână
Și singur, omul să rămână.
27A șaptea zi, va fi chemat,
De preot, pentru cercetat.
Iar dacă pata s-a întins
Și piele-n juru-i a cuprins,
Cel care fost-a cercetat
Luat va fi, drept necurat,
Pentru că rana s-a vădit,
A fi de lepră, negreșit.
28Dar dacă pata nu s-a-ntins
Și piele-n juru-i n-a cuprins,
Și dacă ea nu a crescut –
Ci dimpotrivă, a scăzut –
Este o rană dovedită,
Că din arsură-i provenită.
29Atunci când întâmpla-se-va,
Rană, să aibă cineva,
Pe cap sau barbă, negreșit,
La preot, trebuie venit,
Indiferent de e bărbat
Ori e femeie. Cercetat,
30Va fi, atunci, omul acel,
De către preot, în ăst fel:
Dacă rana s-a adâncit
Și păr subțire-ngălbenit
Are în ea, ca necurat
Să-l dea pe omul cercetat.
Râie de cap, poate avea –
Sau barbă – ori asemenea,
Lepră să aibă-i cu putință.
31Când preotul, cu-a lui știință,
Vede că rana s-a oprit
Și-n piele nu s-a adâncit,
Și când de-asemeni, a văzut
Că-n ea, păr negru n-a crescut,
Să îl închidă-o săptămână,
Pe om ca, singur, să rămână.
32Să-l cheme să se-nfățișeze,
A șaptea zi, să-l cerceteze;
Și dacă râia nu s-a-ntins
Și dacă în al ei cuprins,
Părul nu s-a îngălbenit
Și dacă nu s-a adâncit
Rana, în pielea celui care,
33Râie, la cap, să aibă pare,
După ce are ca să-l vadă,
Omul trebuie să se radă.
Locul de râie doar cuprins,
Are să-l lase neatins.
Apoi – de preot – închis, iară,
Omul va fi, a doua oară,
Un timp de înc-o săptămână,
În care, singur, să rămână.
34Să-l cheme să se-nfățișeze,
A șaptea zi, să-l cerceteze;
Și dacă râia nu s-a-ntins
Și-n juru-i, piele, n-a cuprins,
Și dacă nu s-a adâncit
În piele, omul – negreșit –
Are să fie declarat,
De către preot, drept curat.
Să-și spele haina omu-acel
Și-apoi, curat, va fi, astfel.
35Dar dacă râia s-a întins
Și piele-n juru-i a cuprins –
După ce omul, declarat
A fost, că este drept curat –
36Din nou, să se înfățișeze,
La preot, ca să-l cerceteze.
Iar dacă râia s-a întins
Și piele-n juru-i a cuprins,
Atunci, preotu-n rana lui,
Să nu mai cate păr gălbui,
Ci să-l declare necurat.
37De-i pare că, pe loc, a stat
Râia aceea și-a văzut,
Că-n ea, păr negru n-a crescut,
Omul acela-i vindecat.
Deci să-l declare drept curat.
38Atunci când întâmpla-se-va,
Pete, să aibă cineva,
Pe trup, cari albe s-au vădit,
La preot trebuie venit,
Indiferent de e bărbat
Sau e femeie. Cercetat
39Va fi, atunci, omul acel,
De către preot, în ăst fel:
Dacă pe pielea trupului,
Sunt pete – de un alb gălbui –
Acestea, fără îndoială,
Sunt pete ce-au făcut spuzeală,
Pe pielea celui cercetat.
Deci acel om este curat.
40Când unui om îi va cădea
Părul, iar el va rămânea
Pleșuv, să știți că e curat.
41Dacă, în față, i-a picat
Părul, pleșuv e, din ‘nainte,
Și e curat. Luați aminte
42Și-atent să cercetați apoi:
Dacă-n ‘nainte sau ‘napoi
Este pleșuv și-o rană are,
Cari alb roșcată-i la culoare,
Veți ști că e – fără-ndoială –
O lepră ce-a făcut spuzeală,
În partea ce s-a pleșuvit.
43Să-l cerceteze, negreșit,
Preotu-n urmă. De găsește,
Pe partea care se vădește
A fi pleșuvă mai apoi –
Fie-n ‘nainte sau ‘napoi –
O umflătură, rană care
E alb roșcată la culoare –
Și poate fi asemănată
Cu lepra cari, pe trup, se-arată –
44Să știe că omul acel
Este lepros și-n acest fel,
El trebuie ca, necurat,
A fi, de preot, declarat.
45Leprosul care e atins
De astă rană, înadins,
Cu capul gol, mereu, va sta.
Doar peste barbă, va purta
O-nvelitoare, ne-ncetat.
Straiul său fi-va sfâșiat
Și-n orice loc va fi venit,
El va striga, necontenit:
„Sunt necurat! Sunt necurat!”
46Până când fi-va vindecat,
El, necurat, va rămânea
Și singur, trebuie să stea;
Afară, o să trebuiască –
Din tabără – să locuiască.”
Semnele leprei de pe haine
47„Atunci când întâmpla-se-va
Că se va arăta, cumva,
O rană ce s-a dovedit
A fi de lepră – negreșit –
Pe-o haină care e făcută
Din lână sau din in țesută,
48Sau în urzeală folosită,
În bătătura împletită
Din in ori lână, sau – cumva –
Este o piele, ori ceva
Care, din piele, s-a făcut,
49Și dacă rana s-a văzut
Că e verzuie la culoare –
Sau roșiatică apare –
Pe haină, piele, în urzeală,
În bătături, fără-ndoială
Că astă rană se vădește
De lepră-a fi și trebuiește
Ca preotului, de îndată,
Apoi, să-i fie arătată.
50Preotul o va cerceta,
Iar lucru-acel, apoi, va sta
Închis, timp de o săptămână.
Acolo are să rămână,
51Până-n a șaptea zi în care,
Se face-o nouă cercetare.
Iar dacă rana s-a întins
Pe haină, piele, și-a cuprins
Și bătăturile acele –
Din lână, in – lucruri de piele,
Rana aceea e vădită
Că este lepră învechită;
Iar lucrul ce s-a cercetat,
Este un lucru necurat.
52Să ardeți haina necurată,
Sau bătătura ce-i lucrată
Din in sau lână; iar apoi
Să ardeți și urzeala voi.
Să ardeți lucrurile-acele
Care făcute sunt, din piele.
Toate, le strângeți, la un loc,
Căci trebuiesc arse, în foc.
53Dar dacă rana nu s-a-ntins
Pe haină și nu a cuprins
Urzeli sau bătături, și-acele
Haine și lucruri ce-s din piele,
54Acestea trebuiesc luate,
Urmând apoi, a fi spălate,
Pe părțile ce-au fost atinse
Și care-au fost, de răni, cuprinse.
Apoi, închise, să rămână,
Din nou, încă o săptămână.
55Preotu-apoi se va uita,
Atent și iar va cerceta
Rana ce-ntâi a fost spălată,
Și dacă nu va fi schimbată –
Aceasta – la înfățișare
Și nu s-a-ntins, după spălare,
Lucrul acela-i necurat.
Deci ars să fie, imediat,
Căci poate-o parte-a lucrului –
Pe fața sau pe dosul lui –
Ros ca să fie, a ajuns,
De lepra care l-a pătruns.
56Dar dacă preotu-a văzut
Că rana ‘ceea a scăzut
După ce-ntâi a fost spălată,
Are s-o rupă, de îndată,
Din haină, din lucrul de piele,
Din bătăturile acele
Și, de asemeni, din urzeală.
57Dacă mai iese la iveală
În bătăturile acele,
În lucruri care sunt din piele,
Sau dacă iese în urzeală,
Înseamnă că e o spuzeală
De lepră care a atins
Lucrul, și trebuie aprins;
Deci lucrurile, într-un loc,
Duse vor fi și arse-n foc.
58Haina, sau lucrul cel de piele,
Ori bătăturile acele,
Urzeala care s-au spălat
Și de pe cari s-a observat
Că rana leprei a pierit,
Să se mai spele, îndoit;
Deci să se spele, bunăoară,
Lucrul acel, a doua oară.
După ce-a fost astfel spălat,
Lucrul acela e curat.
59Aceasta-i legea ce privește
Rana de lepră ce lovește
Haine de lână, in sau piele,
Ori bătăturile acele,
Urzelile pe cari le are,
Sau lucrurile oarecare.
Prin astă lege, declarate,
Curate sunt, sau necurate.”
Selectat acum:
Leviticul 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca