Ieremia 1
1
1Cuvintele lui Ieremia,
Care e fiul lui Hilchia,
Unul din preoții ce vin
Din Anatot, din Beniamin.
2Cuvântul Domnului, venit
La Ieremia, a vorbit
Pe vremea-n care Iosia,
Ani treisprezece împlinea,
De când fusese așezat,
În Iuda, ca și împărat–
Iar după spița neamului,
Amon fusese tatăl lui;
3Și pe când Ioiachim – cel care,
Pe Iosia, părinte-l are –
În Iuda a împărățit;
Și până când a împlinit
Ani unsprezece, ca-mpărat,
Acela care s-a chemat
Drept Zedechia, care – iată –
Pe Iosia, îl are tată,
Fiind în Iuda-nscăunat;
Și până când a fost luat
Ierusalimul – cum se știe –
Pentru a fi dus în robie,
În luna cinci a anului.
4„Iată Cuvântul Domnului,
Care la mine a venit
Și-n felu-acesta mi-a vorbit:
5„Până când nici nu te-ai născut,
Află că Eu te-am cunoscut.
Nici nu erai încă-ntocmit,
În pântece, când te-am găsit
Că pentru planul Meu ești bun
Și-am vrut deoparte să te pun
Ca să te fac proroc al lor,
Adică al neamurilor.”
6Eu zis-am: „Doamne, mă gândesc
Precum că nu știu să vorbesc,
Căci un copil numai, sunt eu.”
7Dar Domnul, la cuvântul meu,
Răspuns-a-ndată: „Nu mai spune:
„Sunt un copil”, căci te voi pune
Să mergi unde-am să te trimit
Ca să vestești ce-am poruncit.
8Să nu te temi, pentru că Eu
Voi fi cu tine tot mereu,
Și am să-ți dăruiesc scăpare
Când ai să fii în strâmtorare.”
9Domnul, apoi, mâna Și-a-ntins
Și buzele mi le-a atins,
Zicând: „Iată, cuvântul Meu,
În gura ta îl așez Eu.
10Astăzi, peste-mpărați te pun
Și peste neamuri și îți spun
Care e sarcina ce-o ai;
Să smulgi, să nimicești, să tai
Și să dărâmi și să zidești
Și-n urmă iarăși să sădești.”
11Cuvântul Domnului, venit
Din ceruri, astfel mi-a vorbit:
„Hei, Ieremio! Spune-Mi oare,
Ce vezi acum, în depărtare?”
Străfulgerat de un fior,
Am zis: „Eu văd un veghetor.”
12Domnul a spus: „Bine-ai zărit,
Căci Eu veghez, necontenit,
Pentru că vreau, Cuvântul Meu
Să fie împlinit, mereu.”
13Domnul la mine a venit
Și-a doua oară mi-a vorbit:
„Ce vezi acum? Ce se zărește?”
„Văd un cazan ce clocotește” –
Răspuns-am eu. „Ale lui șoapte
Se-aud de către miazănoapte.”
14„Din miazănoapte” Domnu-a spus
„Mare necaz, va fi adus
Peste cei care se găsesc
În țară și o locuiesc.
15Căci am să-i chem pe împărați
Și pe cei care sunt aflați
În miazănoapte, ca să vie.
Ale lor jilțuiri de domnie
Vor fi – atuncea – așezate
Chiar la intrarea în cetate,
Lângă Ierusalim; iar ele,
Adică jilțurile-acele,
Au să se-nalțe fiecare,
În contra zidurilor care
Ierusalimu-l înconjoară.
Au să se-nalțe, bunăoară,
Pândind cetate cu cetate
Care în Iuda sunt aflate.
16Căci judecățile rostite,
De Mine, fi-vor împlinite,
Pentru că ei M-au părăsit
Și răutăți au săvârșit:
Tămâie dăruit-au ei,
În fața altor dumnezei
Și-n urmă toți s-au închinat
La idolii ce i-au lucrat
17Cu mâna lor. Dar tu, acum,
Te pregătește pentru drum!
Scoală! Încinge-ți coapsele
Și du-te-apoi și spune-le
Ceea ce am să-ți poruncesc!
Fii tare, căci te însoțesc!
Nu tremura în fața lor,
Să nu te vadă temător,
Căci altfel, te voi face Eu,
De teamă-a tremura, mereu.
18Astăzi e ziua potrivită,
În cari cetate întărită,
Am să te fac. De bună seamă,
Tu vei fi zidul de aramă
Și stâlpul cel din fier lucrat,
În contra țării așezat,
În contra împăraților,
În contra-ntregului popor,
În contra tuturor cei cari
Se află-n Iuda, drept mai mari,
Și împotrivă-apoi, la toți
Cei cari, în țară, sunt preoți.
19Iată că ei se vor lupta
Cu toții, împotriva ta,
Însă nu au să izbutească,
Nicicând ca să te biruiască,
Pentru că sunt cu tine Eu
Și-ți dau scăpare, tot mereu.
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit.”
Selectat acum:
Ieremia 1: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca