Judecătorii 11:12-40
Judecătorii 11:12-40 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Iefta a trimis mesageri la împăratul fiilor lui Amon, spunând: Ce ai a face cu mine, de ai venit împotriva mea să lupți în țara mea? Și împăratul fiilor lui Amon a răspuns mesagerilor lui Iefta: Pentru că Israel mi-a luat țara, când a ieșit din Egipt, de la Arnon până la Iaboc și până la Iordan; acum de aceea înapoiază acele pământuri în pace. Și Iefta a trimis din nou mesageri la împăratul fiilor lui Amon; Și i-a spus: Astfel spune Iefta: Israel nu a luat țara Moabului, nici țara copiilor lui Amon, Ci când Israel a ieșit din Egipt și a umblat prin pustie până la Marea Roșie și a venit la Cades, Atunci Israel a trimis mesageri la împăratul Edomului, spunând: Te rog, lasă-mă să trec prin țara ta, dar împăratul Edomului a refuzat să le dea ascultare. Și la fel au trimis la împăratul Moabului, dar a refuzat și el; și Israel a rămas în Cades. Atunci au umblat prin pustie și au ocolit țara Edomului și țara Moabului și au venit în partea dinspre est a țării Moabului și au tăbărât dincolo de Arnon, dar nu au intrat în hotarul Moabului, pentru că Arnonul era hotarul Moabului. Și Israel a trimis mesageri la Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului, și Israel i-a spus: Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin țara ta până la locul meu. Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să îl lase să treacă prin ținutul său, ci Sihon a adunat tot poporul său și a tăbărât în Iahaț și a luptat împotriva lui Israel. Și DOMNUL Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâna lui Israel și i-au bătut; și Israel a luat în stăpânire toată țara amoriților, locuitorii acelei țări. Și au luat în stăpânire toate ținuturile amoriților, de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. Astfel că acum DOMNUL Dumnezeul lui Israel i-a alungat pe amoriți dinaintea poporului său Israel; și să îl stăpânești tu? Nu stăpânești tu ce ți-a dat în stăpânire Chemoș, dumnezeul tău? Astfel pe oricine DOMNUL Dumnezeul nostru îi va alunga dinaintea noastră, pe ei îi vom stăpâni. Și acum, ești tu cu ceva mai bun decât Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului? S-a certat el vreodată cu Israel, sau a luptat el vreodată împotriva lor? Cât timp a locuit Israel în Hesbon și în orașele lui, și în Aroer și în orașele lui, și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, de ce nu le-ați luat înapoi în acel timp? De aceea nu eu am păcătuit împotriva ta, ci tu îmi faci rău, războindu-te împotriva mea; DOMNUL Judecătorul să fie judecător astăzi între copiii lui Israel și copiii lui Amon. Cu toate acestea împăratul copiilor lui Amon nu a dat ascultare la cuvintele pe care i le-a trimis Iefta. Atunci Duhul DOMNULUI a venit peste Iefta și el a trecut prin Galaad și Manase și a trecut la Mițpa din Galaad și de la Mițpa din Galaad a trecut la copiii lui Amon. Și Iefta a făcut o promisiune DOMNULUI și a spus: Dacă vei da negreșit pe copiii lui Amon în mâinile mele, Atunci va fi astfel, că ce va ieși pe ușile casei mele pentru a mă întâmpina, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, va fi al DOMNULUI și îl voi oferi ca ofrandă arsă. Astfel Iefta a trecut la copiii lui Amon să lupte împotriva lor, și DOMNUL i-a dat în mâinile lui. Și i-a bătut de la Aroer până la Minit, douăzeci de cetăți, și până la câmpia viilor, cu un foarte mare măcel. Astfel copiii lui Amon au fost supuși înaintea copiilor lui Israel. Și Iefta a venit la Mițpa, în casa lui, și, iată, fiica sa a ieșit afară pentru a-l întâmpina cu tamburine și cu dansuri, și ea era singurul lui copil; în afară de ea nu avea fiu sau fiică. Și s-a întâmplat, când a văzut-o, că și-a sfâșiat hainele și a spus: Vai, fiica mea! Ce mult m-ai doborât; și tu ești dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către DOMNUL și nu mă pot întoarce. Iar ea i-a spus: Tatăl meu, dacă ți-ai deschis gura către DOMNUL, fă-mi conform cu ce a ieșit din gura ta, pentru că DOMNUL s-a răzbunat pentru tine pe dușmanii tăi, pe copiii lui Amon. Și ea a spus tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă-mă singură două luni, să urc și să cobor în munți și să îmi plâng fecioria, eu și tovarășele mele. Iar el a spus: Du-te. Și a trimis-o pentru două luni, și ea a mers cu însoțitoarele ei și și-a plâns fecioria pe munți. Și s-a întâmplat, la sfârșitul a două luni, că ea s-a întors la tatăl ei, care i-a făcut conform cu promisiunea sa pe care o făcuse, și ea nu cunoscuse bărbat. Și a ajuns un obicei în Israel, Că, din an în an, fiicele lui Israel mergeau să plângă pe fiica lui Iefta galaaditul, patru zile pe an.
Judecătorii 11:12-40 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Iefta a trimis soli la regele fiilor lui Amon ca să‑i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să lupți împotriva țării mele?” Regele fiilor lui Amon le‑a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s‑a suit din Egipt, mi‑a cotropit țara, de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Dă‑mi‑o înapoi acum de bunăvoie!” Iefta a trimis iarăși soli la regele fiilor lui Amon ca să‑i spună: „Așa vorbește Iefta: «Israel n‑a cotropit țara Moabului sau țara fiilor lui Amon. Căci, atunci când Israel s‑a suit din Egipt, a mers prin pustiu până la Marea Roșie și a ajuns la Cadeș. Atunci, Israel a trimis soli la regele Edomului ca să‑i spună: ‘Lasă‑mă, te rog, să trec prin țara ta!’ Dar regele Edomului n‑a vrut să audă. A trimis și la regele Moabului, și nici el n‑a vrut să audă. Și Israel a rămas la Cadeș. Apoi a mers prin pustiu, a ocolit țara Edomului și țara Moabului și a venit la răsăritul țării Moabului; și‑a așezat tabăra dincolo de Arnon, fără să calce hotarul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. Israel i‑a trimis soli lui Sihon, regele amoriților, regele Heșbonului. Și Israel i‑a zis: ‘Lasă‑mă, te rog, să trec prin țara ta până la locul meu!’ Dar Sihon n‑a avut încredere în Israel și nu a vrut să‑l lase să treacă prin ținutul său. Sihon și‑a strâns tot poporul, și‑a așezat tabăra la Iahaț și a luptat împotriva lui Israel. DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, l‑a dat pe Sihon și tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i‑a învins. Israel a pus mâna pe toată țara amoriților, locuitorii acelui ținut. A pus mâna pe tot ținutul amoriților, de la Arnon până la Iaboc și de la pustiu până la Iordan. Așadar, DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, i‑a dezmoștenit pe amoriți dinaintea poporului Său, Israel, iar tu vrei să îi stăpânești țara? Oare n‑ai tu dreptul să stăpânești ceea ce‑ți dă Chemoș, dumnezeul tău? Și noi n‑avem oare dreptul să stăpânim tot ce ne‑a dat DOMNUL, Dumnezeul nostru? Și apoi, ești tu mai bun decât Balac, fiul lui Țipor, regele Moabului? S‑a certat el vreodată cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? Sunt trei sute de ani de când locuiește Israel în Heșbon și în satele din jurul lui, la Aroer și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului; de ce nu le‑ați luat înapoi în tot acest timp? Așadar, eu nu am greșit față de tine, dar tu te‑ai purtat rău cu mine, pornind la război cu mine. DOMNUL, Judecătorul, să judece astăzi între fiii lui Israel și fiii lui Amon!»” Dar regele fiilor lui Amon n‑a ascultat cuvântul pe care i l‑a trimis Iefta. Duhul DOMNULUI a venit peste Iefta. Iefta a trecut prin Galaad și Manase, a trecut prin Mițpe‑Galaad și din Mițpe‑Galaad s‑a îndreptat către fiii lui Amon. Iefta I‑a făcut o juruință DOMNULUI și a zis: „Dacă îi vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, cine va ieși pe porțile casei mele în întâmpinarea mea, la întoarcerea mea în pace de la fiii lui Amon, va fi al DOMNULUI și va fi adus ca ardere‑de‑tot!” Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon ca să lupte împotriva lor și DOMNUL i‑a dat în mâinile lui. El i‑a înfrânt, de la Aroer până spre Minit, în ținutul celor douăzeci de cetăți, și până la Abel‑Cheramim. Le‑a pricinuit o mare înfrângere, și fiii lui Amon au fost smeriți în fața fiilor lui Israel. Iefta s‑a întors acasă la Mițpa. Și iată că fiica lui i‑a ieșit în întâmpinare cu tamburine și cu dansuri. Era singurul lui copil și nu mai avea în afara ei niciun fiu și nicio fiică. Îndată ce a văzut‑o, Iefta și‑a sfâșiat hainele și a zis: „Ah, fata mea, ce adânc mă mâhnești și cum mă tulburi tu! Căci mi‑am dat cuvântul față de DOMNUL și nu‑mi pot lua vorba înapoi!” Ea a răspuns: „Tată, ți‑ai dat cuvântul față de DOMNUL; fă‑mi potrivit cu ceea ce ți‑a ieșit din gură, acum, când DOMNUL te‑a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon!” Și ea i‑a zis tatălui său: „Îngăduie‑mi, te rog, doar atât: dă‑mi răgaz două luni, ca să cutreier munții și să‑mi plâng fecioria, împreună cu prietenele mele!” El a răspuns: „Du‑te!” Și i‑a dat răgaz două luni. Ea s‑a dus cu prietenele ei și și‑a plâns fecioria în munți. La sfârșitul celor două luni, s‑a întors la tatăl ei, și el a făcut cu ea după juruința pe care o făcuse; astfel, ea nu a cunoscut niciodată un bărbat. De atunci, s‑a făcut în Israel un obicei: an de an, fetele lui Israel se duc să‑și amintească de fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.
Judecătorii 11:12-40 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Iefta i-a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?” Împăratul fiilor lui Amon le-a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe țara mea, de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie!” Iefta i-a trimis iarăși soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta: «Israel n-a pus mâna pe țara Moabului, nici pe țara fiilor lui Amon. Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la Marea Roșie și a ajuns la Cades. Atunci Israel i-a trimis soli împăratului Edomului ca să-i spună: ‘Lasă-mă să trec prin țara ta!’ Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas la Cades. Apoi a mers prin pustie, a ocolit țara Edomului și țara Moabului și a venit la răsăritul țării Moabului; au tăbărât dincolo de Arnon, fără să intre în ținutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. Israel i-a trimis soli lui Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului. Și Israel i-a zis: ‘Lasă-mă să trec prin țara ta până la locul spre care mergem!’ Dar Sihon n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă prin ținutul lui, și-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat și a luptat împotriva lui Israel. Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon cu tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mâna pe toată țara amoriților care erau așezați în țara aceasta. Au pus mâna pe tot ținutul amoriților, de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. Și acum, când Domnul, Dumnezeul lui Israel i-a izgonit pe amoriți dinaintea poporului Său, Israel, tu să le stăpânești țara? Oare ce-ți dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoș, nu vei stăpâni? Și tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim? Ești tu mai bun decât Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? Iată că sunt trei sute de ani de când locuiește Israel la Hesbon și în satele din jurul lui, la Aroer și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-ați luat în tot timpul acesta? Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon.»” Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună. Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe, în Galaad, și din Mițpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. Iefta I-a făcut o juruință Domnului și a zis: „Dacă îi vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, Îi va fi închinat Domnului și-l voi aduce ca ardere-de-tot.” Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, și Domnul i-a dat în mâinile lui. Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și până la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel. Iefta s-a întors acasă, la Mițpa. Și iată că fiica sa i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii și nici altă fată. Cum a văzut-o, el și-a rupt hainele și a zis: „Ah, fata mea, adânc mă lovești și mă tulburi! I-am făcut o juruință Domnului și n-o pot întoarce.” Ea i-a zis: „Tată, I-ai făcut o juruință Domnului; fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum, când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon!” Și ea i-a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plâng fecioria cu tovarășele mele!” El a răspuns: „Du-te!” Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei și și-a plâns fecioria pe munți. După cele două luni s-a întors la tatăl ei, și el a împlinit cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul că, în toți anii, fetele lui Israel se duc să o prăznuiască pe fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.
Judecătorii 11:12-40 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Apoi Iefta a trimis niște reprezentanți la regele amoniților, ca să îi spună: „Ce motiv de conflict ai cu mine? De ce ai venit să lupți împotriva țării mele?” Regele amoniților i-a răspuns prin intermediul oamenilor trimiși de Iefta: „Vin împotriva ta pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat teritoriul: de la Arnon până la Iaboc și până la Iordan. Acum, eu îți cer să retrocedezi aceste teritorii fără război!” Iefta a trimis din nou reprezentanții lui la regele amoniților ca să îi spună: „Iefta vorbește astfel: «Nu Israel a luat țara Moabului și țara amoniților. Te informez că atunci când veneau din Egipt, israelienii au mers prin deșert până la Marea Roșie; și apoi și-au continuat drumul până la Cadeș. Cu acea ocazie, Israel a trimis niște oameni regelui Edomului. Prin intermediul lor, israelienii l-au rugat să îi lase să treacă prin teritoriul lui. Dar regele Edomului nu le-a permis trecerea. Au mai trimis niște reprezentanți și regelui Moabului; dar nici acesta nu a acceptat cererea lor. Așa a fost determinat Israel să rămână la Cadeș. Apoi au călătorit prin deșert, au înconjurat teritoriul Edomului și pe cel al Moabului. Au ajuns în partea de Est; și și-au stabilit tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au trecut pe teritoriul Moabului; pentru că Arnon era parte a teritoriului Moabului. Atunci Israel a trimis niște reprezentanți lui Sihon – conducătorul amoriților – care era rege al Heșbonului. Israel l-a rugat să îi permită să treacă prin teritoriul pe care îl deținea, ca să ajungă în țara lui. Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să îi permită să treacă prin teritoriul lui; ci și-a adunat poporul, a venit la Iahaț și s-a luptat cu Israel. Totuși, Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, a făcut ca Sihon și toți oamenii lui să ajungă la discreția celor din poporul lui Israel. Ei i-au învins; și astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriților care locuiau în această zonă. Așa au moștenit (israelienii) tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iaboc și din deșert până la Iordan. Acum, după ce Dumnezeul lui Israel numit Iahve i-a alungat pe amoriți din drumul poporului Său numit Israel, tu îți permiți să îi ocupi teritoriul? Oare nu vei moșteni tu tot ce îți dă în proprietate zeul tău care se numește Chemoș? Deci și noi vom moșteni tot ce va lua Dumnezeul nostru, numit Iahve, de la alții, ca să ne dea nouă! Te consideri superior lui Balac – fiul lui Țipor – care a fost regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel? S-a luptat el împotriva acestui popor? Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele din jurul lui, în Aroer și în satele din jurul acestuia, ca și în toate orașele care există pe malurile Arnonului. De ce nu le-ați capturat în tot acest timp? Eu nu am făcut nimic greșit față de tine; iar tu îmi faci rău venind să lupți împotriva mea! Iahve să judece astăzi! El să fie Judecător între israelieni și amoniți!»” Regele amoniților nu a luat în considerare mesajul pe care i l-a trimis Iefta. Atunci Spiritul lui Iahve a venit peste Iefta. El a parcurs Ghiladul și teritoriul locuit de urmașii lui Manase. A mers mai departe, a trecut prin Mițpa Ghiladului și a înaintat împotriva amoniților. Iefta a făcut lui Iahve o promisiune cu jurământ, zicându-I: „Dacă vei face ca amoniții să ajungă la discreția mea, oricine mă va întâmpina la porțile locuinței mele, când mă voi întoarce în pace de la conflictul cu aceștia, va fi al lui Iahve; și îl voi oferi ca sacrificiu ars integral (pe altar)!” Iefta a început lupta împotriva amoniților; și Iahve i-a făcut să ajungă la discreția lui. El i-a tăiat (cu sabia) de la Aroer până la intrarea în Minit și până la Abel-Cheramim. Astfel, în acest conflict, el a distrus douăzeci de orașe. A fost un foarte mare masacru. Așa au fost amoniții umiliți în fața israelienilor. Iefta s-a întors acasă, la Mițpa. Și tocmai atunci, fiica lui a ieșit să îl întâmpine cu tamburine și dansând. Ea era singurul lui copil… Nu mai avea niciun alt fiu și nici altă fiică! Atunci când a văzut-o, Iefta și-a rupt hainele și a zis: „Vai, fata mea! Mi se rupe inima de durere! Nu știu ce să fac; pentru că am făcut un jurământ lui Iahve. Și nu îmi pot permite să nu îl respect!” Ea i-a răspuns: „Tată, dacă ai făcut un jurământ în fața lui Iahve, fă-mi exact cum ai jurat; mai ales acum, când Iahve te-a răzbunat pe dușmanii tăi, pe amoniți!” Ea a continuat, zicând: „Totuși, permite-mi un lucru. Lasă-mă singură două luni; pentru că vreau să plec, să mă duc în munți cu prietenele mele și să îmi plâng acești ani în care am trăit virgină!” El i-a zis: „Du-te!” Astfel, el a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei și și-a plâns în munți perioada (tinereții) în care a trăit ca virgină. La sfârșitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei care și-a respectat jurământul pe care îl făcuse. Ea fusese fecioară (tot timpul cât a trăit). De atunci s-a instituit în Israel un obicei: în fiecare an, pentru patru zile, israelienele o jelesc pe fata ghiladitului Iefta.
Judecătorii 11:12-40 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
La cel cari fosta-nscăunat Peste-Amoriți, ca împărat, Iefta, solie, a trimis Și-aste cuvinte i le-a zis: „Oare ce rău, ți-am făcut noi, Încât acum, vii cu război?” Cel care fost-a împărat Peste-Amoriți, a cuvântat: „Când, din Egipt, voi ați ieșit, Prea bine știți că ne-ați răpit Pământul ce se întindea, De la Arnon și ajungea Pân’ la Iaboc, mergând apoi, Înspre Iordan. Dă-mi înapoi – De bunăvoie – de îndat’, Pământul ce mi l-ai luat!” Iefta, solie, a trimis – Din nou – prin care, el a zis, Către-mpăratul cel pe care, Amon, în fruntea sa, îl are: „Iefta vorbește-n acest fel: „Să afli dar, că Israel Nu a luat țara pe care Moabul sau Amon o are, Căci din Egipt când a ieșit, Către pustie a pornit, Spre marea Roșie mergând, Până la Cades ajungând. Atunci, Israel a trimis Soli la Edom, care au zis: „Dă-mi voie a înainta, Căci vreau să trec prin țara ta.” Dar cel cari fost-a împărat Peste Edom, nu l-a lăsat. Și la-mpăratul cel pe care Moabu-n fruntea sa îl are, Soli repezit-a Israel, Dar nu s-a învoit nici el. Poporul a făcut popas, Și-un timp, la Cades, a rămas. Apoi, când iarăși a pornit Către pustiu, a ocolit Hotarele Edomului Precum și-ale Moabului, Și a ajuns în partea care Moabu-n răsărit o are. Poporu-atuncea a trecut Peste Arnon, cum s-a văzut, Căci apele Arnonului, Hotar îi sunt, Moabului. Soli a trimis pân’ la Sihon – Cel ce șezuse la Hesbon – Și care a împărățit Peste poporul Amorit. Solii pe care i-a trimis Poporul Israel, i-au zis: „Dă-mi voie a înainta, Căci vreau să trec prin țara ta, S-ajung la locul potrivit Care îmi este hărăzit.” Sihon nu s-a-nvoit, de fel, Căci n-a crezut în Israel. Ba mai mult, oaste-a adunat Și la Iahaț s-a așezat, Gata să-nceapă un război Cu Israelul mai apoi. Dar Dumnezeu ne-a ajutat Și pe Sihon El l-a lăsat În mâinile lui Israel, Cari a ajuns stăpân astfel, Pe-al Amoriților ținut – Pe-acest pământ ce l-au avut În țara-n care ne găsim, În care, astăzi, locuim. Să afli dar, că în ăst fel, Poporul nostru – Israel – Să stăpânească a putut În urmă-acel întreg ținut Care de la Arnon pornea Către Iaboc și ajungea La apele Iordanului. Acum, când mâna Domnului, Pe Amoriți i-a izgonit, Iar Israelu-a moștenit Această minunată țară, Ai să vii tu – cel din afară – Cu gând ca să o cucerești Și peste ea să stăpânești? Dacă Chemoș, acel pe care Drept domn poporul tău îl are, Îți dă ceva ca moștenire, Nu vei lua în stăpânire Lucrul acel? La fel și noi, Tot ce ne-a dat Domnul apoi, Va trebui ca să păzim Și tot mereu, să stăpânim! Decât Balac – acela care, Drept tată, pe Țipor, îl are Și în Moab a-mpărățit – Oare mai bun te-ai dovedit? Cu Israel, el s-a certat? Sau lupte, oare, a purtat? Trei sute-s anii scurși de când, Pe Israel îl afli stând În al Hesbonului ținut – În satele ce le-a avut – La Aroer și-n jurul lui, Pe malurile-Arnonului, Și în cetăți, cât și prin sate Ce lângă ele-au fost aflate. De ce, în tot acest răstimp, Nu l-ați cerut? N-ați avut timp? Iată, eu nu te-am supărat, Dar rău, cu mine, te-ai purtat, Căci ai pornit acest război. Domnul să judece apoi! Să fie El judecător, Între-al lui Israel popor Și între fiii cei pe care, Poporul lui Amon îi are.” Însă cel ce era-mpărat, Peste Amon, n-a ascultat Cuvintele care le-a zis Iefta, când vestea i-a trimis. Cu Duhul Domnului, de-ndat’, Fusese Iefta îmbrăcat. Galaadu-ntreg l-a străbătut, Iar din Manase, a trecut, La Mițpe și s-a repezit Să bată neamul Amonit. Până când lupta n-a-nceput, O juruință I-a făcut Iefta, lui Dumnezeu, și-a spus: „Dacă în mână-mi vei fi pus – Acum – pe-ai lui Amon copii, Atuncea, oricine – să știi – Care în față-mi o să iasă Când voi intra în a mea casă – După ce-ntâi am biruit Întreg poporul Amonit – Are să fie închinat Lui Dumnezeu și-I va fi dat, De-ndată, ardere de tot, Pentru că eu așa socot Să îmi arăt recunoștința. Aceasta îmi e juruința! Iefta, la luptă, a pornit Și pe Amon l-a biruit, Căci – prin voința Domnului – A fost lăsat în mâna lui. Înfrângerea pricinuită Fusese nemaipomenită: Din Aroer, el a pornit Și l-a bătut pân’ la Minit. Multe cetăți – acel ținut – Pe tot cuprinsul, a avut; În număr, douăzeci erau Și peste tot se înălțau. Apoi, pe Iefta îl găsim, Cu oastea-n Abel-Cheramim. Astfel, poporul Amonit A fost – de Israel – smerit. Iefta, după acest război, S-a-ntors la Mițpa, înapoi, Și a văzut, din depărtare, Că-i iese,în întâmpinare, Copila sa. Sărmana fată, De bucurie încărcată, Dansa în fața lui, de zor, În sunetul timpanelor. Iefta, copii, n-a mai avut, Ci fata doar i s-a născut. Când a văzut-o, s-a-ntristat, Haina și-a rupt și a strigat: „Ah, fata mea! Greu mă lovești, Și să mă tulburi reușești. În față, tu mi-ai apărut, Dar află că eu I-am făcut O juruință, Domnului. Nu pot, acum, în fața Lui, Să îmi iau vorba înapoi.” Fata l-a ascultat și-apoi, Ea îi răspunse, de îndată: „Un jurământ făcut-ai, tată, În fața Domnului! Acum, Aș vrea ca să îmi faci precum, Față de Domnul ai jurat, Atunci când El te-a răzbunat Pe-ai tăi vrăjmași, pe neamul care, Amon, pe-acest pământ, îl are!” Te rog, puțin, mai zăbovește Și două luni mă păsuiește! Mă lasă liberă, căci vreau, Prietenele să îmi iau, Să merg în munți, să plâng cu ele, Zilele fecioriei mele.” El îi răspunse fetei: „Du-te!” Ea a plecat atuncea, iute, Tovarășele și-a luat Și două luni, în munți, au stat. Când timpul i s-a împlinit, La al ei tată a venit, Iar el a împlinit, îndat’ – Totul – așa cum a jurat Atunci, în fața Domnului. Fecioară fost-a fiica lui, Iar de atunci, în Israel, Păstrat e obiceiu-acel, Că fetele se întâlnesc – O dată-n an – și-o prăznuiesc Pe fata care a avut-o Iefta și-n urmă a pierdut-o. Când astă sărbătoare vine, Mereu, ea patru zile ține.
Judecătorii 11:12-40 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Iéfte a trimis mesageri la regele fiilor lui Amón ca să-i spună: „Ce ai cu mine că vii să faci război împotriva mea în țara mea?”. Regele fiilor lui Amón le-a răspuns mesagerilor lui Iéfte: „Pentru că Israél, când a plecat din Egipt, a luat țara mea de la Arnón până la Iabòc și Iordán. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie!”. Iéfte a trimis din nou mesageri la regele fiilor lui Amón ca să-i spună: „Așa vorbește Iéfte: «Nu Israél a luat țara Moáb, nici țara fiilor lui Amón. Căci atunci când Israél a plecat din Egipt, a mers prin pustiu până la Marea Roșie și a ajuns la Cádeș. Israél a trimis mesageri la regele din Edóm ca să-i spună: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta!›. Dar regele din Edóm [nici] n-a voit să audă. A trimis și la regele din Moáb, dar nici el n-a vrut. Și Israél a rămas la Cádeș. Apoi a mers prin pustiu, a ocolit țara Edóm și țara Moáb și a venit la est de țara lui Moáb; și-au fixat tabăra dincolo de Arnón și nu au intrat în teritoriul lui Moáb pentru că [râul] Arnón era hotarul lui Moáb. Israél a trimis mesageri la Sihón, regele amoréilor, regele din Heșbón. Israél i-a zis: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta până la locul meu!›. Dar Sihón n-a avut încredere în Israél ca să-l lase să treacă prin ținutul lui; și-a adunat tot poporul, și-a fixat tabăra la Iáhaț și a luptat împotriva lui Israél. Domnul Dumnezeul lui Israél l-a dat pe Sihón și tot poporul lui în mâinile lui Israél care i-a bătut. Israél a luat în stăpânire toată țara amoréilor care locuiau în ținutul acela. A luat în stăpânire toată țara amoréilor, de la Arnón până la Iabòc și de la pustiu până la Iordán. Acum, întrucât Domnul Dumnezeul lui Israél i-a alungat pe amoréi dinaintea poporului său, Israél, tu vrei să stăpânești [țara] lor? Oare nu stăpânești ceea ce ți-a dat să stăpânești Chemóș, dumnezeul tău? Și noi stăpânim ceea ce eliberează Domnul Dumnezeul nostru înaintea noastră. Acum, ești tu mai bun decât Bálac, fiul lui Țipór, regele din Moáb? S-a certat el cu Israél sau a făcut el război împotriva lui? Iată, Israél locuiește de trei sute de ani la Heșbón și în satele lui, la Aroér și în satele lui și în toate cetățile care sunt pe malurile [râului] Arnón. De ce nu l-ați luat înapoi în timpul acela? Eu nu am păcătuit împotriva ta, iar tu mi-ai făcut rău că ai luptat împotriva mea. Domnul, judecătorul, să judece între fiii lui Israél și fiii lui Amón»!”. Regele fiilor lui Amón n-a ascultat cuvintele pe care i le-a transmis Iéfte. Duhul Domnului a venit peste Iéfte. Iéfte a traversat [ținutul triburilor lui] Galaád și Manáse; a trecut la Míțpa, în Galaád; și din Míțpa, din Galaád, a trecut la fiii lui Amón. Iéfte a făcut un vot Domnului și a zis: „Dacă îi vei da pe fiii lui Amón în mâna mea, oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea când mă voi întoarce cu pace de la fiii lui Amón va fi al Domnului și-l voi aduce ca ardere de tot”. Iéfte a mers împotriva fiilor lui Amón și Domnul i-a dat în mâna lui. Le-a provocat o înfrângere grea de la Aroér până spre Minít – douăzeci de cetăți – și până la Ábel-Cheramím. Fiii lui Amón au fost umiliți înaintea fiilor lui Israél. Iéfte a venit acasă la Míțpa. Și iată, fiica sa i-a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil: nu mai avea în afară de ea nici fiu, nici fiică. Când a văzut-o, și-a rupt hainele și a zis: „Ah, fiica mea! M-ai dărâmat! Tu ești dintre cei care mă tulbură, pentru că mi-am deschis gura către Domnul și n-o mai pot întoarce!”. Ea i-a zis: „Tată, dacă ți-ai deschis gura către Domnul, fă-mi și mie conform cu ceea ce a ieșit din gura ta, după cum Domnul a făcut răzbunare împotriva dușmanilor fiilor tăi, împotriva lui Amón!”. Apoi a zis tatălui ei: „Să mi se permită lucrul acesta: lasă-mă două luni să urc și să cobor în munți și să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!”. El i-a răspuns: „Du-te!”. Și a lăsat-o două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei și și-a plâns fecioria în munți. După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, iar el și-a împlinit cu ea votul pe care îl făcuse. Ea nu cunoscuse bărbat. De atunci s-a făcut în Israél obiceiul ca, în fiecare an, fetele lui Israél să meargă și să o celebreze pe fiica lui Iéfte din Galaád timp de patru zile pe an.
Judecătorii 11:12-40 Noua Traducere Românească (NTR)
După aceea, Iefta a trimis niște mesageri la regele fiilor lui Amon ca să-i spună: ‒ Ce ai cu mine, de ai venit să lupți împotriva țării mele? Regele fiilor lui Amon le-a răspuns mesagerilor lui Iefta: ‒ Pentru că atunci când a venit din Egipt, Israel mi-a luat țara, de la Arnon până la Iabok și până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale pașnică! Iefta a trimis din nou mesageri regelui fiilor lui Amon ca să-i spună: ‒ Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara fiilor lui Amon pentru că, atunci când a ieșit din Egipt, Israel a mers prin deșert până la Marea Roșie și apoi și-a continuat drumul până la Kadeș. Israel a trimis atunci mesageri regelui Edomului, zicând: «Lasă-mă, te rog, să trec prin țara ta!». Dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis mesageri și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș. Apoi au călătorit prin deșert, au înconjurat țara Edomului și țara Moabului, au ajuns în partea de est și și-au așezat tabăra dincoace de Arnon. Deci, n-au intrat în teritoriul Moabului, întrucât Arnon era granița cu Moabul. Atunci Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel i-a zis: «Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin țara ta ca să ajungem la locul nostru!». Dar Sihon n-a avut încredere în Israel ca să-l lase să-i traverseze teritoriul, ci și-a mobilizat poporul, și-a așezat tabăra la Iahaț și s-a luptat cu Israel. Însă DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins și, astfel, Israel a luat în stăpânire tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară. Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din deșert până la Iordan. Acum, după ce DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, i-a alungat pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să-i iei în stăpânire teritoriul? Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tău Chemoș? Deci, și noi îi vom lua în stăpânire pe toți cei alungați de DOMNUL, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră! Crezi că ești mai puternic decât Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui? Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele dimprejurul lui, în Aroer și în satele dimprejurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-ați luat înapoi în tot acest timp? Eu nu ți-am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. DOMNUL să judece astăzi! El să fie Judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon!“. Regele fiilor lui Amon n-a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta. Atunci Duhul DOMNULUI a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul și Manase, a trecut prin Mițpa Ghiladului și din Mițpa Ghiladului a înaintat împotriva fiilor lui Amon. Iefta a făcut un jurământ DOMNULUI, zicând: „Dacă îi vei da în mâna mea pe fiii lui Amon, atunci ceea ce va ieși pe porțile casei mele, când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, va fi al DOMNULUI și îl voi aduce ca ardere-de-tot!“. Iefta a traversat spre fiii lui Amon ca să lupte împotriva lor și DOMNUL i-a dat în mâna lui. El i-a lovit de la Aroer până la intrarea în Minit, douăzeci de cetăți, provocând o mare înfrângere până la Abel-Cheramim. Astfel, fiii lui Amon au fost supuși înaintea fiilor lui Israel. Iefta s-a întors acasă, la Mițpa. Și iată că fata sa i-a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea niciun alt fiu și nicio altă fată. Când a văzut-o, și-a sfâșiat hainele și a zis: ‒ Vai, fata mea! Mă îndurerezi atât de tare! Ai ajuns asemenea celor ce mă tulbură. Mi-am deschis gura înaintea DOMNULUI și nu pot să-mi retrag jurământul! Ea i-a răspuns: ‒ Tată, dacă ți-ai deschis gura înaintea DOMNULUI, fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, mai ales acum când DOMNUL te-a răzbunat pe fiii lui Amon, dușmanii tăi. Apoi i-a zis tatălui său: ‒ Fă-mi însă favoarea aceasta! Lasă-mă singură două luni, ca să mă duc, să cobor înspre munți și să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele! El a răspuns: ‒ Du-te! Și a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei și și-a plâns fecioria în munți. La sfârșitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei, iar el i-a făcut potrivit cu jurământul pe care l-a rostit. Ea nu aparținuse niciunui bărbat. De atunci s-a format în Israel obiceiul ca, în fiecare an, fetele lui Israel s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta timp de patru zile.
Judecătorii 11:12-40 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?” Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe țara mea, de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.” Iefta a trimis iarăși soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta: ‘Israel n-a pus mâna pe țara Moabului, nici pe țara fiilor lui Amon. Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la Marea Roșie și a ajuns la Cades. Atunci, Israel a trimis soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin țara ta.» Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas la Cades. Apoi a mers prin pustie, a ocolit țara Edomului și țara Moabului și a venit la răsăritul țării Moabului; au tăbărât dincolo de Arnon, fără să intre pe ținutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. Israel a trimis soli lui Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului. Și Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin țara ta până la locul spre care mergem.» Dar Sihon n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ținutul lui, și-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat și a luptat împotriva lui Israel. Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mâna pe toată țara amoriților care erau așezați în țara aceasta. Au pus mâna pe tot ținutul amoriților, de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. Și acum, când Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpânești țara? Oare ce-ți dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoș, nu vei stăpâni? Și tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim? Ești tu mai bun decât Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? Iată că sunt trei sute de ani de când locuiește Israel la Hesbon și în satele din jurul lui, la Aroer și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-ați luat în tot timpul acesta? Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon.’” Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună. Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe, în Galaad, și din Mițpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. Iefta a făcut o juruință Domnului și a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului și-l voi aduce ca ardere-de-tot.” Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon și Domnul i-a dat în mâinile lui. Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și până la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel. Iefta s-a întors acasă la Mițpa. Și iată că fiică-sa i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii și nici altă fată. Cum a văzut-o, el și-a rupt hainele și a zis: „Ah, fata mea, adânc mă lovești și mă tulburi! Am făcut o juruință Domnului și n-o pot întoarce.” Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum, când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon.” Și ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plâng fecioria cu tovarășele mele.” El a răspuns: „Du-te!” Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei și și-a plâns fecioria pe munți. După cele două luni, s-a întors la tatăl ei și el a împlinit cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul că, în toți anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.