1 Cronici 16
16
Orânduirile privitoare la slujbă
1Astfel, chivotu-a fost adus
Și într-un cort, apoi, l-au pus,
Pe care David l-a-nălțat
Spre-a fi chivotul așezat.
Arderi de tot – când au sfârșit –
Lui Dumnezeu I-au dăruit,
Precum și daruri cu menire
De jertfe pentru mulțumire.
2În urmă, după ce-a sfârșit
Cu jertfele de rânduit,
David a binecuvântat
Întreg poporul adunat,
În Numele Celui pe care
Israelul, drept Domn, Îl are.
3La toți, apoi, el a-mpărțit
Câte o pâine – negreșit –
Și câte o bucată mare
De carne, pentru fiecare.
O turtă de stafide iar,
El le-a mai dat, la toți, în dar.
4A dat, în fața tuturor,
Sarcini apoi, Leviților.
Acestea fost-au privitoare
La slujbele cele pe care,
De împlinit, ei le aveau.
În felu-acesta, trebuiau
Să stea-n fața chivotului
Care era al Domnului,
Să-L cheme și să Îl cinstească,
Să-L laude și să-L mărească
Pe Domnul, pe Acel pe care,
Drept Dumnezeu, poporu-L are.
5Primul, Asaf, era chemat,
Drept căpetenie-așezat.
E Zaharia, după el,
Urmat de către Ieiel;
Șemiramot, apoi, venea,
Cu Iehiel, Matitia,
Cu Eliab, Benaia-apoi,
Iar la sfârșit au mai fost doi:
Obed-Edom, iar după el,
Ultimul este Ieiel.
Ei, instrumente, foloseau:
Harfe și alăute-aveau.
Asaf, doar, trebuia a pune
Țimbalele ca să răsune.
6Preoți erau, în timpu-acel,
Benaia și Iahaziel.
Aceștia, trâmbițe, aveau
Din care, tot mereu sunau
Lângă chivotul Domnului
Cari este-al legământului.
7În ziua ‘ceea, David, iată,
I-a-nsărcinat, întâia dată,
Pe-Asaf și pe toți frații lui,
De laudele Domnului,
Mereu, de-atunci, să se-ngrijească,
Necontenit să le vestească.
Cântare de laudă
8„Laude, dați-I Domnului!
Chemați, mereu, Numele Lui!
Faptele care-au fost făcute
De El, le faceți cunoscute
Printre popoarele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ!
9Cântați, în cinstea Domnului!
Vorbiți despre minunea Lui!
10Cu-al Său Nume, vă lăudați
Și-n inimi să vă bucurați!
11Căutați Fața Domnului,
Cerând, mereu, sprijinul Lui!
12Să v-amintiți, necontenit,
De ce minuni a săvârșit,
De judecățile pe care,
El le-a rostit, fără-ncetare,
13Căci sunteți ai lui Israel –
Fii ai lui Iacov – iar, astfel,
Sunteți aleșii Domnului!
14Iată că judecata Lui,
Pe tot pământul se-mplinește.
Doar Domnul ne călăuzește,
Căci El este Acela care
E, Pentru noi, Dumnezeu tare.
15Să v-amintiți, necontenit,
De legământul rânduit
De El; apoi să căutați,
Mereu, aminte să luați
La tot ce a făgăduit,
Când El, la neamuri, le-a vorbit.
O mie-n număr, iată, sânt
Aceste neamuri, pe pământ,
La care, El le-a dăruit
Făgăduinți, când le-a vorbit.
16Să v-amintiți, de-asemenea,
De legământul ce-l avea
Cu-Avram, de al Său jurământ
Făcut cu Isac, pe pământ.
17Lui Iacov, lege, i-a făcut
Și-un legământ, El a avut
Cu Israel, zicându-i: „Iată,
18Țara Canaan, îți va fi dată,
Căci moștenire, la-mpărțeală,
Ea ți-a căzut, fără-ndoială.”
19Puțini, la număr, ei erau;
Străini, în țară, se vădeau.
20Ei rătăceau, în țara lor –
De la popor, la alt popor –
21Dar Domnul n-a îngăduit
Ca nimeni să-i fi asuprit.
I-a pedepsit pe împărați,
Peste popoare-ncoronați,
Din pricina poporului
Care este al Domnului,
22Zicându-le: „Să nu-ncercați,
De-ai Mei unși, să v-apropiați!
Prorocilor Mei, nu cumva,
Rău să le facă cineva!”
23Cântați-I, Domnului Cel Sfânt,
Voi toți acei de pe pământ!
Vestiți dar, mântuirea Lui!
24Vorbiți de slava Domnului,
La neamurile care sânt
Pe fața-ntregului pământ!
Minunile, de El făcute,
La toți, le faceți cunoscute!
25Căci Domnu-i mare, ne-ncetat,
Și vrednic e, de lăudat.
Mereu, El este de temut,
Pentru ceea ce a făcut.
E mai presus de toți acei
Care se cheamă dumnezei;
26Căci dumnezeii tuturor
Sunt idoli ai popoarelor,
Dar Domnu-i Cel care-a întins
Al cerurilor necuprins.
27Iată, ‘naintea Feței Lui,
E strălucirea Domnului.
O însoțește măreția.
Tăria și cu bucuria
Se află în locașul Lui.
28Popoare-ale pământului,
Slavă și cinste, căutați
Ca Domnului, mereu, să-I dați!
29Slăviți Numele Domnului
Și daruri, dați, în fața Lui.
Podoabe sfinte, vă luați
Și-n fața Lui, vă închinați!
30Toți oamenii pământului
Să tremure, în fața Lui!
Căci lumea este întărită
Și nu poate a fi clintită.
31În ceruri, fie bucurie,
Iar pe pământ, doar veselie!
Seama luați, căci se vestește
Precum că Domnu-mpărățește!
32Să urle-acum întreaga mare,
Cu tot ce, în adânc, ea are!
Câmpia, cu tot ce-i pe ea,
Se veselească-asemenea!
33Pădurile să chiuiască,
Fiindcă Domnu-o să sosească
Și o să judece pământul!
34Să-L lăudați, căci El, Preasfântul,
E bun și plin de îndurare,
Iar bunătatea Lui cea mare
Ține în veac! Ziceți mereu:
35„Al mântuirii Dumnezeu,
Ne strânge! Dă-ne ajutor!
Din mijlocul neamurilor,
Ne scoate Doamne, să plecăm
Și Numele-Ți să-L lăudăm!
Slava pe care ne-o vei da,
Pe Tine, Te va lăuda!”
36Și binecuvântat să fie,
Din veșnicie-n veșnicie,
Marele Dumnezeu, pe care
Neamul lui Israel Îl are!”
Întreg poporul adunat,
„Amin!”, atuncea, a strigat
Și laude, necontenit,
Lui Dumnezeu, I-a dăruit.
37Lângă chivotul Domnului,
Asaf – precum și fii lui –
De David, fost-au așezați.
Ei toți erau însărcinați,
În fața lui de a fi stat
Și să slujească, necurmat.
38Hosa și-Obed-Edom erau
Drept ușieri. Îi însoțeau
Și frații lor. Oameni-acei
Erau șaizeci și opt, cu ei.
De-asemenea, acela care,
Pe Ieditun, părinte-l are,
Lângă cei doi, loc, își avuse,
Căci și el tot ușier fuse.
39Țadoc, cari preot se vădea,
Și ai săi frați – asemenea –
Ședeau în fața cortului
Care-i locașul Domnului.
Pe-o înălțime ei au stat –
Cari, Gabaon, s-a fost chemat –
40Spre a da jertfe Domnului,
În zori și seara-n fața Lui.
Aceste jertfe se socot
A fi drept ardere de tot
Și trebuit-au dăruite
Așa cum fost-au rânduite
În legea Domnului, pe care,
Neamul lui Israel o are.
41Cu ei, Heman se mai găsea,
Cu Ieditun, și-asemenea,
Toți cei cari fost-au așezați –
Chemați pe nume, dintre frați –
Spre-a lăuda-ndurarea care,
Domnul, în veci de veci, o are.
42Heman și Ieditun aveau
Trâmbiți în grijă. Ei țineau
În a lor pază, și țimbale
Și instrumente muzicale.
Pe-acestea, ei le împărțeau
La cei care meniți erau,
Cântări de laudă, mereu,
Să-nalțe pentru Dumnezeu.
Fiii lui Ieditun ședeau
La uși, căci ușieri erau.
43Întreg poporul, mai apoi,
S-a-ntors la case, înapoi.
David a binecuvântat
Casa și-n urmă, a plecat.
Selectat acum:
1 Cronici 16: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca