Deuteronomul 10
10
Tablele cele noi
1„În vremea ‘ceea, m-a chemat
Domnul și-apoi, a cuvântat:
„Du-te, ia piatră și-o cioplește
Și alte table-alcătuiește,
Precum cele dintâi erau.
Iată de-asemenea, mai vreau,
Să faci și un chivot, de lemn.
Să faci așa precum te-ndemn:
Să iei deci, tablele, cu tine
Și-n munte, să le-aduci, la Mine.
2Pe cele două table-apoi,
Eu am să scriu iar, pentru voi,
Cuvintele ce s-au aflat,
Pe tablele ce le-ai sfărmat.
Aceste două table noi,
Tu, în chivot, le pui apoi.”
3După al Domnului îndemn,
Făcut-am un chivot de lemn –
Lemn de salcâm am folosit
Pentru chivot. Am mai cioplit
Și tablele și-apoi, m-am dus –
Cu ele-n mâini – pe munte, sus.
4Pe ele, Domnu-a scris, atunci –
Ca la-nceput – zece porunci,
Adică tot ce a vorbit,
Când voi, la munte, ați venit
Și-ați ascultat vorbirea Lui,
Ieșind din para focului.
Mi-a dat apoi, tablele-acele,
5Iar eu m-am pogorât cu ele
Și-n urmă, în chivot, le-am pus,
Așa precum Domnul mi-a spus.
6De la Berot-Bene-Iacan,
Voi ați pornit, în acel an,
Și la Mosera v-ați oprit.
Aron, acolo, a murit
Și-n urmă, fost-a îngropat.
Al său fiu, locul, i-a luat;
Deci Eliazar – precum se știe –
Urmaș i-a fost, la preoție.
7Voi, spre Gudgoda, ați pornit,
Unde o vreme-ați poposit.
Când tabăra ați ridicat,
Către Iotbata ați plecat –
În țara-n cari, pe-al ei pământ,
Multe și mari pârâuri sânt.
8În acel timp, a despărțit
Domnul, de voi, neamul Levit
Și a lăsat în grija lui,
Chivotul legământului.
Leviți-aveau să îl vegheze
Și-aveau să binecuvinteze –
Stând înaintea Domnului –
Poporul, în Numele Lui;
Căci neamul lor este menit,
Pe Domnul, de a-L fi slujit.
Lucrul acesta-l fac, mereu,
Precum le cere Dumnezeu.
9Deci a lui Levi seminție
Nu are parte de moșie –
Nu va avea în stăpânire,
Cu ai săi frați, vreo moștenire,
Căci Domnu-i moștenirea lui
În mijlocul poporului.
10Pe munte-apoi, eu am urcat
Și patruzeci de zile-am stat
Și patruzeci de nopți. Mereu,
Am fost – de Domnul Dumnezeu –
Eu, ascultat. Atunci – la fel –
Eu fost-am ascultat, de El,
Și-a renunțat să mai pornească,
Pe voi, ca să vă nimicească.
11Domnul mi-a zis: „Scoală acum,
Și pregătește-te de drum.
Ai să te duci, în fruntea lui –
Adică a poporului –
Ca să-și ia țara-n stăpânire
Căci Eu le-am dat-o moștenire,
Așa cum am făgăduit,
Cu-ai lor părinți, când am vorbit.”
Ce cere Dumnezeu
12„Acum, Israele, ce are –
Al tău Domn – să îți ceară oare,
Decât ca să te temi, mereu,
De El – de al tău Dumnezeu –
Să umbli doar pe calea Lui,
Să Îi slujești doar Domnului,
Din inimă să Îl iubești –
Din suflet – și să Îi păzești
13Poruncile ce ți le-a dat
Și legile ce le-a lăsat,
Pe care azi, ți le dau ție
Ca, fericit, neamul să-ți fie?
14Iată că ceruri și pământ –
Cu tot ce au – ale Lui sânt.
15Și totuși, Domnul S-a lipit
De-ai voști’ părinți și i-a iubit;
Iar după ei, urmară-ți voi,
Pe care v-a ales apoi,
Dintre popoarele ce sânt
Aflate azi, pe-acest pământ.
16Deci împrejur, să vă tăiați
Voi, inima, și să nu stați
Cu gâtu-nțepenit mereu,
17Pentru că Domnul Dumnezeu
E Dumnezeul tuturor.
El este Domnul domnilor.
Doar El e Dumnezeul tare,
Doar El este Domnul Cel Mare
Și Dumnezeu-nfricoșat
Care, nicicând, nu a cătat
La fețele oamenilor
Și nu primește darul lor.
18Domnul, dreptate, îi împarte
Orfanului și-i ține parte;
Pe văduvă o ocrotește,
Iar pe străin, El îl iubește
Și hrană-i dă și-mbrăcăminte.
19Voi, pe străin – să țineți minte –
Să îl iubiți, neîncetat,
Căci în Egipt când v-ași aflat,
Străini ați fost și voi, mereu.
20Teamă s-aveți, de Dumnezeu,
De-al vostru Domn să vă lipiți,
Neîncetat să Îi slujiți
Și pe-al Său Nume să jurați.
21Nicicând dar, voi să nu uitați
Că Domnul este slava noastră.
El a făcut, în fața voastră,
Mari lucruri și grozave, care
Văzute-au fost de fiecare.
22Părinții voști’ când au trecut
În al Egiptului ținut –
În care, robi ați fost voi prinși –
Erau doar șaptezeci de inși.
Dar Domnul vostru S-a-ngrijit
Ca să sporiți, necontenit,
Iar numărul poporului
E ca stelele cerului.”
Selectat acum:
Deuteronomul 10: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca