Numeri 6
6
Legea Nazireatului
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Copiilor lui Israel,
Vorbește-le în acest fel:
„Când un bărbat sau o femeie,
O hotărâre, au să ieie,
Prin care vor ca să se știe
Că despărțiți doresc să fie
De ceilalți, căci așa au vrut
Și-o juruință au făcut –
De Nazireat – ca să se-nchine
Lui Dumnezeu, se vor abține
3De a bea vin; nu vor avea
Voie, de-atunci, ca să mai bea
Nici băuturi îmbătătoare
Și nici oțeturile care,
Din băuturi, s-au obținut,
Ori cari, din vinuri, s-au făcut.
Nu vor putea a fi băute
Nici băuturile făcute
Din struguri storși. De-asemenea,
Nici să mănânce, n-or putea,
Strugurii proaspeți, strânși din vie,
Nici cei uscați. Deci, să se știe
4Că nu mai pot să folosească
Nimic din ce-o să dăruiască
Via, cât timp s-au închinat
Lui Dumnezeu, prin Nazireat:
Nici sâmburii strugurilor,
Nici pielița boabelor lor.
5În Nazireat, omu-i oprit
A-și rade părul. Negreșit,
Până se vor fi terminat
Zilele-n care, închinat,
A vrut să fie, Domnului,
Omul e sfânt, iar părul lui
Trebuie-n voie-a fi lăsat
Să crească, făr’ a fi tăiat.
6În toată-acea perioadă-n care,
Prin jurământ, acel om are
A fi Domnului închinat,
Nu trebuie a fi lăsat,
De morți, de-a se apropia.
7Acel om, grijă, va avea
A nu se pângări cumva.
Chiar dacă întâmpla-se-va
Ca mama sau tatăl să-i moară,
Frate ori soră bunăoară,
Oprit are să fie el
Să îi atingă în vreun fel,
Căci închinarea Domnului
Se află peste capul lui.
8Cât ține al său nazireat,
El, Domnului, va fi-nchinat.
9Atunci când întâmpla-se-va
Că o să moară cineva –
Năpraznic – lângă omu-acel,
Capul, atunci, să-și radă el,
Căci al său cap ce-i închinat,
S-a făcut, astfel, necurat.
Să-și radă părul capului,
În ziua curățirii lui –
Adică în a șaptea zi.
10Când va veni a opta zi,
La preot, omul se va duce.
O jertfă, el îi va aduce
Atunci, la ușa cortului,
Cum cere curățirea lui.
Va trebui să ia cu el,
Atunci, doi pui de porumbel,
Sau poate două turturele.
11Una din păsările-acele
Are să aibă drept menire
De jertfă pentru ispășire,
Iar pe cealaltă o socot
Să-Mi fie ardere de tot.
Preotul o să le primească,
Și trebuie să le jertfească
Așa precum s-a poruncit.
Pentru păcatul săvârșit
De cel ce fost-a necurat
Deși era în nazireat,
Va face – prin a sa menire –
O slujbă pentru ispășire.
Iar Nazireul, mai apoi,
Capul, își va sfinți-napoi –
Atuncea chiar – în ziua-n care
A adus jertfele. El are
12Să se închine Domnului,
Din nou, în nazireatul lui.
Apoi, el trebuie să vină
Să dea, drept jertfă pentru vină,
Un miel de-un an. Zilele lui,
Din timpul nazireatului
Ținut pân’ nu s-a întinat,
În seamă, nu-i va fi luat,
Căci nazireatul – negreșit –
Prin mortu-atins, s-a pângărit.”
După isprăvirea nazireatului
13„Iată acum, legea pe care
Vremea de nazireat o are:
La împlinirea vremii lui,
Omul, la ușa cortului,
Va trebui să fie dus.
14Apoi, un dar va fi adus,
Care – așa precum se știe –
Un miel de-un an are să fie.
Acela o să trebuiască,
Fără cusur, să se vădească.
Mielul, Eu am să îl socot
Să-Mi fie ardere de tot.
O oaie de un an apoi,
Mai trebuie s-aduceți voi.
Și-aceasta, de-asemenea,
Nici un cusur nu va avea.
Oaia să aibă drept menire
De jertfă pentru ispășire.
Și un berbec să mai luați –
Fără cusur – și să Mi-l dați.
El o să aibă drept menire
De jertfă pentru mulțumire.
15Un coș de-azimi să se mai dea;
Va trebui, de-asemenea,
Dat – pentru darul de mâncare –
Turte, din a făinii floare,
Cari, cu ulei, s-au frământat.
Plăcinte fără aluat –
Cu untdelemn numai stropite –
Mai trebuie-a fi dăruite.
Să se mai dea și o măsură
De jertfă pentru băutură,
Așa precum a trebuit
Dată în mod obișnuit.
16Totul e dat preotului,
Care-naintea Domnului
Aduce – prin a sa menire –
Jertfa care-i de ispășire,
Precum și jertfa ce-o socot
Să-Mi fie ardere de tot.
17Berbecul ce avea menire
De jertfă pentru mulțumire –
Adus în fața Domnului
Prin mâinile preotului –
Are să fie însoțit
De coșul de azimi, primit.
Să pregătească, apoi, are –
Preotul – darul de mâncare,
Și să-i alăture-o măsură
Din jertfa pentru băutură.
18Cel care este Nazireu,
La ușa de la cortul Meu,
Să-și radă părul capului,
Cari închinat e, Domnului.
Părul să fie-apoi luat
Și pus pe focul ațâțat
Sub jertfa dată cu menire
De jertfă pentru ispășire.
19De la berbec, va fi luată –
Fiartă fiind, întâi – o spată –
Pe cea din dreapta; după care,
Din coș, apoi, preotul are
Să ia o turtă, însoțită
De o plăcintă nedospită.
Acestea, Nazireului,
Date vor fi. În mâna lui –
După ce fost-au adunate
De preot, vor fi așezate,
Când și-a ras părul capului
Cari închinat e, Domnului.
20Atuncea când va fi luat
Darul acela, legănat
Va fi, în fața Domnului,
De mâinile preotului.
Aceste lucruri, toate, sânt
Considerate „lucru sfânt”.
Ele, cu pieptul legănat,
Cu spata ce în dar s-a dat
Lui Dumnezeu, drept jertfă care
Luată e prin ridicare,
Vor fi ale preotului.
Apoi el, Nazireului,
Îngăduință să îi dea
Să poată, iarăș’, vin, să bea.
21Legea va fi de folosință
Pentru cei cari, o juruință
De nazireat, vor fi făcut.
Acesta e darul cerut –
Adus în fața Domnului –
Dat pentru nazireatul lui,
Afară de ce va putea –
După mijloace – ca să dea.
Să împlinească, negreșit,
Tot ceea ce e potrivit
Cu juruința ce-a făcut,
Așa precum este cerut
De către legea Domnului
Ce-i dată nazireatului.”
Binecuvântarea
22Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
23„Tu, lui Aron, astfel să-i spui –
Și-asemenea fiilor lui:
„Iată cum o să procedați
Atunci când binecuvântați
Copii-aflați în Israel:
Veți spune dar, în acest fel:
24„Domnul te binecuvinteze
Și paza Lui să te vegheze.
25Să lumineze, peste tine,
Lumina cari, de la El, vine –
Care, din Fața Lui, răsare –
Și să-ți arate îndurare.
26Fața să-și ‘nalțe Dumnezeu,
Asupră-ți, și să-ți dea, mereu,
Pacea pe cari doar El o are.”
27Veți pune, peste fiecare
Copil născut în Israel,
Numele Meu, în acest fel.
Atunci, Eu vă voi asculta
Și vă voi binecuvânta.”
Currently Selected:
Numeri 6: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
