Mie nu îmi este rușine de (faptul că proclam) această Veste Bună – pentru că vorbește despre ce poate să facă Dumnezeu pentru salvarea fiecăruia care crede (mesajul ei), deși este prezentată întâi iudeului, apoi grecului. Ea revelează faptul că omul este considerat corect în relația lui cu Dumnezeu (inițial) prin credință și continuă să fie așa (până la sfârșit) tot prin credință. De fapt, așa este și scris în Scripturi: „Cel (considerat) corect, va trăi prin credință!” Dumnezeu Își revelează mânia din cer împotriva oricărei fapte (omenești) care Îl necinstește și împotriva oricăror nedreptăți ale oamenilor care obstrucționează astfel adevărul prin comiterea lor. El procedează așa cu ei, pentru că tot ce se poate cunoaște despre Sine, deja le-a revelat și le este cunoscut. Chiar de la început, Dumnezeu le-a facilitat (oamenilor) perceperea existenței Sale prin (dovada oferită de) acele însușiri invizibile – forța eternă și divinitatea Lui – revelate în Creație. Astfel, oamenii nu au nicio scuză, având în vedere faptul că deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu și nici nu I-au mulțumit. Așa au ajuns să fie preocupați cu gânduri nesemnificative, iar inima le-a fost întunecată de propria lor nepricepere. Pretinzând (cu aroganță) că sunt înțelepți, au înnebunit. Au înlocuit gloria Dumnezeului etern cu o imagine care reprezintă oameni muritori, păsări, animale care merg pe patru picioare și reptile. În consecință, Dumnezeu i-a lăsat să fie conduși de dorințele imorale pe care inima lor li le cerea satisfăcute; și așa au ajuns să își dezonoreze corpurile între ei. Au pus minciuna în locul adevărului lui Dumnezeu, slujind și închinându-se creaturii în locul Creatorului care merită să fie lăudat pentru eternitate. Amin. În urma acestor fapte, Dumnezeu i-a lăsat să fie devorați de dorințele lor rușinoase. Astfel, femeile au practicat relații sexuale anormale în locul celor naturale; iar bărbații, în mod asemănător, au înlocuit relația sexuală normală (cu femeia) cu aceea care se practică între ei. Dominați de dorințele lor (păcătoase), au comis acte sexuale rușinoase unii cu alții și au primit în ei înșiși pedeapsa pe care o meritau pentru perversiunea lor. Pentru că au refuzat să păstreze pe Dumnezeu în cunoașterea lor, El i-a lăsat să suporte consecințele propriei lor minți depravate. Și astfel au ajuns să facă lucruri interzise. Așa au devenit plini de nedreptate, de răutate, de lăcomie și de ură, de invidie, de crime, de certuri, de înșelăciuni și de acțiuni motivate de răutate. De asemenea, sunt bârfitori, calomniatori, manifestând ură față de Dumnezeu, obraznici, aroganți, lăudăroși, inventatori de rele, neascultători de părinți, aberanți în gândire. Ei nu își respectă promisiunile, nu manifestă dragoste față de alții și sunt fără milă. Deși știu că Dumnezeu a decis în mod corect că cei care fac aceste fapte merită moartea, ei nu numai le comit, ci îi și aprobă pe cei care le practică.