Faptele apostolilor 27
27
Călătoria lui Pavel spre Roma
1Când s-a hotărât că vom călători pe mare spre Italia, l-au predat pe Pavel și pe alți câțiva deținuți în grija unui centurion pe nume Iulius, din cohorta Augusta#27:1 nt Augustus este echivalentul latin al grecescului Sebastos (Σεβαστός), un titlu de respect atribuit cezarului, dar și un titlu onorific acordat unor legiuni sau altor formațiuni militare romane. Vezi BDAG 917, s.v. σεβαστός.. 2După ce ne-am îmbarcat într-o corabie din Adramit care era gata să plece spre câteva porturi#27:2 nt Lit. locuri. Modificarea este una stilistică. din Asia, am ridicat ancora#27:2 nt Lit. am fost sloboziți în largul mării. Verbul ἀνάγω, a urca, a duce spre înalt, în context nautic, poate fi tradus prin: a ridica ancora sau a ridica pânzele (vezi BDAG 62, s.v. ἀνάγω 4).. Împreună cu noi era și Aristarh, un macedonean din Tesalonic. 3A doua zi am ajuns la Sidon. Iulius s-a purtat prietenos cu Pavel și l-a lăsat să meargă la prietenii lui pentru a primi îngrijire. 4Am plecat de acolo și am navigat la adăpostul#27:4 nt Lit. pe sub Cipru, adică pe sub țărmul înalt al Ciprului. Ciprului, din cauza vânturilor care ne erau potrivnice. 5Străbătând largul mării#27:5 nt Lit. adâncul mării sau largul mării. de-a lungul coastei Ciliciei și Pamfiliei, am ajuns la Mira#27:5 nc Mira a fost o cetate pe coasta de sud a Asiei Mici, în Licia. în Licia#27:5 nc Licia este o regiune în partea de sud a Asiei Mici, de forma unei mici peninsule, la vest de Pamfilia.. 6Acolo centurionul a găsit o corabie din Alexandria care se îndrepta spre Italia și ne-a îmbarcat pe ea. 7Timp de mai multe zile am înaintat încet și cu greutate și am ajuns față în față cu Cnidus#27:7 nc Cnidus este o mică peninsulă în partea de sud-vest a Asiei Mici.. Pentru că vântul nu ne-a lăsat să ne apropiem de țărm, am plutit de-a lungul coastei insulei Creta, pe lângă Capul Salmona. 8Trecând cu greu de el, am ajuns la un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape cetatea Lasea.
9Trecuse multă vreme și, întrucât călătoria a devenit periculoasă fiindcă trecuse deja și postul#27:9 ne Postul menționat aici este postul ocazionat de Ziua Ispășirii (Yom Kippur). Aflăm, așadar, că acest segment de călătorie are loc toamna, în cursul lunii octombrie., Pavel i-a îndemnat: 10„Oamenilor, văd că această călătorie se anunță#27:10 nt Sau urmează a fi. Forma „se anunță” este preferabilă, întrucât textul precizează mai târziu că nu s-au înregistrat pierderi în vieți omenești. a fi cu primejdii și cu multă pierdere, nu numai pentru marfă și corabie, ci și pentru viețile noastre.” 11Dar centurionul a fost mai degrabă convins de cârmaciul corabiei și de proprietarul ei, decât de spusele lui Pavel. 12Întrucât portul nu era potrivit pentru iernat, cei mai mulți au hotărât să plecăm de acolo și, dacă s-ar putea, să ajungem și să iernăm la Fenix, un port al Cretei cu deschidere#27:12 nt Lit. care privește spre. Modificat din rațiuni stilistice. spre vânturile Libos și Chorus#27:12 nc Navigația spre port era asigurată de Africus (sau Libos), vântul de la SV, iar plecarea din port de Chorus (sau Caurus), vântul de NV..
Furtună pe mare
13Bătând un vânt ușor dinspre sud, ei au crezut că-și pot atinge scopul și, ridicând ancora, pluteau foarte aproape de țărm, de-a lungul Cretei. 14Dar nu după mult timp, a început să bată dinspre insulă un vânt năpraznic, numit Eurachilon#27:14 nc Vânt deosebit de rece și violent dinspre NE (Strabo, Geography 1.2.21).. 15Corabia a fost smulsă și, neputând să se împotrivească vântului, ne-am lăsat purtați de el. 16Trecând repede, la adăpostul unei insule numită Cauda#27:16 nc O mică insulă în sudul Cretei. Unele mss conțin Clauda (sau Cauda), probabil denumirea inițială a insulei (BDAG 535, s.v. Καῦδα)., am reușit cu greu să ținem sub control barca#27:16 nc Fiecare corabie avea o barcă pe care o trăgea după ea pe vreme bună. Era folosită la coborârea ancorelor, la deplasarea pasagerilor și a echipajului de la corabia ancorată spre țărm, cât și pentru eventuale reparații de urgență atunci când corabia era în larg.. 17După ce au ridicat-o, au folosit niște frânghii#27:17 nt Sau odgoane. pentru a încinge corabia pe dedesubt. Temându-se să nu naufragieze în Sirte#27:17 nt nc Sau bancurile de nisip din Marea Sirte. Marea Sirte este un golf pe coasta Africii de Nord (Libiei), numit de Pliniu ca „cimitirul marinarilor” (Nat.Hist. 5.26)., au coborât pânzele#27:17 ne Nu este sigur la ce anume se referă aici σκεῦος, instrument, unealtă. Unele traduceri au „ancora plutitoare” sau „ancora de furtună”, o platformă de lemn ancorată de pupa corabiei, care reducea viteza de deplasare a acesteia. Având în vedere faptul că în 10:11 termenul se referă la o pânză, probabil că și aici referirea este la pânzele corabiei, nu la un obiect de lemn. și astfel au fost purtați de vânt. 18Fiind puternic izbiți de furtună, în ziua următoare au început să arunce#27:18 nt Avem aici un imperfect incoativ care pune accentul pe începutul acțiunii. încărcătura, 19iar în a treia zi, cu mâinile lor au aruncat uneltele corabiei. 20După ce timp de mai multe zile nu s-a arătat nici soarele nici stelele, iar o furtună deloc mică ne presa din greu, am început să pierdem#27:20 nt Avem aici un imperfect incoativ care pune accentul pe începutul acțiunii. orice speranță că vom fi salvați.
21Trecuse mult timp de când oamenii nu mai mâncaseră. Atunci Pavel a stat în mijlocul lor și a spus: „Bărbaților, trebuia să mă fi ascultat pe mine și să nu fi plecat din Creta; am fi fost scutiți de această primejdie și pierdere. 22Acum, însă, vă îndemn să prindeți curaj, căci niciunul din voi nu-și va pierde viața, doar corabia se va pierde. 23Căci un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparțin și pe Care Îl slujesc a stat lângă mine azi-noapte, 24spunându-mi: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului. Iată că Dumnezeu ți-a dat în dar pe toți cei care călătoresc împreună cu tine.» 25De aceea, bărbaților, prindeți curaj căci am încredere în Dumnezeu că va fi întocmai cum mi s-a spus. 26Dar trebuie să naufragiem#27:26 nt Verbul ἐκπίπτω, în contextul transporturilor navale, poate fi tradus în două moduri: 1) a se abate de la direcția inițială, a fi împins spre și 2) a naufragia. Având în vedere faptul că Pavel a fost înștiințat de înger cu privire la pierderea corabiei, al doilea sens al verbului este mai potrivit în această situație. (Vezi BDAG 308, s.v. ἐκπίπτω 2) pe o insulă!”
27În cea de-a paisprezecea noapte, pe când eram purtați de vânt prin Adriatica#27:27 nc Este vorba de porțiunea Mării Mediterane care se găsește între Creta, Grecia, Malta și Italia. Pe vremea aceea era socotită ca fiind parte a Mării Adriatice., către miezul nopții, corăbierii credeau#27:27 nt În sensul că au presupus, au socotit. că se apropie#27:27 nt Lit. că li se apropie un țărm. de un țărm. 28Măsurând adâncimea apei, au găsit că era de douăzeci de stânjeni#27:28 nc Un stânjen, aprox. 1,80 m.. Mergând puțin mai departe, au măsurat-o din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 29Temându-se să nu dăm peste locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă și se rugau să se facă ziuă. 30Întrucât corăbierii au căutat să fugă de pe corabie și au coborât barca de salvare în mare, pretinzând că vor să arunce niște ancore de la proră, 31Pavel a spus centurionului și soldaților: „Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu veți putea să vă salvați!” 32Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii și au lăsat-o să cadă.
33Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce, spunând: „Este a paisprezecea zi astăzi de când stați în așteptare flămânzi, fără să fi pus ceva în gură#27:33 nt Lit. fără să fi luat ceva.. 34De aceea vă îndemn să mâncați, pentru că lucrul acesta este spre salvarea voastră. Căci niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde.” 35După ce a spus aceste cuvinte, a luat pâine, a mulțumit lui Dumnezeu în prezența tuturor și, frângând-o, a început să mănânce. 36Toți au prins curaj și au mâncat și ei. 37Eram de toți două sute șaptezeci și șase de suflete în corabie. 38După ce s-au săturat, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.
Naufragiul
39Când s-a făcut ziuă, n-au recunoscut uscatul. Au zărit, însă, un mic golf având țărmul nisipos, spre care aveau de gând, dacă ar fi putut, să îndrepte corabia. 40Au tăiat frânghiile#27:40 nt Lit. au tăiat ancorele. Modificat pentru claritate. ancorelor și le-au lăsat în mare. Totodată, dezlegând frânghiile cârmei și ridicând pânza cea mică#27:40 nt Termenul ἀρτέμων se referă la trinca unei corăbii – pânza mică, de formă pătrată, care se deschide la baza trinchetului. în bătaia vântului, au început să se îndrepte spre țărm. 41Dând peste un banc de nisip#27:41 ne Lit. peste locul de întâlnire a celor două mări. Este vorba de bancul de nisip ce se formează între Marea Mediterană („Adriatică” în Faptele Apostolilor) și apele golfului., ei au împotmolit corabia. Prora s-a înfipt și a rămas înțepenită, iar pupa a fost sfărâmată de forța valurilor#27:41 ct Unele mss omit: valurilor.. 42Sfatul soldaților a fost să-i ucidă pe deținuți, ca nu cumva să scape vreunul înotând. 43Însă centurionul, dorind să-l scape pe Pavel, le-a împiedicat planul și a poruncit celor care pot să înoate să se arunce primii în apă și să se îndrepte spre țărm, 44iar ceilalți să-i urmeze, unii pe scânduri, alții pe câte ceva din corabie. Și așa s-a făcut că toți au ajuns în siguranță pe uscat.
Actualmente seleccionado:
Faptele apostolilor 27: NTSBR
Destacar
Compartir
Copiar
¿Quieres tener guardados todos tus destacados en todos tus dispositivos? Regístrate o inicia sesión
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea