Cântați-I, Domnului Cel Sfânt,
Voi toți acei de pe pământ!
Vestiți dar, mântuirea Lui!
Vorbiți de slava Domnului,
La neamurile care sânt
Pe fața-ntregului pământ!
Minunile, de El făcute,
La toți, le faceți cunoscute!
Căci Domnu-i mare, ne-ncetat,
Și vrednic e, de lăudat.
Mereu, El este de temut,
Pentru ceea ce a făcut.
E mai presus de toți acei
Care se cheamă dumnezei;
Căci dumnezeii tuturor
Sunt idoli ai popoarelor,
Dar Domnu-i Cel care-a întins
Al cerurilor necuprins.
Iată, ‘naintea Feței Lui,
E strălucirea Domnului.
O însoțește măreția.
Tăria și cu bucuria
Se află în locașul Lui.
Popoare-ale pământului,
Slavă și cinste, căutați
Ca Domnului, mereu, să-I dați!
Slăviți Numele Domnului
Și daruri, dați, în fața Lui.
Podoabe sfinte, vă luați
Și-n fața Lui, vă închinați!
Toți oamenii pământului
Să tremure, în fața Lui!
Căci lumea este întărită
Și nu poate a fi clintită.
În ceruri, fie bucurie,
Iar pe pământ, doar veselie!
Seama luați, căci se vestește
Precum că Domnu-mpărățește!