1 Împărați 9
9
Dumnezeu Se arată a doua oară
1Când Solomon a isprăvit
Tot ce-a avut de construit –
Făcuse Casa Domnului,
Pe cea a împăratului
Și tot ce-a mai găsit cu cale
A fi pe placul voii sale –
2Domnul, la el, a venit iară
Și Se-arătă a doua oară,
La fel precum la Gabaon,
Îl mai văzuse Solomon.
3Domnul, atunci, a cuvântat:
„Iată că Eu te-am ascultat,
Căci rugăciunea ți-o primesc –
Și cererea ta – și sfințesc
Casa pe care ai zidit-o,
Pe care tu Mi-ai dăruit-o,
Ca ochii, inima și-al Meu
Nume să fie-n ea, mereu.
4Iar dacă tu, mereu, vei vrea,
Ca să pășești pe calea Mea,
Păstrându-ți inima curată –
Cum a făcut și al tău tată –
Și de vei ține, negreșit,
Tot ceea ce am poruncit,
Și vei păzi legile Mele
Veghind, necontenit, la ele,
5Atunci al tău jilț de domnie
Va fi-ntărit, pentru vecie,
În mijlocul lui Israel
Cum i-am promis Eu – de alt fel –
Lui David când i-am spus: „Să știi
Că tu, lipsit, nu ai să fii
De un urmaș care să vie
Pe al tău scaun de domnie,
Din mijlocul lui Israel.”
6Dar dacă voi veți face-altfel
Decât precum v-am poruncit,
Și dacă nu veți fi păzit
Poruncile ce vi le-am dat
Cu legile ce le-am lăsat,
Sau dacă o să căutați
Alți dumnezei, să vă-nchinați,
Voind ca lor să le slujiți,
7Atuncea fi-veți nimiciți
Din țara care ați primit-o
Și din părinți ați moștenit-o.
De-asemeni, fi-va lepădată
Casa aceasta, închinată
Numelui Meu – Casa pe care
Eu am sfințit-o-n adunare.
De râs, ajunge-va, astfel,
Printre popoare, Israel.
8Iată ce-naltă-i Casa Mea.
Atunci cei care-o vor vedea,
Vor rămânea încremeniți
Și au să fluiere-ngroziți,
Zicând: „De ce o fi făcut
Domnul, ceea ce am văzut –
Acuma – casei ăsteia
Și țării, de asemenea?”
9Atunci, nu li se va ascunde
Nimic, ci li se va răspunde:
„Iată, ceea ce au pățit,
E pentru că L-au părăsit
Pe Domnul, Dumnezeul lor,
Care a scos acest popor,
Din al Egiptului ținut.
Iată ce lucru a făcut
Acest popor: L-a părăsit
Pe Domnul și s-a alipit,
În urmă, de alți dumnezei
Pentru a îi sluji pe ei.
De-aceea, Domnul i-a făcut
Răul pe care l-ați văzut.”
Cetățile zidite de Solomon
10Ani, douăzeci, i-au trebuit
Lui Solomon, pân’ a zidit
Și casa împăratului,
Precum și Casa Domnului.
11Hiram, atuncea, a primit,
Pentru tot lemnul dăruit
Lui Solomon – căci ne-ndoios,
Cedru i-a dat și chiparos –
Și pentru tot aurul dat,
Niște cetăți, de la-mpărat.
Au fost dar, douăzeci de toate,
Cetățile ce i-au fost date
Și-n Galileea s-au aflat.
12Hiram, aflând de darul dat,
Plecă, din Tir, după aceea,
Să cerceteze-n Galileea,
Cetățile ce le-a primit.
Acestea nu l-au mulțumit
13Și-a zis așa: „Dar bine, frate,
Aste cetăți, mi-mi sunt date?”
„Țara Cabul”, el a numit
Ținutul care l-a primit,
Iar numele atuncea dat,
Până acuma s-a păstrat.
14Tot aurul ce-l trimisese
Hiram, lui Solomon, fusese
După talanți doar, socotit
Și foarte mult s-a dovedit.
Talanții ce-l alcătuiau,
O sută douăzeci erau.
15Iată dar cum s-au potrivit
Acele lucruri ce-au privit
Pe oamenii ce-au fost găsiți
De Solomon, și folosiți –
Pentru corvoadă – când zidise
Casa pe care-o dăruise
Lui Dumnezeu, casa pe care –
În Milo – împăratu-o are,
Precum și zidul ridicat,
Cu care a împresurat
Ierusalimul – la-nceput –
Apoi cel care s-a făcut
În jurul Meghidoului,
Urmat de al Hațorului,
Precum și zidul ridicat
Spre-a fi Ghezerul apărat.
16Ghezerul fost-a cucerit
De Faraon, și nimicit
Pentru că el a ocupat
Cetatea și-apoi, foc, i-a dat.
Cei ce-n Ghezer au locuit,
Erau din neamul Canaanit
Și-au fost uciși, fără cruțare,
De la cel mic, la cel mai mare.
Apoi, el a găsit cu cale
Să dea cetatea fiicei sale –
Celei care i-a fost soție
Lui Solomon – zestre să-i fie.
17Și Solomon a ridicat,
Din nou, Ghezerul. A-nălțat
Și Bet-Horonul cel de jos,
18Balatu-apoi și – ne-ndoios –
Tadmorul cari – precum se știe –
A fost zidit chiar în pustie.
19Aste cetăți îi foloseau
Drept magazii și-adăposteau
Carele împăratului
Precum și călărimea lui.
20Toți cei rămași dintre Hetiți,
Dintre Heviți, dintre-Amoriți,
Din rândul Feresiților,
Precum și-al Iebusiților –
Cari nu erau din Israel,
Ci numai au rămas în el,
21Căci n-au fost, cu desăvârșire,
Înlăturați, când, stăpânire,
Israeliți-au pus pe țară –
Au fost drept oameni de povară.
De Solomon, au fost găsiți,
Pentru corvoadă, potriviți.
22Dar Solomon nu a luat –
Pentru corvoadă – vreun bărbat
Dintre copiii cei pe care
Neamul lui Israel îi are.
Ei erau oameni de război:
Slujbași și căpitani apoi,
Cârmuitorii carelor
Precum și-ai călăreților.
23Cinci sute și cincizeci erau
Oamenii care îi vegheau
Pe lucrători. Ei sunt cei cari
Au fost aleși a fi mai mari,
De Solomon chiar, să vegheze
În ce fel o să se lucreze.
24Apoi, soața lui Solomon –
Copilă a lui Faraon –
Din a lui David cetățuie
A trebuit ca să se suie
În casa ce i s-a zidit
Și-astfel, la Milo, a venit.
25Iar Solomon – pe an – venea
De câte trei ori și-aducea
Arderi pe-altar, ce se socot
A fi drept ardere de tot,
Precum și daruri cu menire
De jertfe pentru mulțumire.
Tămâie, el mai aducea,
Pe-altarul care se găsea,
Mereu, în fața Domnului.
26De-asemeni, la porunca lui,
Corăbii s-au mai construit,
În locul care s-a numit
Drept Ețion-Gheber, aflat
Lângă Elot și așezat
La marea Roșie, căci el –
Adică tocmai locu-acel
Unde corăbii s-au făcut –
E-n al Edomului ținut.
27Hiram, în urmă, i-a adus
Pe-ai săi slujbași și-apoi i-a pus
Corăbiile să le ia,
Lui Solomon ca să le dea,
Căci marinari ei se vădeau,
Iar marea bine-o cunoșteau.
28Aceștia, la Ofir, s-au dus,
De unde aur au adus,
Cari foarte mult fusese. Deci,
La patru sute douăzeci
Talanți fusese prețuit
Auru-acela, negreșit.
El, în corăbii, a fost pus,
Fiind la Solomon adus.
Selectat acum:
1 Împărați 9: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca