Luca 20

Autoritatea lui Iisus şi botezul lui Ioan

1Într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în Templu, predicând vestea cea bună, au venit marii preoţi şi cărturarii împreună cu bătrânii 2şi au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci acestea? Sau cine este cel care Ţi-a dat această autoritate?” 3El le-a răspuns: „Vă voi întreba şi Eu un lucru. Spuneţi-Mi: 4Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5Se sfătuiau, zicând: „Dacă spunem: Din cer, va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut? 6Iar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre fiindcă ei sunt convinşi că Ioan este profet.” 7Şi au răspuns că nu ştiu de unde. 8Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”

Parabola viticultorilor

9Atunci a început să spună mulţimii o parabolă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor lucrători şi a plecat în călătorie pentru mult timp. 10La vremea cuvenită, a trimis un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale. 11A mai trimis alt slujitor, dar ei, după ce l-au bătut şi batjocorit şi pe acela, l-au trimis cu mâinile goale. 12Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat. 13Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta. 14Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră! 15L-au scos din vie şi l-au ucis. Ce le va face deci stăpânul viei? 16Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!” 17Dar el, privindu-i ţintă, le-a zis: „Dar, atunci, ce înseamnă ce este scris:

Piatra pe care au aruncat-o zidarii,

aceasta a ajuns în capul unghiului?

18Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit şi cel peste care va cădea va fi strivit.” 19Cărturarii şi marii preoţi au încercat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, fiindcă înţeleseseră că pentru ei spusese parabola. Se temeau însă de popor.

Despre tributul cuvenit Cezarului

20Şi, pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului. 21L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. 22Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?” 23Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis: 24„Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” 25Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” 26Şi nu au putut să-L prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul Său, au tăcut.

Confruntări şi capcane din partea conducătorilor iudei

27Au venit apoi unii saduchei, care spun că nu există înviere, şi L-au întrebat: 28„Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: dacă cineva este căsătorit şi moare fără copii, atunci fratele lui să-i ia soţia şi să ridice urmaşi fratelui său. 29Erau deci şapte fraţi. Primul, după ce şi-a luat soţie, a murit fără copii. 30Şi al doilea 31şi al treilea au luat-o şi la fel toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. 32În cele din urmă a murit şi femeia. 33Aşadar, a cui soţie va fi la înviere femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.” 34Iisus le-a spus: „Fiii acestui veac se însoară şi se mărită, 35dar cei aflaţi vrednici să ajungă în veacul acela şi la învierea din morţi nu se vor mai însura, nici nu se vor mărita, 36pentru că nu mai pot muri, fiindcă sunt ca îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug, când Îl numeşte pe Domnul Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. 38Dar Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, fiindcă toţi trăiesc pentru El.” 39Unii dintre cărturari I-au răspuns: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40Şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.

41El le-a spus: „Cum de spun ei că Hristos este fiul lui David? 42Pentru că însuşi David spune în cartea Psalmilor:

Domnul a spus Domnului meu:

Şezi la dreapta Mea

43 până ce-i voi pune pe duşmanii Tăi

aşternut sub picioarele Tale.

44Aşadar David Îl numeşte Domn. Atunci cum este fiul lui?”

45În timp ce poporul Îl asculta, le-a spus ucenicilor: 46„Feriţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, să fie salutaţi în pieţe şi să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe. 47Ei mănâncă avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Aceştia vor primi o pedeapsă mai mare.”

Поточний вибір:

Luca 20: BINT09

Позначайте

Поділитись

Копіювати