Israeliții îngropau
Pe cineva. Când îl duceau
Spre groapă, ei s-au pomenit
Că Moabiți-au năvălit.
Speriați, pe mort l-au aruncat
Într-un mormânt, aproape-aflat,
Fugind apoi. S-a potrivit
Ca groapa-n care l-au zvârlit
Pe mortul lor oameni-acei,
Să fie a lui Elisei.
Atunci când trupul mortului,
De oasele prorocului
Se-atinse, mortul a-nviat
Și din mormânt s-a ridicat.