Faptele apostolilor 2
2
Coborârea Duhului Sfânt
1În ziua Cincizecimii#2:1 nt Lit. când a venit ziua Cincizecimii. Modificarea este una stilistică., erau toți împreună în același loc. 2Și deodată, din cer s-a auzit un sunet#2:2 nt În Gr. ἐγένετο ἄφνω, a avut loc un sunet sau a venit un sunet. ca vuietul unui vânt năpraznic și a umplut toată casa unde stăteau#2:2 nt Verbul καταμένω, a sta, a locui, este același ca în 1:13, ceea ce poate fi un indiciu că ucenicii se găseau la momentul acesta în „camera de sus”, unde stăteau de obicei. ei. 3Și li s-au arătat#2:3 nt Lit. au fost văzute lor (ὤφθησαν αὐτοῖς) este tradus de majoritatea versiunilor prin „li s-au arătat”. niște limbi ca de foc care, împărțindu-se, s-au așezat#2:3 nt Cu toate că verbul ἐκάθισεν este la singular, structura propoziției cere un plural. Păstrarea singularului în traducere este posibilă, totuși: „și pe fiecare dintre ei s-a așezat una”. câte una pe fiecare dintre ei. 4Și toți au fost umpluți#2:4 nt Traducerea aoristului pasiv ἐπλήσθησαν prin reflexivul s-au umplut, așa cum apare în VDCC, VBOR, VBA, sau GBV 2001 este incorectă, întrucât ucenicii nu se puteau umple de Duhul Sfânt singuri. Pasivul exprimă clar că ei au fost umpluți de cineva din exterior: de Dumnezeu Tatăl (In. 14:16-17, 26) sau de Însuși Cristos (Mt. 3:11 și par.; In. 7:37-39, 15:26). de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să rostească. 5Se aflau#2:5 nt Participiul κατοικοῦντες pare să includă aici și pe iudeii care erau rezidenți în Ierusalim doar pentru o scurtă perioadă, cu ocazia sărbătorilor religioase. De regulă, verbul κατοικἐω exprimă ideea de rezidență permanentă, așa cum este cazul și în 2:9. atunci în Ierusalim iudei, bărbați evlavioși#2:5 nt Adjectivul ἐυλαβής (devotat, reverențios, cu frică de Dumnezeu) este un sinonim al lui θεοσεβής (evlavios, pios, devotat, temător de Dumnezeu) – vezi R.C. Trench, Synonyms of the New Testament, p. 185-190. din fiecare națiune de sub cer. 6Când s-a auzit#2:6 nt Lit. când a avut loc sau când s-a întâmplat (γενομένης). sunetul acesta, mulțimea s-a adunat și era uluită pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. 7Erau uimiți și se mirau zicând: „Iată, oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc? 8Și atunci cum de auzim fiecare dintre noi propria limbă în care ne-am născut? 9Parți, mezi și elamiți; locuitori din Mesopotamia, Iudeea și Capadocia, Pont și Asia, 10Frigia și Pamfilia, Egipt și regiunile Libiei dinspre Cirene, vizitatori din Roma, 11iudei și prozeliți, cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu.” 12Erau, deci, toți uimiți și nedumeriți și ziceau unul către celălalt: „Ce înseamnă aceasta?”#2:12 nt Gr. Ce vrea să fie aceasta? (Τί θέλει τοῦτο εἶναι). 13Alții, însă, ziceau batjocorindu-i: „Sunt plini de must!”#2:13 nt Lit. ziceau că sunt plini de must. Pentru expresivitate, însă, este preferabilă forma dialogului.
Cuvântarea lui Petru în Ziua Cincizecimii
14Atunci Petru, ridicându-se în picioare împreună cu cei unsprezece, și-a înălțat glasul și le-a spus răspicat#2:14 nt Verbul ἀποφθέγγομαι se traduce prin a spune răspicat, a spune cu glas tare, a spune cu îndrăzneală (BDAG, 125, s.v. ἀποφθέγγομαι).: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și să vă plecați urechea#2:14 nt Expresia a pleca urechea traduce cel mai fidel înțelesul verbului ἐνωτίζομαι (rădăcină comună cu ὠτίον, ureche). Alternativ, verbul poate fi tradus prin „a asculta cu atenție”. la cuvintele mele. 15Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă imaginați#2:15 nt Verbul ὑπολαμβάνω înseamnă aici a imagina, a presupune, a crede, a gândi. Fiind un verb polisemantic, la 1:9 se traduce prin a lua, a prelua (vezi mai sus notele la 1:9 și 1:11). voi, căci este doar ceasul al treilea din zi#2:15 nc Adică ora 9 dimineața.. 16Ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17«Și se va întâmpla#2:17 nt Lit. va fi (ἔσται). în zilele de pe urmă,
zice Dumnezeu,
că voi turna din Duhul Meu peste toată omenirea#2:17 nt Gr. peste toată carnea (ἐπὶ πᾶσαν σάρκα), adică peste toată rasa umană. A traduce σάρξ prin făptură, așa cum fac mai multe versiuni, înseamnă a extinde coborârea Duhului și la alte creaturi decât rasa umană.,
fiii voștri și fiicele voastre vor profeți,
tinerii voștri vor avea vedenii#2:17 nt Lit. vor vedea vedenii.,
iar bătrânii voștri vor visa vise.
18Chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele
voi turna din Duhul Meu în
zilele acelea
și vor profeți#2:18 ne Cuvintele „și vor profeți” nu sunt citate din Ioel 2:29, ci sunt, probabil, o subliniere a ideii din v. 17..
19Voi face minuni sus în ceruri
și semne jos pe pământ;
sânge și foc și nori#2:19 nt Substantivul ἀτμίς, tradus în unele versiuni prin „vârtej” (VDCC, TSB), înseamnă „vapori”, „ceață”. VBA traduce prin „fumegare”. Am considerat că expresia „nori de fum” se apropie cel mai bine de intenția autorului biblic. de fum.
20Soarele se va preschimba în întuneric și luna în sânge,
înainte să vină ziua Domnului cea mare și strălucitoare.#2:20 nt Adjectivul ἐπιφανής are sensul de glorioasă (slăvită), strălucită, strălucitoare, remarcabilă. Am ales traducerea lui prin „strălucitoare”, pentru a sublinia și mai pregnant contrastul dintre „întunericul” care precede ziua Domnului și strălucirea pe care aceasta o va aduce.
21Și atunci#2:21 (17-21) Ioel 2:28-32 (3:1-5 LXX). oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.»#2:21 nt Lit. Și va fi [că] … (καὶ ἔσται).
22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: Pe Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin manifestări ale puterii#2:22 nt Substantivul la plural δυνάμεις, puteri, este greu de tradus în limba română. El se referă la acțiuni care pun în evidență puterea celui care le săvârșește (TDNT 2:284, 186; Nr. Strong 1411) sau la „manifestări ale puterii divine” (Liddell-Scott-Jones)., prin minuni și semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23pe Acesta, predat vouă potrivit planului dinainte hotărât și a preștiinței lui Dumnezeu, voi L-ați pironit#2:23 nt Verbul προσπήγνυμι are sensul de a țintui, a pironi (BDAG 884, s.v. προσπήγνυμι; S. Kubo, RGELNT, p. 102). și L-ați omorât prin mâinile#2:23 nt Expresia διὰ χειρὸς (sing.), prin mâna, a fost tradusă la plural, prin mâinile, pentru stilizarea textului. celor fără de Lege#2:23 ne Termenul ἄνομος, tradus de regulă prin „nelegiuiți” sau „fărădelege” se referă aici la cei „fără de Lege” care L-au răstignit pe Isus, adică la neamuri (vezi BDAG 86, s.v. 3.b.).. 24Dar Dumnezeu L-a înviat dezlegându-I legăturile morții#2:24 nt Lit. eliberându-L de durerile/agonia morții., întrucât nu era posibil să fie ținut de ea. 25Căci David spune despre El:
«Îl vedeam pe Domnul necurmat înaintea mea,
căci este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26De aceea mi s-a bucurat inima și limba mi s-a înveselit!
Mai mult, și trupul mi se va odihni#2:26 nt Verbul κατασκηνόω, a tăbărî, a așeza cortul, a locui temporar, exprimă aici odihna vremelnică a trupului. în nădejde,
27căci nu-mi vei părăsi sufletul în Locuința Morților#2:27 Gr. Ἅιδης, Hades.,
nici nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28Mi-ai făcut cunoscute căile vieții;
mă vei umple de bucurie cu prezența Ta.»#2:28 (25-28) Ps. 16:8-11.
29Fraților#2:29 nt Lit. Bărbaților, fraților… Apelativul „fraților” este suficient pentru a transmite informația că Petru se adresează în Ziua Cincizecimii doar bărbaților iudei și prozeliți, întrucât femeile nu participau la aceste sărbători., se cade să vă spun cu îndrăzneală despre patriarhul David că a murit, a fost îngropat, iar mormântul lui se află printre noi până în ziua aceasta. 30Așadar, el era profet și știa că Dumnezeu i-a promis cu jurământ că va așeza pe unul din urmașii#2:30 nt Lit. din rodul coapsei sale (ἐκ καρποῦ τῆς ὀσφύος αὐτοῦ). lui pe scaunul Său de domnie.#2:30 Ps. 132:11; 2 Sam. 7:12-13. 31Văzând mai dinainte, despre învierea lui Cristos a vorbit el când a zis că nici nu va fi părăsit#2:31 nt În gr. verbul este la aorist (ἐνκατελείφθη). Având aici cuvintele lui David transpuse într-o vorbire indirectă, schimbarea timpului de la trecut la viitor este necesară. Aceeași schimbare de timp are loc și în cazul verbului εἶδεν din următoarea propoziție. în Locuința Morților, nici carnea Lui nu va vedea putrezirea.#2:31 Ps. 16:10. 32Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus și noi toți suntem martorii acestui fapt. 33După ce a fost înălțat la dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, a turnat ceea ce vedeți și auziți. 34Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuși spune:
Domnul a zis Domnului meu:
«Stai la dreapta Mea
35până voi pune pe dușmanii Tăi
reazem#2:35 nt ne Substantivul în gr. este ὑποπόδιον care, literal, înseamnă „sub picioare” și se referă la scăunelul pe care cineva își reazemă picioarele atunci când este așezat pe un scaun (sau tron) mai înalt. Când termenul este folosit la figurat, îi este inerentă ideea de supunere a ceea ce este sub picioare față de cel care și-a așezat piciorul. Imaginea este împrumutată din practica învingătorilor în luptă care își puneau piciorul pe gâtul celor învinși. al picioarelor Tale!»#2:35 Vezi Ps. 110:1.
36Așadar, să știe cu siguranță#2:36 nt Varianta „să știe bine” care apare în mai multe versiuni românești nu traduce fidel adverbul ἀσφαλῶς, cu siguranță, fără îndoială. toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut și#2:36 nt Conjuncția καὶ nu poate fi omisă în traducere aici, pentru că face parte din structura καὶ … καὶ, atât…, cât și, sau și… și. Domn și Cristos pe Acest Isus pe Care voi L-ați răstignit.” 37Când au auzit, au fost străpunși în inimă și i-au întrebat#2:37 nt Lit. au spus… (εἶπόν). Având în vedere faptul că, în luarea lor de cuvânt, iudeii nu au spus altceva decât au pus o întrebare, traducerea verbului εἶπόν aici cu „au întrebat” reflectă corect intenția autorului. pe Petru și pe ceilalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” 38„Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre, și#2:38 nt ne Traducerea în VDCC a conjuncției καὶ cu adverbul „apoi” este incorectă, întrucât induce ideea unei succesiuni stricte a experiențelor care preced primirea Duhului, făcând din botezul în apă o condiție sine qua non pentru primirea Duhului. Din relatarea lui Luca reiese că, în anumite situații, Duhul poate fi primit și fără botezul în apă (ex., Fa. 2:4, 10:44 și posibil 9:17). veți primi darul#2:38 ne Cuvântul în greacă pentru dar este δωρεά și se referă la Duhul Însuși, nu la vreunul din darurile Duhului Sfânt. Sfântului Duh. 39Căci pentru voi este promisiunea și pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, oricât de mulți ar chema Domnul, Dumnezeul nostru.” 40Și cu multe alte cuvinte mărturisea și îi îndemna, zicând: „Mântuiți-vă#2:40 ne Lit. Fiți mântuiți!. Forma pasivă a acestui imperativ aorist (σώθητε) arată clar că autorul mântuirii este altcineva decât interlocutorii lui Petru. În limba română, însă, imperativul cere acțiune din partea subiectului și de aceea traducem acest imperativ printr-o formă activă – „Mântuiți-vă!” din mijlocul acestei generații#2:40 ne Cu toate că substantivul γενεά poate fi tradus și prin neam sau familie, considerăm că aici el se referă la totalitatea oamenilor care trăiesc în aceeași perioadă, adică la o generație de oameni. depravate!” 41Cei care au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de suflete. 42Ei perseverau#2:42 nt Verbul προσκαρτερέω are sensul de a persevera, a persista. Majoritatea traducerilor românești au optat pentru verbul „a stărui” cu toate că sensul primar al acestui verb este a insista, a ruga cu stăruință. în învățătura apostolilor și în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni.
Viața primilor creștini
43Fiecare suflet era cuprins de frică și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. 44Toți cei care au crezut erau împreună și aveau toate în comun. 45Își vindeau proprietățile și bunurile și împărțeau veniturile#2:45 nt Lit. le vindeau (διεμέριζον αὐτὰ), impresia fiind că averile și bunurile vândute erau împărțite. Logic, pronumele personal αὐτὰ trebuie să se refere la veniturile care s-au adunat din vânzarea bunurilor. Neștiind dacă vânzarea proprietăților sau a bunurilor se făcea pe bani sau lua forma unui troc, am considerat că este bine să evităm o referire strictă la venituri bănești, așa cum apare în VDCC și NTR. tuturor, după cum avea nevoie fiecare. 46În fiecare zi perseverau venind într-un cuget la Templu și frângeau pâinea prin case. Luau hrana cu bucurie și curăție de inimă, 47lăudând pe Dumnezeu și având trecere înaintea întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei care erau mântuiți.
Sélection en cours:
Faptele apostolilor 2: NTSBR
Surbrillance
Partager
Copier
Tu souhaites voir tes moments forts enregistrés sur tous tes appareils? Inscris-toi ou connecte-toi
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea