Ieremia 39
39
Luarea Ierusalimului
1Ierusalimul a căzut
Când Zedechia a făcut,
Ani nouă, de când împărat,
În Iuda, fost-a așezat.
În an, tocmai se potrivea,
Luna a zecea că-ncepea,
Când peste-al lui Iuda hotar,
Trecut-a Nebucadențar –
Acela care sta pe tron,
Drept împărat, în Babilon –
Mergând cu toată oastea lui
Contra Ierusalimului
Pe care l-a împresurat
Un timp destul de-ndelungat.
2Oștile lui, nenumărate,
Intrară-n urmă, în cetate,
În anu-al unsprezecelea,
De când În Iuda se vădea
Că a ajuns să ia domnia
Cel ce se cheamă Zedechia.
În an, tocmai se potrivise,
A patra lună că venise.
A noua zi a început
Și-atunci Haldeii au putut
Ca să pătrundă în cetate.
3La porțile cele aflate
În mijloc, au venit cei cari
Erau peste Haldei mai mari
Și grabnic le-au înconjurat.
Prezenți acolo, s-au aflat
Nergal-Șarețer, însoțit
De Samgar-Nebu. A venit
Și Sarsechim, acela care
Se dovedea a fi mai mare
În oastea cea de slujitori
A famenilor dregători.
Nergal-Șarețer mai venise,
Acela cari se dovedise
Drept căpitan al magilor.
Li se alăturară lor,
În urmă, toți aceia cari
În Babilon erau mai mari.
4Când Zedechia i-a văzut,
Nimic, să facă, n-a putut.
Cu ai săi oameni de război,
A părăsit cetatea-apoi.
Când înserarea a venit,
Înspăimântați ei au fugit,
Mergând de-a lungul drumului
Grădinii împăratului,
Ieșind pe poarta ce-i aflată
Acolo, poartă așezată
La cele două ziduri mari.
Au luat drumu-acela cari
Se îndrepta către câmpie,
Sperând ca izbăviți să fie.
5Însă Haldeii i-au zărit
Și pe-a lor urmă au pornit.
În câmpul Ierihonului,
Pe Zedechia cu ai lui,
I-au prins și i-au înfățișat
La cel ce fost-a împărat
În Babilon. La Ribla dar,
Se-aflase Nebucadențar,
În al Hamatului ținut.
De-ndată ce el i-a văzut
Pe prinși-aceia de război,
O hotărâre-a dat apoi,
În contra lor și imediat,
6La Ribla, i-a înjunghiat
Pe-ai împăratului feciori,
Precum și pe-ai săi slujitori,
Pe căpeteniile cari
În Iuda se vădeau mai mari.
Sub ochii împăratului,
Fiii și toți oamenii lui
Au fost uciși. Apoi, cel care
7În Babilon era mai mare,
Se dovedise nemilos,
Căci după ce ochii i-a scos
L-a pus în lanțuri de aramă,
Și l-a trimis – de bună seamă –
În Babilon, pe Zedechia
Cari astfel și-a-nceput robia.
8Și casa împăratului
Și casele poporului
Arse-au fost de către Haldei.
În urmă, dărâmat-au ei,
Zidul Ierusalimului,
Ce se afla în jurul lui.
9Nebuzardan – acela care,
Peste străjeri era mai mare –
În Babilon, robi i-a luat
Pe cei care au mai scăpat
Din oamenii ce se vădeau
Că în Ierusalim ședeau,
Cu toată rămășița care
Țara lui Iuda o mai are.
10Dar el, în țară, i-a lăsat
Pe cei care s-au arătat
A fi săraci și se vădeau
Cum că nimica nu aveau.
Acestei gloate truditoare
I-a dăruit vii și ogoare.
11Cel care fost-a împărat
În Babilon – fiind chemat
Drept Nebucadențar – trimise
Porunci în Iuda, prin cari zise
Către Nebuzardan, cel care,
Peste străjeri era mai mare:
12„Atunci când vei primi solia,
Liber să-l lași pe Ieremia.
Poartă-i de grijă, nu cumva,
Vreun rău să-i facă cineva!
Îți poruncesc, în încheiere,
Să-i faci tot ceea ce-ți va cere!”
13Nebuzardan acela care
Peste străjeri era mai mare,
Nebușazban cari se vădea
Că-n stăpânirea lui avea
Oștirea cea de slujitori
A famenilor dregători,
Nergal-Șarețer – acel care
Fusese peste magi mai mare –
Și căpeteniile cari
Se dovedeau a fi mai mari
La curtea împăratului
Din fruntea Babilonului,
14De-ndată ce-au primit solia,
Trimis-au după Ieremia
Care era întemnițat
Și-n curtea temniței aflat.
Din temniță l-au scos afară
Și-n urmă îl încredințară
În mâna lui Ghedalia –
Cari, pe Achim, tată-l avea
Și-apoi, pe spița neamului,
Șafan fusese tatăl lui –
Căci după ce avea să iasă,
El trebuia a-l duce-acasă.
Astfel, prorocul Domnului,
În mijlocul poporului,
Rămase de a locuit.
15Cuvântul Domnului, venit
La Ieremia, când aflat
Fusese el întemnițat
În curtea temniței, i-a zis:
16„Iată, acuma ești trimis
La Etiopianul care,
Ebed-Melec, drept nume, are.
În față-i când ai să sosești,
În felu-acesta să-i vorbești:
„Domnul oștirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
A zis așa: „Iată că Eu
Voi împlini cuvântul Meu.
Aduce-voi peste cetate,
Acele lucruri arătate
De multă vreme. O să vie
Nenorociri și-ți e dat ție
Ca să le vezi cum se-mplinesc.
17Pe tine-am să te izbăvesc,
În acea zi. Vei fi cruțat.
Nu vei ajunge a fi dat
Pe mâinile celor de care
Tu te-ai temut, fără-ncetare.
18Te voi scăpa și vei vedea
Că nu te-ajunge sabia,
Iar viața îți va fi, apoi,
Drept a ta pradă de război,
Pentru că iată, am văzut,
Că-n Mine tu te-ai încrezut.”
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit.
Selectat acum:
Ieremia 39: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca