Numeri 5
5
Izgonirea celor necurați
1Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
2„Lui Israel, când îi vorbești,
Tu trebuie să-i poruncești
Ca, de la el, să-l izgonească
Pe cel pe care-o să-l găsească
Cu lepră, sau pe-acela care
Scurgeri ale seminței are,
Ori pe cel care s-a atins –
Întâmplător, sau înadins –
De-un mort și astfel, e-ntinat.
3Fie femeie ori bărbat,
Afară vor fi scoși, îndată,
Ca nu cumva, tabăra toată,
În care-i locuința Mea,
S-ajungă-a se spurca și ea.”
4Întreg Israelu-a făcut
Așa cum Domnul a cerut,
Și-ntocmai, a înfăptuit
Ceea ce El le-a poruncit
Prin Moise-atunci când l-a chemat
Și când, poruncile, i-a dat.
Despăgubirea pentru furt
5Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
6„Copiilor lui Israel,
Să le vorbești, în acest fel:
Când un bărbat, sau o femeie –
Cu voie, ori fără să vreie –
Va săvârși un lucru rău
Față de un aproape-al său,
Prin ceea ce a săvârșit,
El se va face, negreșit –
Față de Domnul – vinovat.
7Să-și recunoască-al său păcat,
Mărturisindu-l, iar apoi,
Să dea-ntregime, înapoi,
Prețul cu care-i prețuit
Lucrul pe cari l-a dobândit
Prin mijloace care-s vădite
Dosnice-a fi și necinstite.
La prețul care va fi dat,
Mai trebuie adăugat
A cincea parte, după care
Să-l dea celui față de care,
Omul se face vinovat.
8În caz că nu va fi aflat
Omul care să se vădească
A fi în drept ca să primească
Lucrul, sau lucruri dobândite
Prin mijloacele necinstite,
Acele lucruri, înapoi,
La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –
Deci preotului să se dea.
Acesta are să le ia,
Afară de berbecul dat
Ca jertfă, de cel vinovat,
Cu care, prin a sa menire,
El o să facă ispășire.
9Deci orice dar care e dat,
Prin ridicare, și-nchinat
E de-ai lui Israel copii,
Lui Dumnezeu, voiesc să știi
Că e al preotului, care
Le va lua, prin ridicare.
10Ce-i închinat lui Dumnezeu,
Al preotului e, mereu.”
Apa de gelozie
11Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
12Copiilor lui Israel,
Să le vorbești, în acest fel:
„Atunci când se va fi-ntâmplat,
Că față de al său bărbat,
Necredincioasă se vădește
Nevasta și păcătuiește;
13Dacă, pe altul, va avea,
Care se va culca cu ea,
Fără a ști al ei bărbat;
Sau dacă se va fi-ntâmplat,
Cumva, ca să se pângărească,
Dar fără ca să se găsească
Vreun martor, împotriva ei –
Adică fără vreun temei
Să poată fi învinuită,
Pentru că nu a fost găsită,
Asupra faptei, niciodat’;
14Iar dacă, peste-al ei bărbat
Se-ntâmplă, că are să vie,
Cumva, un duh de gelozie
Atuncea când el bănuiește
Că soața lui se pângărește –
Sau dacă n-a fost pângărită
Dar de-al ei soț e bănuită,
Deși temei nu a avut –
Iată ce trebuie făcut:
15Omul, nevasta, să își ia
Și să se ducă-apoi, cu ea,
La preot. Tot atuncea, are
Să ducă și-un dar de mâncare.
Acela trebuie să fie
Adus pentru a lui soție.
Din efă, el are să ia
A zecea parte, ca s-o dea
Drept dar, atunci când o să vină,
Doar din a orzului făină.
Cu untdelemn, să nu-l stropească;
De-asemeni, n-o să trebuiască
Tămâie-a pune, peste el,
Pentru că darul de-acest fel
Are o singură menire:
De-a face o descoperire,
De-a lumina – se înțelege –
Ascunsa ei fărădelege.
16Preotu-apoi are s-o ieie
Și să o pună, pe femeie,
Să stea-n picioare-n fața Lui –
Adică-n fața Domnului.
17Numai în vase care sânt
Alcătuite din pământ,
Preotul trebuie să ia
Apă sfințită; iar în ea,
Țărână, are-apoi să pună
Pe care-ntâi el o adună
De pe podeala cortului.
18Femeia-n fața Domnului
Să stea-n picioare. Negreșit,
Capu-i va fi descoperit.
În mâini, atunci, preotul are
Să-i pună darul de mâncare
Adus de soț, având menire
De-a face o descoperire;
În mâini, ea trebuie să ție
Darul adus din gelozie,
Iar preotul, în mâna lui,
Să ia, ale blestemului
Ape, care vor fi amare.
19Apoi el, pe femeia care
Este în fața lui, s-o pună
Să jure și astfel, să spună:
„Dacă nicicând, nu s-a culcat,
Cu tine, nici un alt bărbat,
Afară doar de soțul tău,
Dacă n-ai săvârșit vreun rău –
Căci tu ești sub puterea lui
Și-i aparții doar soțului –
Și dacă nu te-ai abătut
Dar, de la el, căci te-ai ținut
Tare, să nu păcătuiești,
Cu altul, să te pângărești,
Atunci aceste ape-amare
Ce-s de blestem aducătoare,
Nu îți vor face nici un rău,
Când vor intra, în trupul tău.
20Dar dacă sub puterea lui –
Adică sub a soțului –
Aflându-te, rele-ai făcut
Și, de la el, te-ai abătut,
Cu altul, să te pângărești –
Deci dacă vinovată ești,
Pentru că te-ai împreunat,
Vreodată, cu un alt bărbat” –
21Iar preotul are s-o pună
Să jure, iar apoi, să-i spună: –
„Domnul va face ca să vie
Blestem, asupră-ți, și urgie.
Te va lovi urgia Lui,
În mijlocul poporului,
Iar coapsa îți va fi uscată
Și burta îți va fi umflată.
22Atunci, aceste ape-amare
Și de blestem aducătoare –
Care pătrund în trupul tău –
În urmă, îți vor face rău:
În măruntaie-ți ajungând,
O să-ți vezi pântecul crescând,
Iar coapsa îți va fi uscată –
Dacă, cumva, ești vinovată –
De către-al apelor venin!”
Ea zice-va: „Amin! Amin!”
23Aste blesteme, mai departe,
Scrise să fie într-o carte,
De către preot, după care,
Cu apele cele amare,
El să le șteargă. Să îi dea
24Apoi, femeii ca să bea
Din apele cele amare
Ce-s de blestem aducătoare.
Ele, în ea, au să se-adune,
Și-i vor aduce-amărăciune.
25Când va sfârși, preotul are
Ca să ia darul de mâncare
Din mâna ei, și-n fața Lui –
Adică-n fața Domnului –
Să legene-ntâi acel dar,
Și să-l aducă pe altar.
26Un pumn să ia din el ‘nainte,
Pentru aducere aminte,
Și să-l arunce, peste jar,
Ca să îl ardă, pe altar.
Apoi, femeii să îi dea,
Din acea apă, ca să bea.
27După ce ea va fi băut –
Dacă păcate a avut
Prin faptul că s-a pângărit
Cu altul și s-a dovedit
Necredincioasă celui care
Bărbat îi este – apa are
Ca-n pântece să i se-adune
Și să-i aducă-amărăciune.
Pântecul ei va fi umflat,
Iar coapsa-i se va fi uscat
Și de blestem ajunge-va
Ea, în popor. Dacă cumva,
28Curată ea s-a dovedit
Pentru că nu s-a pângărit,
Nu va păți nimic, să știi,
Și va putea avea copii.
29Această lege, să se știe
Că dată-i pentru gelozie.
Iată în ce împrejurare
S-o folosiți: în cazu-n care
E vreo femeie bănuită
Că ar putea fi pângărită
Când este sub puterea lui –
Deci sub puterea soțului;
30Legea ținută să mai fie,
Și când un duh de gelozie –
Pe un bărbat – îl stăpânește,
Încât acesta bănuiește
Că soața-i, cu un alt bărbat,
Ajuns-a de s-a-mpreunat.
La preot, ea va fi adusă,
Căci după ce are-a fi pusă
Să stea în fața Domnului,
Acolo – înaintea Lui –
Pentru a ei fărădelege,
Să-i facă după astă lege.
31Bărbatul trebuie scutit
De vină, însă negreșit,
Femeia fi-va pedepsită
Dacă a fost nelegiuită.”
Currently Selected:
Numeri 5: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
