Numeri 7
7
Darurile căpeteniilor semințiilor
1Apoi, când Moise-a isprăvit,
Cortul l-a uns și l-a sfințit.
Uneltele ce le avea
Cortul, le-a uns, de-asemenea,
Sfințind altarul cortului
Și sculele din slujba lui.
2Atuncea, toți aceia cari,
În Israel, erau mai mari –
Drept capi în seminția lor,
În casele părinților –
Care-au ieșit la numărare,
Au adus daruri fiecare.
3Iată ce daruri au adus,
Și-n fața Domnului au pus:
Aduse-au fost și dăruite
Șase căruțe-acoperite.
A revenit câte un car
La două căpetenii dar.
Căruțele au fost apoi,
Trase de doisprezece boi.
Astfel, cei mari – toți – negreșit,
Câte un bou au dăruit.
Toate, la cort, au fost aduse,
Și înainte-i au fost puse.
4Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Și iată ce i-a poruncit:
5„Aceste lucruri, de la ei,
Tu trebuie ca să le iei
Și-n slujba cortului apoi,
Aveți a le folosi voi.
Deci tot ceea ce-o să primești,
Leviților să împărțești.
Vei da, astfel, la fiecare,
Potrivit slujbei ce o are.”
6Moise, Leviților, apoi,
Le-a dat căruțele cu boi.
7Două căruțe, a luat
Și patru boi, pe cari le-a dat
Pentru Gherșon – precum cerea
Slujba pe care o avea.
8Patru căruțe, a luat
Și cu opt boi, pe cari le-a dat
Pentru Merari – cum cerea
Slujba pe care o avea.
Al lui Aron fiu – Itamar –
Ocârmuia familia. Dar,
9Nimica, Moise nu le-a dat
Familiilor lui Chehat,
Pentru că după cum cereau
Slujbele care le aveau,
Pe umeri trebuiau purtate
Doar, lucrurile sfinte, toate.
Darurile pentru târnosirea altarului
10Toți căpitani-au dăruit
Daruri care s-au folosit,
După porunca Domnului,
La târnosirea-altarului.
11Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
„Toți căpitanii, negreșit,
Pe rând, să vină fiecare
S-aducă darurile care
Trebuiesc date Domnului,
La târnosirea-altarului.”
12Nahșon, întâiul, a venit,
Cu darul pentru târnosit.
Aminadab e tatăl lui,
Iar după spița neamului,
Din a lui Iuda seminție
Coboară el, precum se știe.
13Iată cari fost-a darul lui,
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Ce din argint era turnată –
O sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea.
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit
Fusese și ligheanu-acel –
Șaptezeci sicli avea el,
Luați după siclul pe care
Sfântul locaș, numai, îl are.
În vase-atuncea s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei a fost turnat în ele
Și-apoi, toată făina dată,
În urmă, fost-a frământată.
14Și o cățuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, și a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
15Un miel de-un an, a mai dat el,
Și un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Ca ardere de tot menite.
16În urmă, a mai dăruit
Un țap care a fost menit
A fi jertfă de ispășire;
17Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci berbeci și cu doi boi.
Nahșon e cel care-a făcut
Darul acesta, dar cerut
La târnosirea-altarului –
Aminadab e tatăl lui.
18A doua zi, Netaneel,
Cu darul, a venit și el.
Mai mare-a fost în Isahar
Și era fiul lui Țuar.
19Iată cari fost-a darul lui
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Și-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit
Fusese și ligheanu-acel;
Șaptezeci sicli avea el,
Luați după siclul pe care
Sfântul locaș, numai, îl are.
În vase-atuncea s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Și-apoi toată făina dată,
În vase, fost-a frământată.
20Și o cățuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, și a pus
Tămăie-ntrânsa, până sus.
21Un miel de-un an a mai dat el,
Cu un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
22În urmă, a mai dăruit
Un țap care a fost menit
A fi jertfă de ispășire;
23Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci berbeci și cu doi boi.
Darul acesta l-a făcut
Netaneel – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Țuar fusese tatăl lui.
24A treia zi, cel ce-a venit,
Cu darul pentru târnosit,
E Eliab al lui Helon,
Mai marele în Zabulon.
25Iată cari fost-a darul lui,
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint a fost lucrată
Și-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint, alcătuit,
Fusese și ligheanu-acel.
Șaptezeci sicli avea el,
Luați după siclul pe care
Sfântul locaș, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat, în ele
Și-apoi, toată făina dată,
În vase, fost-a frământată.
26Și o cățuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, și a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
27Un miel de-un an a mai dat el,
Cu un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
28În urmă, a mai dăruit,
Un țap care a fost menit
A fi jertfă de ispășire;
29Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci berbeci și cu doi boi.
Darul acest a fost făcut
De Eliab – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Helon fusese tatăl lui.
30A patra zi, cel ce-a venit,
Cu darul pentru târnosit,
A fost fiul lui Ședeur:
Numele lui e Elițur.
31Iată cari fost-a darul lui,
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Și-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea.
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese și ligheanu-acel.
Șaptezeci sicli, avea el,
Luați după siclul pe care
Locașul sfânt, numai, îl are.
În vase-atuncea s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Și-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
32Și o cățuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, și a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
33Un miel de-un an a mai dat el,
Cu un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
34În urmă, a mai dăruit,
Un țap, care a fost menit
A fi jertfă de ispășire;
35Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci berbeci și cu doi boi.
Darul acest a fost făcut
De Elițur – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului,
Iar Ședeur e tatăl lui.
36Al lui Țurișadai fecior –
Din neamul Simeonilor –
Cu darul, a venit și el,
A cincea zi. Șelumiel,
Omul acela s-a numit,
37Și iată ce a dăruit
Atuncea, el – din partea lui –
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Și-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit
Fusese și ligheanu-acel.
Șaptezeci sicli avea el,
Luați după siclul pe care
Sfântul locaș, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus,
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Și-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
38Și o cățuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, și a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
39Un miel de-un an a mai dat el,
Cu un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
40În urmă, a mai dăruit
Un țap, care a fost menit
A fi jertfă de ispășire.
41Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci viței și cu doi boi.
Darul acesta l-a făcut
Șelumiel – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Țurișadai e tatăl lui.
42A șasea zi, cel ce-a venit,
Cu darul pentru târnosit,
A fost fiul lui Deuel –
De neam, din Gad, se trage el
Și, Eliasaf, este chemat.
Iată ce dar, el a lăsat:
43O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Și-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese și ligheanu-acel.
Șaptezeci sicli avea el,
Luați după siclul pe care
Sfântul locaș, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Și-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
44Și o cățuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, și a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
45Un miel de-un an a mai dat el,
Cu un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
46În urmă, a mai dăruit
Un țap, care a fost menit
A fi jertfă de ispășire;
47Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci berbeci și cu doi boi.
Darul acest a fost făcut
De Eliasaf – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului,
Iar Deuel e tatăl lui.
48A șaptea zi, cel ce-a venit,
Cu darul pentru târnosit,
Fusese Elișama, care
Pe Amihud, tată, îl are.
Din Efraim – precum se știe –
El este, după seminție.
49Iată cari fost-a darul lui,
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Și-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea.
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese și ligheanu-acel.
Șaptezeci sicli avea el,
Luați după siclul pe care
Sfântul locaș, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Și-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
50Și o cățuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, și a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
51Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
52În urmă, a mai dăruit
Un țap, care a fost menit
A fi jertfă de ispășire;
53Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci berbeci și cu doi boi.
De Elișama, s-a făcut
Darul acest – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului,
Iar Amihud e tatăl lui.
54În ziua-a opta, Gamliel,
Cu darul, a venit și el;
În Efraim, era mai mare –
Pe Pedahțur, tată, îl are.
55Iată cari fost-a darul lui
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Și-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese și ligheanu-acel.
Șaptezeci sicli avea el,
Luați după siclul pe care
Locașul sfânt, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei a mai turnat în ele
Și-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
56Și o cățuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, și a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
57Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
58În urmă, a mai dăruit
Un țap care a fost menit
Drept jertfă pentru ispășire;
59Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci berbeci și cu doi boi.
Darul acesta e făcut
De Gamliel – cum s-a cerut –
La târnosirea-altarului,
Iar Pedahțur e tatăl lui.
60A noua zi, cel ce-a venit
Cu darul pentru târnosit,
E Abidan – acela care
Pe Ghideoni, tată, îl are.
Din Beniamin – precum se știe –
El este, după seminție.
61Iată cari fost-a darul lui,
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Și-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese și ligheanu-acel.
Șaptezeci sicli avea el,
Luați după siclul pe care
Sfântul locaș, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Și-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
62Și o cățuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, și a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
63Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
64În urmă, a mai dăruit
Un țap care a fost menit
Drept jertfă pentru ispășire;
65Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci berbeci și cu doi boi.
Darul acest a fost făcut
De Abidan – cum s-a cerut –
La târnosirea-altarului,
Iar Ghideoni e tatăl lui.
66A zecea zi, cel ce-a venit
Cu darul pentru târnosit,
Ahiezer a fost – cel care
Pe-Amișadai, tată, îl are.
Din Dan – așa precum se știe –
El este, după seminție.
67Iată cari fost-a darul lui
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Și-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese și ligheanu-acel.
Șaptezeci sicli avea el,
Luați după siclul pe care
Numai locașul sfânt îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Și-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
68Și o cățuie-a mai adus –
Din aur – și tămâie-a pus,
În urmă, în acea măsură,
Și a umplut-o până-n gură.
69Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
70În urmă, a mai dăruit
Un țap, care a fost menit
Drept jertfă pentru ispășire;
71Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci berbeci și cu doi boi.
Darul acesta, l-a făcut
Ahiezer – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Amișadai e tatăl lui.
72Al lui Ocran fiu – Paguiel –
A unsprezecea zi, și el
Și-a adus darul. Cum se știe,
E din Așer, ca seminție.
73Iată cari fost-a darul lui
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Și-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese și ligheanu-acel.
Șaptezeci sicli avea el,
Luați după siclul pe care
Locașul sfânt, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Și-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
74Și o cățuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, și a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
75Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
76În urmă, a mai dăruit
Un țap, care a fost menit
A fi jertfă de ispășire;
77Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci berbeci și cu cinci boi.
Darul acest a fost făcut
De Paguiel – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Ocran fusese tatăl lui.
78Al lui Enan fiu a venit,
A doișpea zi. El s-a numit
Ahira, și era cel care
Este-n Neftali cel mai mare.
79Iată cari fost-a darul lui
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată,
Cari din argint era lucrată
Și-o sutătreizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Și un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese și ligheanu-acel.
Șaptezeci sicli avea el,
Luați după siclul pe care
Numai locașul sfânt îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Și-apoi toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
80Și o cățuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, și a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
81Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec și un vițel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
82În urmă, a mai dăruit
Un țap care era menit
Drept jertfă pentru ispășire;
83Jertfe a dat, de mulțumire,
Cinci miei de-un an, cinci țapi apoi,
Cu cinci berbeci și cu doi boi.
Darul acesta l-a făcut
Ahira – precum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Enan fusese tatăl lui.
84Aceste daruri au fost date
De căpeteniile toate,
Din Israel. S-a folosit
Tot ceea ce s-a dăruit,
La târnosirea-altarului,
Când s-a făcut ungerea lui.
Douăsprezece-au fost de toate
Acele farfurii lucrate
Doar din argint. S-au dăruit
Ligheane ce s-au făurit
Tot din argint – vasele-acele,
Douăsprezece, au fost ele.
Cățuiele care s-au dat,
Din aurul cel mai curat,
Erau. Cățuiele acele,
Douăsprezece-au fost și ele.
85O farfurie dăruită,
Cari din argint e făurită,
O sută treizeci sicli-avea.
Ligheanul, de-asemenea,
Cari din argint e-alcătuit,
Șaptezeci sicli-a cântărit.
La două mii și patru sute –
În darurile-atunci făcute –
Era argintul, prețuit
În sicli, când s-a cântărit,
Luați după siclul pe care
Sfântul locaș, numai, îl are.
86Douăsprezece-au fost acele
Cățui de aur, iar în ele,
Tămâie, mai apoi, s-a pus,
Fiind umplute până sus.
În sicli, aurul lor deci,
Era de-o sută douăzeci.
87Iar dobitoacele, menite
A fi arderi de tot jertfite,
Au fost, atunci, doișpe viței,
Doișpe berbeci și doișpe miei
De-un an, în vârstă, fiecare,
Plus darurile de mâncare
Cerute-n mod obișnuit;
Și doișpe țapi s-au dăruit,
Drept jertfe pentru ispășire.
88Ca jertfe pentru mulțumire,
Au fost șaizeci de țapi; apoi,
Sunt douăzeci și patru boi;
Iar miei de-un an, au fost șaizeci,
Și-acelaș’ număr de berbeci.
Aceste daruri au fost date
De căpeteniile toate,
Din Israel. S-a folosit
Tot ceea ce s-a dăruit,
La târnosirea-altarului,
Când s-a făcut ungerea lui.
89De câte ori Moise-a vorbit
Cu Dumnezeu, a trebuit
Să intre-n cortul întâlnirii.
De pe capacul ispășirii
Cari pe chivot e așezat,
Pe mărturia ce s-a dat –
Dintre-ai săi heruvimi pe care
La capete capacu-i are –
Glasul lui Dumnezeu vorbea,
Iar Moise-apoi îi răspundea.
Currently Selected:
Numeri 7: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
