Ioan 13

Isus le spală picioarele ucenicilor

1Înainte de sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Fiindcă i-a iubit pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt.#13:1 nt Structura acestui verset a fost modificată pentru claritate, prin divizarea frazei lungi în două fraze mai scurte. 2În timpul cinei, după ce diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, să-L trădeze, 3Isus, care știa că Tatăl I-a dat toate lucrurile în mâini și că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, 4S-a ridicat#13:4 nt Lit. Se ridică, un prezent istoric sau prezentul naratorului. de la cină, Și-a pus deoparte#13:4 nt Lit. Își pune deoparte, un prezent istoric sau prezentul naratorului. hainele#13:4 ne Hainele (pl.) la care se referă evanghelistul trebuie să fi fost roba și haina care se purta pe deasupra. Înseamnă că Isus, asemenea unui rob, a rămas în bustul gol, având doar coapsele încinse, dovedind smerenie și exemplaritate în ce privește slujirea. și, luând un ștergar, S-a încins cu el. 5Apoi a turnat#13:5 nt Lit. toarnă, un prezent istoric sau prezentul naratorului. apă într-un lighean și a început să le spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6Atunci a venit#13:6 nt Lit. vine, un prezent istoric sau prezentul naratorului. la Simon Petru și Petru I-a zis#13:6 nt Lit. și-I zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” 7Isus i-a răspuns: „Ceea ce fac Eu tu nu înțelegi acum, dar vei înțelege după aceea.” 8Petru i-a zis#13:8 nt Lit. Îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Niciodată#13:8 nt Sau Cu niciun chip, în veac… Reacția categorică a lui Petru, exprimată prin combinarea celor două particule negative, οὐ + μὴ, este dublată de expresia „în veac”., în veac nu-mi vei spăla Tu picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl, nu vei avea#13:8 nt Lit. nu ai, un prezent cu valoare de viitor. parte cu Mine!” 9„Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul!”, I-a zis#13:9 nt Lit. Îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului. Simon Petru. 10Isus i-a răspuns: „Cel care s-a îmbăiat nu are nevoie decât picioarele să-și spele și este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți!” 11Căci îl cunoștea pe cel care urma să-L trădeze. De aceea a zis El: „Nu toți sunteți curați!” 12După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat din nou la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? 13Voi Mă numiți «Învățătorul» și «Domnul» și bine ziceți, căci sunt! 14Atunci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi trebuie să vă spălați picioarele unii altora. 15Căci v-am dat un exemplu, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. 16Adevărat, adevărat vă spun că un rob nu este mai mare decât stăpânul său, nici apostolul#13:16 nt Sau solia, trimisul, mesagerul. mai mare decât cel ce l-a trimis. 17Dacă știți toate acestea, ferice de voi dacă le faceți! 18Nu vorbesc despre voi toți; știu pe cine am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura: «Cel care mănâncă pâinea Mea#13:18 ct Unele mss conțin: mănâncă pâine cu Mine. și-a ridicat călcâiul împotriva Mea.»#13:18 ne Ps. 41:9. „A ridica călcâiul împotriva cuiva” este un idiom ebraic al cărui sens exact nu este clar. După Ellicot, expresia se referă la „a se înălța mai presus” (a se ridica pe călcâie) în semn de sfidare, împotrivire. Alte interpretări includ: a pune piedică (LXX), a pune piciorul pe grumaz, a lovi cu piciorul asemenea cailor etc. Indiferent care ar fi originea acestei expresii, ea trebuie interpretată în sensul unei împotriviri violente. 19Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. 20Adevărat, adevărat vă spun că cine primește pe cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine Mă primește; iar cine Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel care M-a trimis pe Mine.”

Descoperirea trădătorului

(Mt. 26:20-25; Mc. 14:17-21; Lc. 22:21-23)

21După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duh și a mărturisit: „Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi mă va trăda.” 22Ucenicii se uitau unii la alții, nefiind siguri despre cine vorbește. 23Unul dintre ucenicii lui Isus, cel pe care El îl iubea#13:23 ne Că Ioan, autorul evangheliei, se identifică pe sine cu „ucenicul iubit” reiese din 21:24. Vezi și 19:26-27; 20:2; 21:7, 20., stătea la masă rezemat pe pieptul lui Isus#13:23 nc În timpul lui Isus, mesenii stăteau întinși în poziție oblică, pe niște saltele sau rogojini, în jurul unor mese joase. Erau rezemați pe cotul stâng și se serveau cu mâna dreaptă. Pentru ucenicul iubit, care a avut privilegiul de a sta la dreapta lui Isus, o poziție de onoare, a fost suficient să se aplece puțin pe spate pentru a-și rezema capul de pieptul Mântuitorului. Același loc de onoare îi este acordat săracului Lazăr („în/la sânul lui Avraam”, Lc. 16:22) și lui Isus („în/la sânul Tatălui”, 1:18).. 24Așadar, Simon Petru i-a făcut semn#13:24 ct Unele mss adaugă: și i-a spus. să-L întrebe cine ar putea să fie cel despre care vorbește.#13:24 ct Un mss important (א) adaugă: și el I-a spus (sau L-a întrebat): „Cine este?” 25Atunci, rezemându-se pe pieptul lui Isus, ucenicul acela L-a întrebat: „Doamne, cine este?” 26Isus a răspuns#13:26 nt Lit. răspunde, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Cel pentru care voi întinge#13:26 nt Sau înmuia. bucățica și i-o voi da, acela este!” După ce a întins#13:26 nt Sau a înmuiat. Aici, forma verbală „a întins” este perfectul compus al verbului a întinge (sau a înmuia), nu a verbului a întinde, cu toate că cele două forme sunt identice. bucățica, a luat-o#13:26 nt Lit. o ia, un prezent istoric sau prezentul naratorului. La fel și în cazul verbului următor, a da. și i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.#13:26 ct Alte mss conțin: Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon. 27De îndată ce Iuda a luat bucățica#13:27 nt Lit. Și după bucățică, atunci… Modificat pentru claritate., a intrat Satan în el. Atunci Isus i-a zis#13:27 nt Lit. îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Ce vrei să faci, fă repede!” 28Niciunul din cei care stăteau la masă n-a înțeles de ce i-a spus aceasta. 29De vreme ce Iuda avea punga, unii credeau că Isus i-a zis: „Cumpără lucrurile de care avem nevoie pentru sărbătoare!” sau… să dea ceva săracilor. 30Așadar, după ce a luat bucățica, Iuda a ieșit îndată. Era noapte.

Porunca cea nouă

31Când el a ieșit, Isus a zis: „Acum Fiul Omului a fost proslăvit și Dumnezeu a fost proslăvit în El. 32Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El,#13:32 ct Unele mss omit: Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El. și Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuși și-L va proslăvi îndată. 33Copilașilor, încă puțin mai sunt cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le-am spus iudeilor că «Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni!», vă spun și vouă acum. 34Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții! Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. 35Prin aceasta vor cunoaște toți că Îmi sunteți ucenici: dacă aveți dragoste unii pentru alții.”

Isus anunță lepădarea lui Petru

(Mt. 26:31-35; Mc. 14:27-31; Lc. 22:31-34)

36Simon Petru I-a zis: „Doamne, unde Te duci?” Isus [i]#13:36 ct Unele mss omit: i (lui, pron.). Așezarea pronumelui în paranteză indică incertitudine cu privire la autenticitatea lui.-a răspuns: „Unde Mă duc Eu, tu nu Mă poți urma acum, dar mai târziu Mă vei urma.” 37„Doamne”, I-a zis#13:37 nt Lit. Îi zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului. Petru, „de ce nu Te pot urma acum? Îmi voi da viața pentru Tine!” 38Isus i-a răspuns#13:38 nt Lit. îi răspunde, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun: Nu va cânta cocoșul până când nu te vei lepăda de Mine de trei ori.”

Sélection en cours:

Ioan 13: NTSBR

Surbrillance

Copier