Matheu 5
5
CAP. V.
1Și căndŭ veḑu Iisusŭ poporŭ multá, se alină pe munte. Și după çe șeḑu elŭ, s’aprochiară de nĕsŭ discipulĭi a luĭ.
2Și elŭ desclĭise gura luĭ, și lĭ’nveța ḑicândaluĭ:
3Fericițĭ sŭntu açelĭ orfanĭli cu duhŭlu că a lorŭ éste amirărilĭea çerurilorŭ.
4Fericițĭ sŭntu açelĭ çe plângu că elĭ va sa s’asbună.
5Fericițĭ sŭntu açelĭ blânḑilĭ că elĭ va s’moștenésca locŭlu.
6Fericițĭ sŭntu açelĭ çe au fóme și séte tră dreptate că elĭ va să se satură.
7Fericițĭ sŭntu açelĭ miluoșĭhi că elĭ va să s’miluéscă,
8Fericițĭ sŭntu açelĭ curațĭlĭi cu inimă că elĭ va s’védă pre Dumneḑeŭ.
9Fericițĭ sŭntu açelĭ făcătorĭlĭi de îmbunare, că elĭ va sa s’clĭémă hilĭ alŭ Dumneḑeŭ.
10Fericițĭ sŭntu açelĭ avinațĭlĭi tră dreptate, că a lorŭ éste amirărilĭea çerurĭlor.
11Fericițĭ hițĭ cândŭ vĕ îngiură, și v’avină, și vĕ ḑicŭ içido graiu rĕu contra vóstră cu minciună tră mine.
12Bucurațĭ‐vĕ și alegrațĭ‐vĕ, că mare éste plata vóstra în çerurĭ; că ași asgoniră profetĭlĭi înainte de voĭ.
13Voĭ hițĭ sarea locŭluĭ; ma s’fure că sarea s’asparge cu çe va să s’insară? Nu face tră çeva, de câtŭ s’hibă aruncată afóră, și călcată de ómen̄ĭ.
14Voĭ hițĭ lum̄ina lumilĭeĭ; çetatea çe stă pe munte nu póte ca să se ascundă.
15Niçĭ nu aprindu căndila și o bag sum șinicŭ, ma pe șindanŭ și luminéḑă a tutulorŭ çe sŭntu în casa.
16Așa s’lum̄inéḑá lum̄ina vóstră di’naintea ómen̄ĭlorŭ, ca s’védă nĕșĭ faptele a vóstre açéle bune, și să glorifică Tatălŭ a vostru açelŭ din çerŭ.
17S’nu minduițĭ că eu am venită s’aspargŭ, legea ică profețĭlĭi; n’am venită s’ aspargu ma s’împlinescu.
18Că de alihea vĕ dicŭ: până cândŭ s’trécă çerŭlu și locŭlu, ună iota ică ună chicută nu va s’trécă de lege, până cându să s’facâ tóte.
19Tr’açea açelŭ çe va s’aspargă ună de ca ma‐m̄içĕle aeste dimândăciunĭ, și va s’invéță ómenĭlĭi ași, ma m̄icŭ va să s’ clĭémă tru amirărilĭea çerurĭlorŭ; ma açelŭ çe va s’ facă șiva s’învéța, açelŭ mare va să s’clĭémă tru amirărilĭea cerurĭlor.
20Că vĕ ḑicŭ: S’nu trecure îndreptatea vóstră cu multŭ pre açea a Cărturarĭlorŭ și a Fariseilor, nu va s’întrațĭ în amirălĭea din cerŭ.
21Avḑitŭ că s’ ḑise a străușĭlorŭ: s’ nu vatăm̄ĭ; că care vatămă este stepsitŭ la giudecată.
22Iară eu vĕ ḑicŭ: că care çido çe s’ nirésce pre frate sĕŭ fără dreptŭ, éste stepsitŭ la giudecată. Și açelŭ çe va s’ḑică afrate‐sĕu: Racá va s’hibă stepsitŭ la adunare. Și care va s’ḑică glarŭ, stepsitŭ va s’hibă în gheena focŭluĭ.
23Tr’açea s’ aduțéreșĭ darŭlu a tĕu la altarŭ, și acolo ’țĭ aduçĭ aminte că frate‐tĕu are çeva contra ta,
24Alasă‐țĭ acolo darŭlu, înaintea altarŭluĭ, șî du‐te îmbunéḑă‐te cama năinte cu frate‐tĕu și atunçea tórn te și dățĭ darŭlu.
25Imbuné ă‐te curêndŭ cu contrarŭlu a tĕu, până cândŭ esci în cale cu nĕsŭ; ca s’nu te da contrarŭlu a tĕu la giudecatorŭlu, și giudecătorŭlu s’ te da la servitorŭlu, și s’te aruncă tru înclĭisóre.
26Dealihea ’țĭ ḑicŭ, că nu va s’eșĭ d’acolo, până cândŭ s’plătescĭ și açelŭ din urmă aspru.
27Avḑitŭ că s’avu ḑisă a străușĭlorŭ: s’nu curvesci;
28Iară eu vĕ ḑicŭ: că içe omŭ çe ’șĭ aruncă oclĭlĭi pe muliére cu dorință tra s’o aibă açelŭ féçe curviliea cu nĕsă tru inima luĭ.
29Și fure că oclĭulŭ a tĕŭ açelŭ dreptŭ te scandalisésce, scóte‐lŭ și arucă‐lŭ de la tine; că, cama ghine éste tră tine s’ chéră unŭ din membrele a tale, de câtŭ trupŭlu a tĕu întregŭ, să s’aruncă în gheenă.
30Și s’ fure‐că mâna ta açea îndrépta te scandalisésce, talie‐o și aruncă‐o de la tine; că, cama ghine, éste să ți chéră unŭ din membrele a tale, de câtŭ trupŭlu a teŭ întregŭ să s’aruncă în gheenă.
31S’are ḑisă iară: că, açelŭ çe ’șĭ alasă mulĭérea, s’ lĭ da carte de despărțire;
32Ma eu vĕ ḑicŭ: că açelŭ çe va ’șĭ alasă mulĭérea sa afară di lucru de curvilĭe, o face să curvéscă; și açelŭ ce lĭa mulĭére alăsată curvésce.
33Iară avḑitŭ că s’are ḑisă a străușĭlorŭ, s’nu aspargi giurâmintulŭ, ma s’daĭ a Domnuluĭ giurămintele a tale.
34Iară eu vĕ ḑicŭ: s’ nu vĕ giurațĭ de cu totaluĭ; niçi pre çerŭ că éste thronŭlu alŭ Dumneḑă:
35Nicĭ pre locŭ, că éste așternutŭlu a a ciciórĕlorŭ a luĭ; niçi pre Ierusalimŭ că éste çetatea a marĕlui amiră.
36Niçi pre capŭlu a tĕu nu giură, că nu poțĭ s’façĭ niçi un perŭ albu ică laiu.
37Ma sborŭlu a vostru s’ hibă: Da, da, și Nu, nu; că açea çe éste cama multu de aestă, éste de la açelŭ rĕu.
38Aveți avḑită că s’are ḑisă: oclĭu tră oclĭu și dinte tră dinte. 39Iară eu vĕ ḑicŭ: s’nu stațĭ în fața a urítuluĭ. Ma s’fure că țĭ da çineva pliscută pe fața ta îndréptă, șuță‐lĭ și alantă.
40Și açeluĭ çe va s’ giudecă cu tine, și s’ țĭ lĭa mantaua a ta; 41alasă‐lĭ și înveștimêntulŭ. Și açelŭ çe va s’ te lĭa angarie unŭ milĭu, du‐te cu elŭ dóŭĕ.
42Açelui çe caftă de la tine, dă‐lĭ. Și nu te trage, de la açelŭ çe va să se împrumută de la tine.
43Avḑitŭ că s’ are ḑisă: s’ vreĭ aprópele a tĕu și s’urĕsci neóspele a teu.
44Ma eu vĕ ḑicŭ: s’ vrețĭ neóspețĭlĭi a voștri; dațĭ urăciunĭ açelorŭ çe vĕ blastemă; façețĭ ghine açelorŭ çe vĕ urĕscu, și rugațĭ‐vĕ tr’ açelĭ çe vĕ facŭ rĕu, și v’ agonescŭ.
45Ca s’ hițĭ hilĭi a Tatăluĭ a vostru din çerŭ; că Elŭ da sórĕle a luĭ tră rĕĭ și tră bun̄ĭ, și da plóie tră drepțĭ și nedrepțĭ.
46Că, ma s’ vrețĭ açelĭ ce vĕ vorŭ, çe plată va s’ avețĭ? Nu facŭ și vameșilĭi tutu açea?
47Și s’ fure că salutațĭ mașĭ pre frațilĭi a votșri çe cama multu façețĭ? Nu facŭ și vameșilĭi tutŭ ași?
48Hițĭ atunçea perfecțĭ precum éste perfectŭ și Tatălŭ a vostru açelŭ din çerŭ.
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.