Matteu 17

17
A trasfigurazione
(Mc 9,2-13; Lc 9,28-36)
1Sei ghjorni dopu Ghjesù piglia cun ellu à Petru, à Ghjacumu cù u fratellu Ghjuvanni è i si porta da parte nantu à un altu monte. 2Custì muta forma davanti à elli. È a so faccia lucia cum'è u sole, è i so panni eranu venuti bianchi cum'è a luce#17,2 Paragunà cù 2 Pt 1,16-18.. 3Ed eccu davanti à elli à Musè ed Elia chì ragiunavanu cun Ghjesù. 4Tandu Petru piglia è dice à Ghjesù: «Signore, hè una campa per noi di esse quì; s'è tù voli, aghju da mette trè tende, una per tè, una per Musè è l'altra pè Elia.» 5Mentre ch'ellu parlava, eccu un nulu luminosu chì i ingutuppa à tutti, è una voce falata da u nulu dice: «Questu quì hè u mo figliolu predilettu, quellu chì mi ralegra. State lu à sente#17,5 Vede 17,5 è a nota.6Intesu isse parolle, i discepuli spaventati si lamponu di faccia in terra. 7Ma Ghjesù si avvicinò, i tuccò di manu è li disse: «Arritti è ùn abbiate paura!» 8Alzanu l'ochji è ùn vedenu chè à Ghjesù solu.
9Ind'u mentre ch'elli falavanu da u monte, Ghjesù li cumanda cusì: «Ùn dite à nimu ciò chì s'hè palesu quì, prima di chì u Figliolu di l'Omu si sia arrittu da trà li morti.» 10È tandu i discepuli li dumandonu: «Ma cumu serà chì i maestri di a Lege dicenu ch'ellu ci vole prima ch'ellu venghi u prufetu Elia#17,10 Paragunà cù Ml 3,23.11Ellu risponde: «Hè vera chì Elia deve vene prima à assestà tuttu, 12ma eu vi dicu ch'ellu hè ghjuntu digià, ma ùn l'anu micca cunnisciutu è li anu fattu tuttu ciò ch'ella li paria. Cusì ancu à u Figliolu di l'Omu l'anu da fà soffre.» 13Tandu i discepuli anu capitu ch'ellu vulia parlà di Ghjuvanni u Battistu.
Un zitellu indemuniatu
(Mc 9,14-29; Lc 9,37-43)
14Quand'elli ghjunghjenu avvulegju à a ghjente un omu si avvicina è si lampa in dinochje 15dicendu: «Signore, abbii pietà di u mo figliolu: hà u malcadutu è soffre u castigu#17,15 Vede 4,24 è a nota.. Spessu si lampa ind'è u focu è spessu indè l'acqua. 16L'aghju purtatu ind'è i to discepuli ma ùn l'anu pussutu guarì.» 17È Ghjesù risponde è dice: «O leva infida è storta, sin'à quandu aghju da stà cun voi? sin'à quandu v'aghju da suppurtà? Purtate mi lu quì!» 18Ghjesù minacciò u demoniu è quellu iscì da u zitellu chì fù subitu guaritu. 19Tandu i discepuli si avvicinanu, u piglianu da parte è li dicenu: «Cumu hè chì no ùn l'avemu pussutu caccià noi?» 20Ellu li disse: «Hè per via di a vostra poca fede; da veru, a vi dicu, chì s'è vo avete a fede, puru quant'è un granellucciu di mustarda#17,20 Un granellucciu di mustarda: u granellu di a mustarda facia da paracone di a chjuculezza. Vede 13,32., dicerete à sta muntagna: “vai da quì à custì, è anderà”; è ùn ci serà nunda ch'è vo ùn possite fà. 21[Ma quessi i demonii, ùn si ne vanu chè s'omu preca è s'omu face u dighjunu.]»
Ghjesù torna à annunzià ch'ellu hà da more è rinvivisce
(Mc 9,30-33; Lc 9,43-45)
22Cum'elli eranu inseme in Galilea, Ghjesù li disse: «U Figliolu di l'Omu deve esse messu in e manu di l'omi: 23l'anu da tumbà è hà da risuscità u terzu ghjornu.» Allora i discepuli funu tristi assai.
Ghjesù paca u daziu
24Quand'elli ghjunsenu in Cafarnau, quelli chì tuccavanu u daziu di u tempiu dissenu à Petru: «U daziu, ùn lu paca micca u vostru maestru#17,24 Vede Es 30,11-16.25Petru rispose: «Iè chì u paca.» Entruti in casa, Ghjesù parlò u primu è disse: «Chì dici, o Simò? Una tassa o un impositu, i rè di a terra à quale u facenu pacà: à i so figlioli o à i furesteri?» 26Ellu rispose: «À i furesteri.» È Ghjesù disse: «Dunque i figlioli ùn sò micca ubligati à pacà. 27Ma ùn femu scandalu; vai à u mare, lampa l'ambu per piscà è u primu pesciu ch'è tù piglierai, apri li a bocca chì ci ai da truvà una muneta di argentu: piglia la è dà la per mè è per tè.»

انتخاب شده:

Matteu 17: 4EvCors

های‌لایت

به اشتراک گذاشتن

کپی

None

می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید