2 Împărați 13
13
Domnia lui Ioahaz în Israel
1Ani douăzeci și trei avea
Ioas, de când împărățea
În Iuda. El este cel care –
Cum e știut – drept tată-l are,
Pe cel chemat Ahazia.
Atuncea, la Samaria,
Fiul lui Iehu a venit
Și-n Israel a stăpânit.
El, Ioahaz, era chemat.
Șaptesprezece ani a stat
Pe tron, apoi, în Israel.
2Doar lucruri rele-a făcut el –
Mereu – în fața Domnului,
La fel ca-naintașul lui
Cari fost-a fiul lui Nebat,
Ieroboam fiind chemat
Și în păcate, după el,
Trăsese-ntregul Israel.
3Domnul, atunci, S-a mâniat
Și-n felu-acesta, a lăsat
Să cadă-ntregul Israel,
În mâinile lui Hazael,
Cel care fost-a împărat,
În Siria. Domnu-a lăsat
Să cadă-apoi, al Său popor,
În mână la al lui fecior,
Cari, Ben-Hadad, a fost numit.
Atâta timp cât au trăit
Ei, cu asprime, s-au purtat,
Cu Israel, neîncetat.
4Dar Ioahaz, când a venit
Și-n Israel a-mpărățit,
Lui Dumnezeu, el s-a rugat,
Iar Domnu-apoi l-a ascultat,
Văzând cât o ducea de rău,
Sub Sirieni, poporul Său.
5De-aceea, un izbăvitor
A adus El, pentru popor.
Israeliții au scăpat
De Sirieni și-apoi au stat
În corturi iar, ca la-nceput,
6Însă ei nu s-au abătut
De la păcatele pe care,
Acela care-a fost mai mare –
Ieroboam – în Israel,
Le-a făptuit, trăgând astfel,
Întreg poporul în păcat.
Israeliții au călcat
Pe calea împăratului
Ieroboam. Ca-n vremea lui,
Al Astarteei stâlp ședea
Și-atuncea, la Samaria.
7Din tot poporul cari scăpase
De Sirieni, Domnu-i lăsase
Doar zece mii de pedestrași
Lui Ioahaz, iar călărași,
Numai cincizeci. De-asemenea,
Puține care, el avea:
De toate, zece au fost ele.
Restul oștirilor acele
Pe care Israel le-avuse,
De Sirieni au fost distruse.
8Dar toate câte-au fost făcute
De Ioahaz, nu sunt trecute
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Care-au domnit în Israel?
9Când Ioahaz pieri și el,
De către-ai săi a fost luat
Și la Samaria-ngropat.
Pe a lui urmă, a venit
Ioas – al său fiu – și-a domnit.
Ioas
10Treizeci și trei de ani avea
Ioas, de când împărățea
Fiind – în Iuda – împărat,
Atunci când fost-a-nscăunat
Nou-mpărat în Israel.
Ioas era-mpărat și el
Și șaisprezece ani avea
Ca la Samaria să stea.
Ioas era acela care,
Pe Ioahaz, părinte-l are.
11Cât a domnit, el a făcut
Doar lucruri ce nu I-au plăcut
Lui Dumnezeu. S-a purtat rău,
La fel ca-naintașul său
Ieroboam, acela care –
Părinte – pe Nebat, îl are
Și în păcate după el,
A tras întregul Israel.
12Dar toate câte le-a făcut
Ioas, oare nu s-au trecut
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Care-au domnit în Israel?
Războiul ce-a fost dus de el –
Cu cel ce-n Iuda stăpânea
Și se chema Ahazia –
Nu tot acolo-i amintit?
13Când împăratul a murit,
Fost-a-n Samaria-ngropat.
Pe tron, în locu-i, s-a urcat
Ieroboam, care – astfel –
A-mpărățit în Israel.
Moartea lui Elisei
14O cruntă boală l-a lovit
Pe Elisei, și a murit.
Când încă era-n viață el,
Cel ce domnea în Israel –
Ioas – s-a dus de l-a cătat.
În casa lui când a intrat,
A plâns zicând aste cuvinte:
„Părinte! Oh! Al meu părinte!”,
Și-apoi: „Carul lui Israel
Și călărimea lui, la fel!”,
15Iar Elisei a cuvântat:
„Ia-ți arcul cu săgeți, de-ndat!”
Ioas, atuncea, a făcut
Așa precum i s-a cerut.
16Încoardă-ți arcul!” – a mai spus
Iar Elisei. Apoi și-a pus,
Încetișor, mâinile lui,
Pe cele-ale-mpăratului.
17„Deschide geamul!”– i-a mai zis.
El s-a grăbit și l-a dechis,
Iar Elisei a poruncit:
„Trage, acum, spre răsărit!
Astă săgeată, să ai știre,
Că este pentru izbăvire.
Ea-i dar, din partea Domnului,
Pentru întreg poporul Lui.
Pe Sirieni, tu ai să-i bați
Când – la Afec – sunt adunați.
Acolo ai să îi lovești
Și-n urmă ai să-i nimicești.
18Mai ia săgeți!” – a poruncit
Iar Elisei. El s-a grăbit
Să împlinească-al său cuvânt.
„Acuma, trage în pământ” –
Mai zise Elisei, iar el
A împlântat, în locu-acel,
De-ndată, trei săgeți. Apoi,
Se-ntoarse la proroc, ‘napoi.
19Prorocu-atunci s-a mâniat
Și plin de ciudă, la-ntrebat:
„Să-mi spui dar, de ce te-ai oprit?
Căci trebuia să fi lovit
Pământul, de cinci, șase ori!
Acum, însă, doar de trei ori,
Au să înfrângă-ai tăi oșteni,
Armatele de Sirieni.”
20Prorocu-n urmă a murit.
Întreg poporul l-a jelit
Și-ntr-un mormânt l-au așezat,
Lângă ai săi adăugat.
Apoi, în anul următor,
Peste-al lui Israel popor,
Cete de pradă au venit,
Cari din Moab au năvălit.
21Israeliții îngropau
Pe cineva. Când îl duceau
Spre groapă, ei s-au pomenit
Că Moabiți-au năvălit.
Speriați, pe mort l-au aruncat
Într-un mormânt, aproape-aflat,
Fugind apoi. S-a potrivit
Ca groapa-n care l-au zvârlit
Pe mortul lor oameni-acei,
Să fie a lui Elisei.
Atunci când trupul mortului,
De oasele prorocului
Se-atinse, mortul a-nviat
Și din mormânt s-a ridicat.
22Cât timp trăit-a Ioahaz,
Lovit a fost – de greu necaz –
Întreg poporul Israel,
Căci asuprit de Hazael –
Cari fost-a-n Siria-mpărat –
Ajunse-a fi, neîncetat.
23Dar Dumnezeu Și-a amintit
De-al Său popor și – negreșit –
De-Avram, Isac și Iacov care
L-au ascultat, fără-ncetare,
Urmând al Domnului cuvânt,
Precum și de-al Său legământ.
De-aceea, El s-a îndurat
De-ai Săi și nu i-a mai lăsat
Pe Sirieni, să-I asuprească
Poporul, și să-l nimicească.
24Apoi, s-a stins și Hazael,
Iar Sirienii – după el –
Pe fiul său l-au așezat –
Pe Ben-Hadad – ca împărat.
25Cât a fost el stăpânitor
Peste al Siriei popor,
Veni Ioas – acela care,
Pe Ioahaz, părinte-l are –
Și cu război câștigă el,
Cetăți pe care Hazael
Le smulse de la Ioahaz,
În vremurile de necaz.
Ioas, trei lupte, a purtat
Cu Siria, și-a câștigat
Cetățile, în urma lor,
Pierdute de al său popor.
Currently Selected:
2 Împărați 13: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
