Leviticul 15
15
Necurățiile bărbatului
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit –
Și lui Aron – și-a poruncit:
2„Copiilor lui Israel,
Le veți vorbi, în acest fel:
„Aflați acum, că omul care,
O scurgere, din trupu-i, are,
Prin acest fapt e declarat
Că-ntradevăr, e necurat.
3Din pricina scurgerii lui,
Necurăția omului
Are să fie dovedită:
Chiar dacă scurgerea-i oprită,
De către trup, chiar de pornește,
Tot necurat, el se vădește.
4De-aceea deci, în orice pat,
Dacă acel om s-a culcat,
Patul – voiesc dar, să se știe –
Că necurat are să fie;
Și lucrul pe care a stat
Are să fie necurat.
5Atunci când întâmpla-se-va,
Să se atingă cineva,
De patul omului acel,
Ajunge necurat și el.
De-atinge un pat dintre acele,
Va trebui, haina, să-și spele
Și-apoi, să meargă la scăldat,
Căci până-n seară-i necurat.
6Atunci când întâmpla-se-va,
Să se așeze cineva,
Pe lucrul omului acel,
Ajunge necurat și el.
De-atinge-un lucru din acele,
Va trebui, haina, să-și spele
Și-apoi, să meargă la scăldat,
Căci până-n seară-i necurat.
7Atunci când întâmpla-se-va,
Să se atingă cineva,
De trupul omului acel,
Ajunge necurat și el.
De-atinge trupurile-acele –
Cu scurgeri – hainele, să-și spele
Și-apoi, să meargă la scăldat,
Căci până-n seară-i necurat.
8Atunci când întâmpla-se-va,
Că va scuipa, pe cineva,
Omul cari este necurat,
Acela care-a fost scuipat
Să-și spele haina, după care,
Se va-mbăia, pentru că are
Să fie și el necurat
Până când se va fi-nserat.
9Dacă o șa, a folosit
Cel necurat, la călărit,
Aceea este necurată.
10Dacă se va-ntâmpla, vreodată,
Ca cineva să fi atins –
Fără să vrea sau înadins –
Lucrul cari fost-a așezat
Sub omul care-i necurat,
Acel om trebuie să știe
Că necurat are să fie,
Până când se va fi-nserat.
Omul care a ridicat
Lucrul acela, negreșit,
Să-și spele haina și, grăbit,
Apoi să meargă la scăldat,
Căci până-n seară-i necurat.
11Acela care e atins –
Fără să vrea sau înadins –
De cel ce scurgerea o are,
Să-și spele haina, după care,
O să se ducă la scăldat,
Iar până-n seară-i necurat.
12Dacă cumva, atinse sânt
Vase făcute din pământ,
De omul care-i necurat,
Voi să le spargeți, imediat.
Dacă-i atins un vas din lemn,
Să îl spălați, Eu vă îndemn.
13După ce fi-va curățit –
Când scurgerea i s-a oprit –
Omul acel s-aștepte până
Are să treacă-o săptămână.
Acesta-i timpul hărăzit
Pentru cel cari s-a curățit.
Să-și spele haina, după care,
Numai la apă curgătoare
Va merge pentru-a fi-mbăiat,
Iar mai apoi, va fi curat.
14A opta zi când o să fie,
Iată cum trebuie să vie:
După putință, omu-acel
Să ia doi pui de porumbel
Sau poate două turturele.
Să ducă păsările-acele,
Apoi, la ușa cortului
Și să le dea preotului.
15Preotul are să le ia
Și-n urmă, jertfă, să le dea.
O pasăre are menire
De jertfă pentru ispășire,
Iar pe cealaltă o socot
Să-Mi fie ardere de tot.
Așa cum e a lui menire,
Preotul face ispășire,
Apoi, în fața Domnului,
Pentru meteahna omului.
16Cât despre omu-acela care
O pierdere-a sămânței are,
În somn, să meargă la scăldat
Iar până-n seară-i necurat.
17Orișice haină, orice piele,
Care, de scurgerile-acele,
Vor fi atinse, de îndat’,
Să fie duse la spălat.
Cu apă, trebuiesc spălate,
Iar până-n seară-s necurate.
18Dacă cumva, s-a întâmplat
Că o femeie s-a culcat,
Cu cineva – cu un om care,
O astfel de scurgere are –
Să știe că trebuie-apoi,
Ca să se scalde amândoi.
Și el și ea vor fi spălați,
Iar până-n seară-s necurați.”
Necurăția femeii
19„De-asemenea, femeia care
O scurgere de sânge are
Din al ei trup, o să rămână
Singură, timp de-o săptămână,
Să stea-n necurăția ei.
Cel cari, de astfel de femei,
Se-atinge, până pe-nserat,
Are să fie necurat.
20În orice pat va fi culcată
Femeia care-i necurată –
Sau orișice, pe cari a stat –
Are să fie, necurat.
21Oricine-atinge patul ei –
Al unei astfel de femei –
Să-și spele hainele, de-ndat’,
Și-apoi să meargă la scăldat,
Căci necurat are să fie,
Până când seara o să vie.
22Oricine-atinge-un lucru-al ei –
Al unei astfel de femei –
Sau lucrul pe care a stat,
Să-și spele hainele, de-ndat’.
Să se-mbăieze căci se știe
Că necurat are să fie,
Până când se va fi-nserat.
23Dacă-i ceva, pe al ei pat,
Pe lucrul pe cari a șezut,
Acel ceva va fi văzut
Drept necurat, iar orișicine
Va fi acela care vine
Și va atinge lucru-acel,
Ajunge necurat și el.
Deci necurat are să fie
Până când seara o să vie.
24Dacă se va culca, cumva,
Cu-acea femeie, cineva
Și peste el – din întâmplare –
A ei necurăție are
Să vină-atunci, omul să știe
Că necurat are să fie
Și necurat o să rămână
El, vreme de o săptămână.
Oriunde se va fi culcat,
Patul său fi-va necurat.
25Dacă cumva, femeia are
O scurgere de sânge, care –
Atuncea când are să vină –
Mai multe zile o să țină –
Deci peste zilele sortite,
Soroacelor obișnuite,
Sau ține-va scurgerea ei
Mai mult decât de obicei –
Femeia este necurată,
Ca și atunci când e aflată
L-al ei soroc; ea va rămâne,
La fel, cât timp scurgerea ține.
26Oriunde se va fi culcat,
Are să fie al ei pat
Ca și acel ce l-a avut
Cât timp sorocul i-a ținut.
De-asemenea, lucrul pe care
Femeia se așează are
Să fie-ndată, necurat,
Ca și atunci când s-a aflat
Ea, la soroc. Dacă, de ele –
27Dacă de lucrurile-acele –
Se va atinge-atunci, cumva,
Din întâmplare, cineva,
Acela trebuie să știe
Că necurat are să fie.
Să meargă-n grabă la scăldat,
Căci până-n seară-i necurat.
28După ce fi-va curățită –
Când scurgerea i-a fost oprită –
Femeia să aștepte până
Are să treacă-o săptămână.
Acesta-i timpul hărăzit,
Pentru cea cari s-a curățit,
Iar după săptămâna dată,
Femeia fi-va iar, curată.
29A opta zi când o să fie,
Femeia trebuie să știe
Să procedeze-n acest fel:
Să ia doi pui de porumbel
Sau poate două turturele.
Să ducă păsările-acele,
Apoi, la ușa cortului
Și să le dea preotului.
30Preotul are să le ia
Și-n urmă, jertfă, să le dea.
O pasăre are menire
De jertfă pentru ispășire,
Iar pe cealaltă o socot
Să-Mi fie ardere de tot.
Așa cum e a lui menire,
Preotul face ispășire,
Pentru femeie-n fața Lui –
Adică-n fața Domnului –
Pentru scurgerea ce-o avea,
Cari, necurată, o făcea.
31Vei despărți, în acest fel,
Întregul neam din Israel,
De tot ce este necurat.
Numai așa va fi cruțat,
Ca să nu piară ăst popor,
Din pricina-ntinării lor –
Al celor care pângăresc,
Când – necurați – se dovedesc,
Locașul, cortul Domnului
Din mijlocul poporului.
32Această lege vi s-a dat
Pentru cel care-i întinat,
Prin a seminței lepădare –
În somn – sau pentru omul care
O scurgere necontrolată,
Are, din trup; ea a fost dată
33De-asemeni, și femeilor
Aflate la scurgerea lor,
Cari numai la soroc le vine.
Această lege, o vor ține
Cu toți – femeie sau bărbat –
Care, din trup, au lepădat,
O scurgere; au s-o păzească
Și cei cari au să se unească
Cu o femeie necurată
Care, de scurgeri, e-ntinată.”
Selectat acum:
Leviticul 15: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca