Matheu 4
4
CAP. IV.
1Atunçea Iisusŭ fu dusŭ de cătrĕ Duhulu în deşertu, ca să s ’cărtéscă de către diabolŭ.
2Și după çe agiună patru‐ḑĕçĭ de ḑile și patru‐ḑĕçĭ de nopțĭ, apoĭa ’lŭ luá fómea.
3 Atunçea s’ aprochie de nĕsŭ cărtitorŭlu și ḑise: Macă escĭ tine hilĭlu alŭ Dumneḑă, ḑi, tra să s’ facă pân̄ĭ aeste chețri.
4Ma elŭ rĕspunse și ḑise: éste scriată că nŭ mașĭ cu pâne va s’ bănéḑă omŭlu, ma cu içido graiu çe iése din gura alu Dumneḑă.
5Atunçea ’lŭ lĭa diabolŭlŭ, lŭ duçe în sânta çetate, și’lŭ bagă pe aripa templuluĭ.
6Și lĭ ḑiçe: Fure că escĭ hilĭlu alŭ Dumneḑă aruncă te înghiosŭ, câ éste scriată; că va s’ dimândă a Anghelorn a luĭ, tră tine, și va s’ te pórtă pe măn̄ĭ, tra s’nu țĭ agudescĭ ciciorŭlu a teu di cheatră.
7Iisusŭ lĭ ḑise a luĭ: Scris este iară. S’nu cărtesci Domnulŭ Dumneḑeŭlu a tĕu.
8Apoia iară lŭ lĭa diabolŭlu, lŭ duçe pe unŭ munte multu ’naltŭ, și lĭ spune tute amirărilĭle a lumilĭeĭ și gloria lorŭ.
9Și lĭ ḑiçe: aeste tute va s’țĭ le dau, ma s’caḑĭ s’te înclĭn̄ĭ la mine.
10Atunçea Iisusŭ ’lĭ ḑiçe: Fugĭ de aó Satana; că éste scriată: „la Domnulŭ Dumneḑĕlu a tĕŭ va s’t’ înclĭn̄ĭ, și mașĭ pre nĕsŭ va s’adorĭ“.
11Atunçea diabolulŭ lŭ alăsă, și écă anghelĭ s’aprochiară și îlĭ servia.
12Iară cândŭ avḑĭ Iisusŭ că Ioanu s’predéde, s’trapse în Galilea.
13Și alăsândaluĭ Nazaretŭlu, vine și locui în Capernaumŭ ningă amare, la sinorĭle de Zabulonŭ și Neftalimŭ.
14Ca să se împlinéscă, çe era ḑisă de cătrĕ profet lu Isaia, care ḑiçe:
15Locŭlŭ alŭ Zabulonŭ și locŭlu alŭ Neftalimŭ, pe cale de amare, dincolo di Iordanŭ, Galilea ginților.
16Poporulŭ açelŭ çe ședea în întunérecŭ, veḑu mare lum̄ină; și açelorŭ çe ședea în locŭlu și în umbra a moartelĭeĭ, lĕ se déde lum̄ină.
17De atunçea Iisusŭ înçepu să predică și s’ḑică: Tunusiți‐vĕ, că s’aprochie amirăriliea din çerŭ.
18Și imnândaluĭ Iisusŭ pe ning’amarea Galileilĭeĭ, veḑu doĭ frațĭ Simon çe s’numesce Petru, și Andreĭ fratele a luĭ, aruncândaluĭ mréja tru amare, (că era pescarĭ).
19Și ’lĕ ḑiçe: venițĭ după mine și va s’vĕ facŭ pescarĭ de ómenĭ.
20Și de‐ună‐óra nĕșĭ lasară mrejele, și s’duseră după elŭ.
21Și trecêndaluĭ de acolo cama năinte, veḑu alțĭ doĭ frațĭ Iacovŭ hilĭlu al Zevedeŭ, și Ioanŭ fratele a luĭ în luntre, deadunŭ cu Zevedeŭ tatălŭ a lorŭ, iu ’șĭ îndregea mrejele a lorŭ, și’lĭ clĭemă.
22Iară elĭ de ună óră alăsară luntrea și tatălŭ a lorŭ, și s’duseră după nĕsŭ.
23Și străbătu Iisusŭ tută Galilea, învețândŭ în sinagogele a lorŭ, și predicândaluĭ vanghelĭlu a amirărilĭeĭ, și vindecăndŭ orĭ çe lăngóre și neputére în poporŭ.
24Și s’avḑĭ scirea di nĕsŭ în tuta Siria, si lĭ aduseră pre tuțĭ açelĭ çe era rĕu, și acățațĭ de diferite lângorĭ și pedépse, și açelĭ demonisațĭ, și lunatiçĭ și olugĭ și’lĭ vindecă.
25Și s’duse după nĕsŭ poporŭ multŭ din Galilea și din Decapole, din Ierusalimŭ, din Iudea, și din ’naparte de Iordanŭ.
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.