2 Împărați 14
14
Amația, împăratul lui Iuda
1Doi ani avea Ioas – cel care,
Pe Ioahaz, părinte-l are –
De când pe tron urcase el
Și stăpânea în Israel.
În vremea ‘ceea, a venit
Și peste Iuda a domnit
Amația, acela care –
Părinte – pe Ioas, îl are.
2Ani douăzeci și cinci avuse,
Când împărat el se făcuse
Și două’șinouă împlinise,
Cât – la Ierusalim – domnise.
Amația este cel care,
Mamă, pe Ioadan, o are.
3Amația – cum e știut –
Doar lucruri bune a făcut,
Mereu, în fața Domnului;
Dar nu ca David, tatăl lui –
Ci ca Ioas – al său părinte –
Care domnise înainte.
4Dar înălțimi tot mai erau.
Noroadele, încă, mergeau
Pe înălțimi, tămâie-arzând,
Precum și jertfe aducând.
5Apoi, când el și-a întărit
Împărăția, i-a lovit
Pe cei cari îl slujiseră
Și care îl uciseră
Pe tatăl său, când – împărat –
Fusese-n Iuda așezat.
6Dar n-a ucis pe fiii lor –
Pe cei ai slujitorilor –
Căci Moise-n legea lui a scris:
„Nu trebuie a fi ucis
Părintele, pentru-al săi fiu,
Ci trebuie-a fi lăsat viu.
Să nu ia viața fiilor
Nimeni, pentru părinții lor,
Ci fiecare – negreșit –
Are să fie pedepsit,
Doar pentru ceea ce-a făcut”.
7Amația a mai bătut
Și zece mii de Edomiți,
Cari după pradă-au fost veniți,
În Valea Sării. Cu război,
El a luat Sela apoi
Și „Iocteel”, nume, i-a dat,
Cari până astăzi s-a păstrat.
8Către Ioas – acela care,
Pe Ioahaz, părinte-l are
Fiind fiul lui Iehu el
Și împărat în Israel –
Amația, soli, a trimis,
Prin care în ăst fel a zis:
„Vino și fața îți arată!”
9Ioas trimise soli de-ndată
Și lui Amația, i-a spus:
„Spinul, cel din Liban, a pus
Ca cedrului să i se spună:
„Ascultă dar, cu vorbă bună,
Și fă după cum îți cer eu:
Nevastă, pentru fiul meu,
Pe fiica ta o vreau, de-ndată!”
Atunci, au năvălit, deodată,
Fiarele câmpului, pe care
Ținutul – din Liban – le are
Și în picioare au călcat
Spinul care s-a-ncumetat,
Să-i poruncească cedrului.
10Tu, oștile Edomului –
Precum aflat-am – le-ai bătut
Și văd că a și început
Să-ți crească inima. Mai bine –
Cred eu – că este, pentru tine,
La a ta casă de vei sta
Mândrindu-te cu slava ta.
De ce vrei să stârnești un rău –
Acuma – peste capul tău,
Prin cari distrusă o să fie
Și a lui Iuda-mpărăție?”
11Amația n-a ascultat
Și-atunci Ioas l-a atacat,
Lângă Bet-Șemeșul pe care
Iuda în stăpânire-l are.
12Iuda a fost – în locu-acel –
Bătut de către Israel,
Și fiecare-alergat
La cortul său, înspăimântat.
13Ioas – cel care a domnit
În Israel – a reușit
Să-l prindă pe Amația –
Pe fiul lui Ahazia
Și-al lui Ioas – pe-acela care
Fusese-n Iuda cel mai mare.
Lângă Bet-Șemeș se găsea –
Când a fost prins – Amația.
Către Ierusalim s-a dus
Ioas apoi, unde a pus,
Ca să se spargă zidul lui.
Deci de la poarta unghiului,
Până la cea pe care-o știm
Că este a lui Efraim,
Zidul întreg a fost surpat.
Atuncea când s-a măsurat –
Coți – patru sute a avut
Spărtura care s-a făcut.
14Ioas – cu sine – a luat
Mult aur și argint aflat
Atât în Casa Domnului,
Cât și a împăratului.
Ostatici a mai luat el
Și-apoi s-a-ntors în Israel
Și în Samaria a stat,
Unde fusese împărat.
15Dar toate câte le-a făcut
Ioas, oare nu s-au trecut
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Care-au domnit în Israel?
Războiul ce-a fost dus de el –
Cu cel ce-n Iuda stăpânea
Și se chema Ahazia –
Nu tot acolo-i amintit?
16Când împăratul a murit,
Fost-a-n Samaria-ngropat.
Pe tron, în locu-i, s-a urcat
Ieroboam, care – astfel –
A-mpărățit în Israel.
17Amația – acela care,
Părinte, pe Ioas, îl are –
Ani cincisprezece a trăit
Și-n Iuda a împărățit
După ce fost-a îngropat
Ioas, cel care, împărat,
Fusese peste Israel.
Fiu, al lui Ioahaz, e el.
18Dar toate câte le-a făcut
Amația, nu s-au trecut
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Care în Iuda au domnit?
19În contra lui, s-a uneltit
Chiar la Ierusalim. Astfel,
A trebuit să fugă el,
Pân’ la Lachis. Dar n-a scăpat.
Uneltitorii l-au aflat
Și-acolo și l-au omorât.
20L-au pus pe cai și-au pogorât,
Astfel, cu toții, înapoi,
Iar la Ierusalim apoi,
Cu-ai săi părinți l-au îngropat.
Mormântul său este aflat
Chiar în cetatea cea pe care,
David, în stăpânire-o are.
21Azaria, al său fecior,
A devenit stăpânitor
În Iuda, unde – împărat –
Al său popor l-a așezat.
Când – împărat – el se făcuse,
Doar șaisprezece ani avuse.
22În timpul său, a reușit –
Elatul – de l-a dobândit
Și după ce-l luă-napoi,
L-a rezidit iar, mai apoi.
Ieroboam al doilea
23Amația – acela care,
Părinte, pe Ioas, îl are –
De cincisprezece ani ședea –
În Iuda – și împărățea,
Când în Samaria-a venit
Și-n Israel a stăpânit
Ieroboam, acela care,
Părinte, pe Ioas, îl are.
Ani patruzeci și unu-a stat,
Pe scaunul de împărat.
24El a făcut ce este rău,
La fel ca-naintașul său –
Ieroboam – acela care,
Părinte, pe Nebat, îl are,
Și – în păcate – după el,
A tras întregul Israel.
Tot ceea ce el a făcut,
Lui Dumnezeu nu I-a plăcut.
25Ieroboam luă apoi,
Hoatrul țării, înapoi –
Din a Hamatului intrare
Și până la câmpul cel mare –
După cuvântul Domnului
Rostit prin Iona, robul Lui,
Pe care îl avea proroc.
Din Gat-Hefer era, de loc,
Prorocul. El este cel care,
Pe Amitai, părinte-l are.
26Domnu-a văzut necazul greu,
În care se zbătea, mereu,
Poporul său. Greu o duceau
Și cei care robiți erau,
Dar și cei slobozi, tot la fel,
Căci nimenea, lui Israel,
Nu îi venea în ajutor.
27De-aceea, un izbăvitor,
Domnul, atuncea, S-a gândit
Să îi ridice – negreșit –
Să nu ajungă ca să piară
Întregul Său popor, din țară.
Ieroboam a fost găsit,
Izbăvitorul potrivit.
Ieroboam este cel care,
Părinte, pe Ioas, îl are.
28Dar toate câte le-a făcut
Ieroboam, nu s-au trecut
În cărțile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraților
Ce-n Israel au stăpânit?
Nu este oare, pomenit
În Cronici, de al său război,
Prin care-adus-a înapoi –
În stăpânire-n Israel –
Damascul și-alături de el
Hamatul care s-a aflat
Sub al lui Iuda împărat?
29Când împăratul a murit,
În Israel a stăpânit
Al său fecior – ca împărat –
Cari, Zaharia, s-a chemat.
Currently Selected:
2 Împărați 14: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca