Matteu 18

18
U più impurtante in u regnu di Diu
(Mc 9,33-37; Lc 9,46-48)
1À quellu mumentu, i discepuli s'avvicinonu da Ghjesù è li dissenu: «Quale hè u più impurtante in u regnu di i celi?» 2Ghjesù chjamò un zitellu, u messe à mezu à elli 3è li disse: «Da veru, a vi dicu, s'è vo ùn cambiate è ch'è vo ùn tornite cum'è i zitellucci, mancu intrerete in u regnu di Diu. 4Quellu chì si sà fà chjucu cum'è stu zitellu, ecculu u più impurtante in u regnu di Diu. 5À chì riceve un zitellu cum'è què face à nome meu è riceve à mè stessu.»
Avertimenti
(Mc 9,42-48; Lc 17,1-2)
6«Ma sì qualchidunu face inciampà puru unu solu di sti chjuchi chì credenu in mè, megliu serebbe per ellu ch'elli u lampinu in mare cù una macine ligata à u collu. 7Guai à stu mondu, per via di tamanti scandali, scandali ci ne serà sempre, ma disgrazia à quellu chì ne hè a causa. 8S'è a to manu o u to pede ti portanu à fà male, mozza li è frumbula li luntanu: hè megliu per tè d'entre manimozzu o pedimozzu in a vita vera chè d'esse lampatu in u focu eternu cù duie mani è dui pedi! 9È sì u to ochju ti porta à fà male, caccia ti lu, è frumbulalu luntanu: hè megliu per tè d'entre in a vita vera cù un ochju solu chè d'esse lampatu in u focu di l'infernu cù dui ochji!»
Parabula di a pecura persa
(Lc 15,3-7)
10«Guardate vi di disprezzà puru unu solu di sti chjuchi, chì, a vi dicu, i so anghjuli, in celu, a faccia di u mo babbu a vedenu sempre. 11[Chì u Figliolu di l'Omu hè ghjuntu à salvà ciò chì era persu#18,11 Vede Lc 19,10..] 12Dite mi u vostru parè: unu chì hà centu pecuri, s'ellu l'accade chì una si perdi, ùn lasciarà e nuvanta nove altre in muntagna per andà à ricute è à salvà quella chì s'hè persa? 13È s'ellu li stalva di truvà la, a vi dicu da veru, serà più cuntentu per via di sta pecura chè di l'altre nuvanta nove chì ùn s'eranu perse. 14Cusì u vostru Babbu#18,14 U vostru Babbu: certi manuscritti anu: u me Babbu. chì hè in celu vole ch'ellu ùn si perdi mancu unu di sti chjuchi.»
Currezzione fraterna
(Lc 17,3)
15«Sì u to fratellu ti face u male, vai è trova lu, è fà li i to rimprovari da tè à ellu, senza chì nimu senti. S'ellu ti stà à sente, averai acquistatu un fratellu. 16S'ellu ùn ti stà micca à sente, fà ti aiutà da una o due persone, di manera chì Ogni affare sia decisu secondu a parolla di dui o trè testimoni#18,16 Dt 19,15.. 17S'ellu ricusa di stà li à sente, dì la à cumunanza di a chjesa, è s'ellu ricusa di stà à sente ancu a cumunanza di a chjesa, ch'ellu ti venghi quant'è un paganu è un publicanu.
18«Da veru, a vi dicu: ciò ch'è vo ligherete nantu à a terra serà ligatu in celu, è ciò ch'è vo sciuglierete nantu à a terra in celu serà scioltu#18,18 Paragunà cù 16,19; Ghjv 20,23
A prighera in cumunu
19«Da veru, vi dicu dinò, sì dui di voi, nantu à sta terra, si mettenu d'accordu per dumandà ciò chì voglia sia, li serà data da u mo Babbu chì stà in i celi. 20Chì, induve elli sò aduniti dui o trè per chjamà u mo nome, à mezu à elli ci sò ancu eu.»
A misaricordia: parabula di u servu senza pietà
21Allora Petru s'avvicinò da Ghjesù è li cherse: «O Signore, quantu volte averaghju da perdunà à u mo fratellu s'ellu mi face u male? Sin'à sette volte?» 22Ghjesù li disse: «Ùn dicu micca sin'à sette, ma sin'à settanta volte sette volte. 23U regnu di i celi hè cum'è quellu rè chì volse fà i so conti cù i so servi. 24À l'apprima, li ne purtonu unu chì devia dece mila talenti. 25Cum'ellu ùn li pudia rende, u rè urdinò di vende lu da schiavu, cù a moglia, i figlioli è tuttu ciò ch'ellu avia, per pacà u debitu. 26Allora u servu si lampò in dinochje è messe à pricà lu: “Appii a pacenza cun mè chì ti pacaraghju.” 27U rè fù cummossu: u lasciò andà è squassò u debitu. 28Surtendu, u servu infattò un paru soiu chì li devia centu pezzette d'argentu; u pigliò per a cannella è u strinse dicendu: “Paca ciò chè tù mi devi.” 29L'altru li si lampò à i pedi è messe à pricurà lu: “Appii a pacenza cun mè chì ti pacaraghju.” 30Ma l'altru ùn volse sente nunda, u fece ancu mette in prigiò sin'à ch'ellu avessi pacatu u so debitu. 31Videndu què, l'altri servi funu assai tristi è andonu à cuntà à u so rè tuttu ciò chì era accadutu. 32Allora u rè chjamò dinò quellu servu è li disse: “Gattivu sughjettu, t'avia perdunatu tuttu stu debitu per via ch'è tù m'avii pricuratu. 33Ancu tù, devii avè pietà di u to cumpagnu, cum'è mè quand'eu aghju avutu pietà di tè.” 34È, inzergatu, u fece mette in prigiò sin'à ch'ellu si fussi sdebbitatu in tuttu. 35Cusì ferà cù voi tutti u mo Babbu chì stà in i celi, sì nimu hè bonu à perdunà di core à u fratellu.»

اکنون انتخاب شده:

Matteu 18: 4EvCors

های‌لایت

به اشتراک گذاشتن

کپی

None

می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید