Apoi Iefta a trimis niște reprezentanți la regele amoniților, ca să îi spună: „Ce motiv de conflict ai cu mine? De ce ai venit să lupți împotriva țării mele?” Regele amoniților i-a răspuns prin intermediul oamenilor trimiși de Iefta: „Vin împotriva ta pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat teritoriul: de la Arnon până la Iaboc și până la Iordan. Acum, eu îți cer să retrocedezi aceste teritorii fără război!” Iefta a trimis din nou reprezentanții lui la regele amoniților ca să îi spună: „Iefta vorbește astfel: «Nu Israel a luat țara Moabului și țara amoniților. Te informez că atunci când veneau din Egipt, israelienii au mers prin deșert până la Marea Roșie; și apoi și-au continuat drumul până la Cadeș. Cu acea ocazie, Israel a trimis niște oameni regelui Edomului. Prin intermediul lor, israelienii l-au rugat să îi lase să treacă prin teritoriul lui. Dar regele Edomului nu le-a permis trecerea. Au mai trimis niște reprezentanți și regelui Moabului; dar nici acesta nu a acceptat cererea lor. Așa a fost determinat Israel să rămână la Cadeș. Apoi au călătorit prin deșert, au înconjurat teritoriul Edomului și pe cel al Moabului. Au ajuns în partea de Est; și și-au stabilit tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au trecut pe teritoriul Moabului; pentru că Arnon era parte a teritoriului Moabului. Atunci Israel a trimis niște reprezentanți lui Sihon – conducătorul amoriților – care era rege al Heșbonului. Israel l-a rugat să îi permită să treacă prin teritoriul pe care îl deținea, ca să ajungă în țara lui. Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să îi permită să treacă prin teritoriul lui; ci și-a adunat poporul, a venit la Iahaț și s-a luptat cu Israel. Totuși, Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, a făcut ca Sihon și toți oamenii lui să ajungă la discreția celor din poporul lui Israel. Ei i-au învins; și astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriților care locuiau în această zonă. Așa au moștenit (israelienii) tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iaboc și din deșert până la Iordan. Acum, după ce Dumnezeul lui Israel numit Iahve i-a alungat pe amoriți din drumul poporului Său numit Israel, tu îți permiți să îi ocupi teritoriul? Oare nu vei moșteni tu tot ce îți dă în proprietate zeul tău care se numește Chemoș? Deci și noi vom moșteni tot ce va lua Dumnezeul nostru, numit Iahve, de la alții, ca să ne dea nouă! Te consideri superior lui Balac – fiul lui Țipor – care a fost regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel? S-a luptat el împotriva acestui popor? Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele din jurul lui, în Aroer și în satele din jurul acestuia, ca și în toate orașele care există pe malurile Arnonului. De ce nu le-ați capturat în tot acest timp? Eu nu am făcut nimic greșit față de tine; iar tu îmi faci rău venind să lupți împotriva mea! Iahve să judece astăzi! El să fie Judecător între israelieni și amoniți!»” Regele amoniților nu a luat în considerare mesajul pe care i l-a trimis Iefta. Atunci Spiritul lui Iahve a venit peste Iefta. El a parcurs Ghiladul și teritoriul locuit de urmașii lui Manase. A mers mai departe, a trecut prin Mițpa Ghiladului și a înaintat împotriva amoniților. Iefta a făcut lui Iahve o promisiune cu jurământ, zicându-I: „Dacă vei face ca amoniții să ajungă la discreția mea, oricine mă va întâmpina la porțile locuinței mele, când mă voi întoarce în pace de la conflictul cu aceștia, va fi al lui Iahve; și îl voi oferi ca sacrificiu ars integral (pe altar)!” Iefta a început lupta împotriva amoniților; și Iahve i-a făcut să ajungă la discreția lui. El i-a tăiat (cu sabia) de la Aroer până la intrarea în Minit și până la Abel-Cheramim. Astfel, în acest conflict, el a distrus douăzeci de orașe. A fost un foarte mare masacru. Așa au fost amoniții umiliți în fața israelienilor. Iefta s-a întors acasă, la Mițpa. Și tocmai atunci, fiica lui a ieșit să îl întâmpine cu tamburine și dansând. Ea era singurul lui copil… Nu mai avea niciun alt fiu și nici altă fiică! Atunci când a văzut-o, Iefta și-a rupt hainele și a zis: „Vai, fata mea! Mi se rupe inima de durere! Nu știu ce să fac; pentru că am făcut un jurământ lui Iahve. Și nu îmi pot permite să nu îl respect!” Ea i-a răspuns: „Tată, dacă ai făcut un jurământ în fața lui Iahve, fă-mi exact cum ai jurat; mai ales acum, când Iahve te-a răzbunat pe dușmanii tăi, pe amoniți!” Ea a continuat, zicând: „Totuși, permite-mi un lucru. Lasă-mă singură două luni; pentru că vreau să plec, să mă duc în munți cu prietenele mele și să îmi plâng acești ani în care am trăit virgină!” El i-a zis: „Du-te!” Astfel, el a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei și și-a plâns în munți perioada (tinereții) în care a trăit ca virgină. La sfârșitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei care și-a respectat jurământul pe care îl făcuse. Ea fusese fecioară (tot timpul cât a trăit). De atunci s-a instituit în Israel un obicei: în fiecare an, pentru patru zile, israelienele o jelesc pe fata ghiladitului Iefta.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
