Ieremia 3
3
1„El zice: „Dacă, un bărbat
Își lasă soața și-a plecat
Și-n urmă va ajunge ea,
A fi nevasta altuia,
Va mai veni oare-napoi
Primul ei soț, la ea, apoi?
Atuncea, însăși țara toată
Nu va ajunge necurată?
Iată că și tu, negreșit,
Cu mulți ibovnici ai curvit
Și-acum găsești că este bine,
Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”
2„Saltă-ți privirea! Te rotește
Și către înălțimi privește!
Le vezi pe toate, negreșit.
Să-Mi spui dar, unde n-ai curvit?
Știu că la drumuri te țineai
Și că asemenea erai
Ca și Arabul, în pustie.
Iată că prin a ta curvie –
Prin răutatea arătată –
Întreaga țară-a fost spurcată.
3Măcar că ploile, menite
Pământului, au fost oprite,
Iar ploaia cea de primăvară
Lipsă a fost din a ta țară,
Nepăsătoare ți-ai păstrat
Fruntea de curvă, ne-ncetat,
Și n-ai vrut a avea rușine!
4Și-acuma, ce faci? Strigi la Mine:
„Tată! Ai fost, din tinerețe,
Prietenul ce-mi da povețe!”
5„Dar oare, El, a Lui mânie,
Are s-o țină pe vecie?
Mă va lovi cu ea, într-una,
Păstrând-o pentru totdeauna?”
Deși în ăst fel ai vorbit,
Nelegiuiri ai săvârșit.
Aceste lucruri l-ai făcut,
Mereu, atât cât ai putut!”
Îndemnuri la pocăință
6„Domnul la mine a venit
Și-n felu-acesta mi-a vorbit,
Pe vremea-n care împărat
Iosia fost-a-nscăunat:
„Spune-Mi, văzut-ai în ce fel,
Necredincioasa Israel
Știut-a să se poarte, oare?
S-a dus pe orice munte mare,
Sub orice pom ce-a înverzit
Și-apoi acolo, a curvit.
7Cu toate că Eu am văzut,
Ce fel de lucruri a făcut,
Totuși, Mi-am zis că, mai apoi,
Se va întoarce înapoi,
La Mine, dar M-am înșelat,
Căci ea nu M-a mai căutat.
Și sora ei, de-asemenea –
Cea care, Iuda, se numea –
Martoră, la a ei curvie,
A stat, plină de viclenie.
8Deși-a văzut că, negreșit,
De sora ei M-am despărțit,
Vicleana Iuda, tot la fel,
Făcut-a ca și Israel,
Ținându-se de-a ei curvie.
9Prin marea ei necurăție,
Israelul Mi-a întinat
Țara întreagă, ne-ncetat,
Căci ea, cu lemnul, a curvit
Și-apoi cu piatra, negreșit.
10Vicleana Iuda a văzut
Ce fel de lucruri a făcut
Sora pe care o avea
Și cari, Israel, se numea,
Dar n-a gândit că este bine
Ca să se-ntoarcă, iar, la Mine –
Din toată inima – căci ea,
Doar prefăcută se vădea.”
11Domnul mi-a zis, în acest fel:
„Necredincioasa Israel,
Pe lângă a ei soră – iată –
Pare a fi nevinovată.
12Spre miazănoapte te pornește
Și-aste cuvinte le rostește:
„Necredincioaso Israel
Întoarce-te dar, la Acel
Care îți este Domn, mereu.”
Domnul a zis: „Iată că Eu
Sunt milostiv și-a Mea mânie
Nu o să țină pe vecie.
13Să recunoști că ai greșit,
Că te-ai purtat nelegiuit,
Că necredință-ai arătat
Atuncea când ai alergat
Să îți găsești alți dumnezei –
Deși străini îți erau ei –
Și că nu ai voit, mereu,
Ca să asculți de glasul Meu.
14Fii răzvrătiți, acuma, voi
Veniți degrabă înapoi,
La Dumnezeul vostru Sfânt,
Căci numai Eu, Stăpân, vă sânt.
Eu sunt Acela care vreau,
Pe unul dintre, voi să-l iau,
Dintr-o cetate; pe alți doi
Dintr-o familie-i iau apoi
Și după ce am să v-adun
Iar, în Sion am să vă pun.
15Păstori, după inima Mea,
În vremea ‘ceea, veți avea,
Căci peste voi, Eu îi voi pune.
Pricepere și-nțelepciune,
Am să le dau și-au să vădească
Precum că știu să păstorească.
16Când vă veți înmulți, în țară,
Și când veți crește-n număr iară,
Nu se va spune un cuvânt
Despre chivot, de legământ,
Căci nimeni n-o să se gândească
La el, ca să îl pomenească.
N-o să se simtă lipsa lui,
Iar alt chivot al Domnului
Nu va mai fi făcut vreodată.
17În vremea ‘ceea minunată,
Ierusalimul o să fie
Al Domnului jilț de domnie,
Iar neamurile – câte sânt
Pe fața-ntregului pământ –
Au să se-adune-n sânul lui,
În Sfântul Nume-al Domnului,
Și nu se vor lăsa purtate
De-ndemnurile rele-aflate
În inimile lor. Astfel,
18Iuda va fi cu Israel
Și împreună vor veni,
Din nord, pentru a stăpâni
Țara care fusese dată
Pentru ai lor părinți, odată.
19În gânduri adâncit eram
Și în a Mea sine ziceam:
„Cum să te pun printre acei
Cari se vădesc aleși ai Mei
Și să te trec la moștenire,
Ca să poți pune stăpânire
Pe țara ‘ceea minunată
Care-i podoabă nestemată –
Podoabă a podoabelor –
A tuturor neamurilor?
Credeam că Îmi vei spune „Tată!”
Și n-ai să te abați, vreodată,
Din calea Mea și-al Meu cuvânt.
20Dar cum necredincioase sânt
Femeile, iubitului,
La fel I-ați fost voi, Domnului,
Pentru că te-ai purtat la fel,
Tu, casă a lui Israel!”
21„Un vuiet mare se pornește,
De pe-nălțimi și se-ntețește.
Sunt plânsete și rugi pe care,
Le-nalță spre a lor iertare,
Toți fiii cei din Israel,
Pentru că au uitat de Cel
Care le este Dumnezeu
Și ajutor le-a fost, mereu.
22„Fii răzvrătiți, acuma, voi
Veniți degrabă înapoi,
Căci am să iert al vost’ păcat!”
„Primește-ne Doamne, de-ndat’,
Căci Tu ai fost și ești, mereu,
Al nostru Domn și Dumnezeu!”
23Într-adevăr, e în zadar
S-aștepți ca mântuire-n dar
Să-ți dea mulțimea munților,
Precum și a dealurilor.
Într-adevăr, în Dumnezeu
E mântuirea, tot mereu,
Căci mântuire dă doar Cel
Cari îi e Domn, lui Israel.
24Idolii, însă, au mâncat
Tot ce-au muncit și-au adunat
Părinții noști’: au mâncat boi,
Au mâncat turmele de oi,
Au mâncat floarea fiilor
Precum și a fiicelor lor.
25Acum, nouă ni se cuvine
Să ne culcăm doar în rușine,
Să ne-nvelim doar cu ocară,
Căci am păcătuit, în țară,
Față de Cel care, mereu,
Ne este Domn și Dumnezeu.
Părinții au păcătuit
Și-n urma lor, noi – negreșit –
Din anii cei de tinerețe
Și până azi, la bătrânețe,
Pentru că nu am căutat,
Al Său glas, să-l fi ascultat.”
Selectat acum:
Ieremia 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca